O anchetă Context.ro reconstituie, pe baza documentelor ANAF, a corespondenței interne și a mărturiilor din teren, mecanismul prin care afaceristul Jurgen Faff și partenerii săi chinezi au preluat controlul a trei parcuri fotovoltaice finanțate de UE, au dublat artificial facturile decontate din bani publici și au scos banii din țară printr-un cont elvețian. Cel mai mare dintre proiecte, finanțat cu 16 milioane de euro din fonduri europene, nu a produs niciodată energie.

Un sistem complex de companii din România, Elveția, Germania și Marea Britanie, care a încasat zeci de milioane de euro din mai multe proiecte subvenționate de Uniunea Europeană, a mărit artificial facturile decontate din bani europeni. În centrul schemei se află Jurgen Faff, afacerist sibian cu un istoric îndelungat de contracte publice eșuate, și partenerii săi chinezi de la producătorul de panouri fotovoltaice ET Solar Group.

Pe scurt, ce arată investigația:

• În 2014, o firmă elvețiană înființată cu câteva luni în urmă, fără niciun angajat, a câștigat la foc automat trei contracte pentru construcția de parcuri solare, plătite din fonduri europene.

• Cel mai mare dintre cele trei parcuri — cel de la Ghelari, Hunedoara, finanțat cu peste 16 milioane de euro nerambursabili — a produs zero energie electrică, deși statul a virat integral banii.

• Pentru acest parc, costurile trimise la decontare au fost dublate artificial, cu ajutorul unui SRL sibian controlat, de facto, de Faff.

• Pentru un alt parc, la Gătaia, prețul panourilor fotovoltaice a fost umflat cu aproape un milion de euro, iar banii au ajuns într-un cont din Elveția folosit de Faff.

• Niciunul dintre cele trei parcuri nu a produs cantitatea de energie verde stabilită prin contractele de finanțare.

• Majoritatea firmelor implicate au fost ulterior radiate, cu datorii nerecuperate la bugetul de stat.

Cine e Jurgen Faff

Jurgen Faff are un palmares impresionant de afaceri cu statul care s-au încheiat cu pierderi pentru bugetul public. Firmele lui au încasat milioane de euro din fonduri publice fără să livreze: circuitul de golf de la Sibiu, pentru care statul a plătit prin fonduri europene, nu există în realitate — e o colecție de șanțuri și gropi umplute cu apă —, iar finanțarea nu a fost niciodată recuperată. Echipamentele de protecție pe care statul le-a comandat de la o firmă a lui Faff prin Unifarm nu au fost livrate decât parțial. În total, afaceristul a produs pierderi de zeci de milioane de euro pentru bani publici.

La Sibiu, orașul din care s-a lansat în afaceri, Faff a scăpat în repetate rânduri de investigații penale. A construit, fără autorizație, o clădire de 200 de metri pătrați într-o zonă de protecție a unui monument istoric, iar după ce procurorii au închis inițial dosarul, un judecător a decis redeschiderea lui: Faff a fost condamnat cu amendă penală și obligat să demonteze construcția ilegală, decizie pe care a atacat-o cu recurs în casație. Împotriva lui au fost emise mai multe decizii de antrenare a răspunderii patrimoniale — mecanismul prin care administratorii sunt obligați să achite datoriile firmelor pe care le-au falimentat intenționat. Anul trecut, a fost reținut 24 de ore într-un dosar de evaziune fiscală legat de Fly Lili, firma lui de transport aerian, pentru neplata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor angajaților. Aceeași companie a efectuat mai multe zboruri în Congo, unde a transportat angajați ai lui Horațiu Potra, iar fratele unuia dintre inculpații din dosarul Potra este pilot Fly Lili.

Cum a început totul: schema banilor europeni pentru energie verde

Acum 20 de ani, statul român și-a asumat obiectivul de a obține 38% din energia electrică din surse regenerabile. Așa au apărut certificatele verzi — un stimulent financiar pentru fiecare megawat de energie produs din surse regenerabile — dar și o schemă amplă de ajutor de stat care oferea finanțare nerambursabilă, în mare parte din fonduri europene, pentru înființarea de capacități de producție a energiei din surse solare și eoliene.

Apelul de proiecte lansat în 2010 pentru înființarea de centrale electrice din surse verzi a atras peste 200 de potențiali investitori. Printre ei, Jurgen Faff, la acea vreme un afacerist aproape necunoscut, care a depus un proiect pentru un parc fotovoltaic la Dumbrăveni, în județul Sibiu. Proiectul a fost inclus, după evaluarea inițială, doar pe lista de rezervă.

Patru ani mai târziu, entuziasmul investitorilor din energia verde scăzuse drastic, în principal din cauza reducerii valorii certificatelor verzi. Mai multe companii selectate inițial au renunțat la proiectele lor, eliberând loc pentru cele respinse prima dată — printre care și cel al lui Faff. Mai mult, în acest val de retrageri, afaceristul s-a implicat direct în preluarea a trei proiecte care fuseseră deja aprobate pentru finanțare, dar rămăseseră fără investitor: parcurile de la Gătaia (Timiș), Feldioara (Brașov) și Ghelari (Hunedoara), cu o finanțare totală de peste 30 de milioane de euro din fonduri publice.

Paravanul elvețian: cum funcționează anonimizarea prin servicii fiduciare

Controlul celor trei firme românești care aveau aprobarea de finanțare a fost transferat unei mini-rețele de companii-paravan din Marea Britanie, toate operate, în acte, de oamenii de la BTH