Spania a cucerit duminică seară, la MetLife Stadium din New Jersey, cel de-al doilea titlu mondial din istoria sa, după ce a învins Argentina cu 1-0 după prelungiri, în finala Cupei Mondiale 2026.

Golul decisiv a fost marcat de Ferran Torres în minutul 106, la capătul unui meci pe care „Furia Roja” l-a dominat aproape în întregime, lăsând campioana en-titre într-o postură statistică fără precedent în istoria Cupelor Mondiale:

Argentina a devenit prima echipă din 96 de ani de finale mondiale care nu a reușit niciun șut pe spațiul porții adverse de-a lungul celor 90 de minute regulamentare.

Un meci dominat clar de o singură echipă

Contrar așteptărilor create de parcursul dramatic al ambelor finaliste spre ultimul act — Argentina revenise de la un gol de la eliminare în trei rânduri consecutive, inclusiv în semifinala cu Anglia —, finala propriu-zisă nu a mai avut același scenariu de revenire dramatică.

Spania a controlat posesia și ritmul jocului încă din minutul 5, când Lamine Yamal a semnat prima ocazie mare a partidei, respinsă de portarul argentinian Emiliano „Dibu” Martínez.

Mikel Oyarzabal și Marc Cucurella au avut, la rândul lor, tentative importante în prima repriză, fără însă a reuși să deschidă scorul.

La pauză, tabela arăta 0-0, dar statisticile spuneau o cu totul altă poveste: ibericii ajunseseră deja la un total de zece șuturi pe spațiul porții, în timp ce Argentina nu trăsese niciunul.

„Dibu” Martínez a fost, practic, singurul motiv pentru care meciul a ajuns până la prelungiri, cu o serie de intervenții salvatoare de-a lungul întregii partide — un total de zece parade decisive, potrivit statisticienilor prezenți la meci.

Cartonașul roșu care a decis soarta finalei

Tensiunea de pe teren a escaladat vizibil în partea a doua a meciului. Leandro Paredes a primit un cartonaș galben după ce a împins mai mulți jucători spanioli, printre care și pe Rodri, într-un moment de busculadă la mijlocul terenului.

Câteva minute mai târziu, Enzo Fernández — mijlocașul-căpitan al Argentinei — a primit un prim cartonaș galben pentru proteste nervoase la adresa arbitrului sloven Slavko Vinčić, după ce nu i-a fost acordată o lovitură liberă.

În minutul 90+3, Fernández a comis un fault dur asupra tânărului fundaș spaniol Pau Cubarsí, la o fază de tranziție, primind al doilea cartonaș galben și, implicit, unul roșu.

Argentina a rămas astfel în zece oameni chiar la intrarea în prelungiri — un handicap decisiv pentru o echipă care oricum nu reușise să se impună în fața Spaniei.

Golul lui Ferran Torres, marcat în minutul 106, a venit după o nouă fază de presiune spaniolă, într-un moment în care Argentina, în inferioritate numerică, avea din ce în ce mai puține resurse pentru a contracara jocul de posesie al adversarei.

Messi a avut, spre finalul prelungirilor, două ocazii importante de a egala — inclusiv un șut puternic în minutul 117, care l-a lovit direct în cap pe Mikel Merino — dar Argentina nu a mai reușit să găsească drumul spre poartă.

A doua stea pentru Spania, în aceleași condiții ca în 2010

Victoria de duminică este al doilea titlu mondial din istoria Spaniei, după cel obținut în 2010, în Africa de Sud.

Coincidența istorică este notabilă: la fel ca acum șaisprezece ani, „Furia Roja” a cucerit Cupa Mondială venind direct din postura de campioană europeană en-titre.

De-a lungul întregului turneu din 2026, Spania a rămas neînvinsă, singurul rezultat de egalitate fiind chiar meciul de debut din grupe, 0-0 cu surpriza turneului, Capul Verde.

Echipa lui Luis de la Fuente a eliminat, pe rând, Portugalia lui Cristiano Ronaldo, în optimi, și Franța, considerată de mulți marea favorită a competiției, în semifinală, scor 2-0.

Singurul gol încasat de spanioli pe tot parcursul turneului a venit din partea Belgiei, în sferturile de finală.

Mijlocașul Rodri, integrantul de bază al liniei mediane spaniole, a fost desemnat cel mai bun jucător al Cupei Mondiale 2026, o distincție care se adaugă palmarelui personal impresionant al fotbalistului de la Manchester City.

Pentru performanța din finală, Spania va încasa un premiu de 51 de milioane de dolari din partea FIFA.

Ultimul dans al lui Messi

Pentru Argentina, înfrângerea marchează, cel mai probabil, finalul carierei lui Lionel Messi la Cupe Mondiale.

În vârstă de 38 de ani, căpitanul argentinian a dus naționala sa în trei finale mondiale — 2014, 2022 și 2026 — reușind să câștige trofeul o singură dată, în 2022, la Qatar.

Chiar dacă rezultatul de duminică nu a fost cel dorit, parcursul Argentinei spre finală rămâne, statistic, unul remarcabil: echipa lui Lionel Scaloni a ajuns neînvinsă pe MetLife Stadium, revenind dramatic din postura de echipă condusă în trei dintre cele patru meciuri eliminatorii — cu Capul Verde în 16-imi (3-2 după prelungiri), cu Egiptul în optimi (întors de la 0-2) și cu Anglia în semifinală (2-1, după ce fusese condusă până în minutul 85).

Un banner care a rămas, până la urmă, fără obiect

Ultimele zile dinaintea finalei fuseseră dominate de o controversă extra-sportivă, legată tot de Argentina: după victoria din semifinala cu Anglia, mai mulți jucători argentinieni au afișat un banner cu mesajul „Las Malvinas son Argentinas”, redeschizând disputa teritorială istorică dintre Argentina și Marea Britanie asupra Insulelor Falkland.

FIFA decisese, cu doar câteva ore înaintea finalei, să nu sancționeze jucătorii implicați și, mai mult, să le permită să afișeze din nou același banner în cazul unei victorii în finală — decizie motivată, potrivit Sky Sports, de argumentul că fotbaliștii au dreptul să își exprime opiniile.

Președintele argentinian Javier Milei, care a ales să urmărească finala de acasă, spre deosebire de omologul american Donald Trump, prezent la MetLife Stadium și cel care a înmânat trofeul câștigătoarei, transmisese chiar el, în zilele dinaintea finalei, că sentimentul legat de Insulele Falkland este împărtășit de toți argentinienii.

Înfrângerea Argentinei a făcut, în cele din urmă, ca Insulele Falkland sa rămână britanice, iar banner-ul să rămână ipotetic.

Context: o finală mică la fel de spectaculoasă

Duminică s-a jucat, de altfel, un weekend cu totul special pentru fotbalul mondial: finala mică dintre Franța și Anglia, disputată cu o zi înaintea marii finale, s-a încheiat cu un rezultat neașteptat de generos în goluri — 6-4 pentru englezi —, într-una dintre cele mai spectaculoase partide ale întregului turneu.

Contrastul dintre cele două finale ale weekendului — un meci-fluviu cu zece goluri, urmat de o finală mare decisă printr-un singur gol, la capătul a peste 100 de minute de joc — a rezumat, în felul său, un turneu întreg definit de extreme: de la surprizele micilor națiuni, precum Capul Verde, până la un final strict tactic, decis mai degrabă de disciplină defensivă decât de spectacol ofensiv.

Cu acest trofeu, Spania își confirmă statutul de una dintre marile puteri ale fotbalului mondial al ultimului deceniu, în timp ce Argentina încheie era Messi la Cupele Mondiale cu bilanțul unei singure victorii din trei finale disputate — un capitol care se închide, simbolic, exact în momentul în care o nouă generație, condusă de tineri precum Lamine Yamal, își face loc în vârful fotbalului mondial.

Rodri a câștigat Balonul de Aur Adidas (cel mai bun jucător al turneului), Gheata de Aur (golgheter) a mers la Kylian Mbappé, Mănușa de Aur (cel mai bun portar) la Unai Simón, iar premiul pentru cel mai bun tânăr jucător al turneului i-a revenit lui Pau Cubarsí — 3/4 câștigători din echipa campioană, Spania, subliniind cât de dominant a fost parcursul „Furiei Roja” la acest Mondial.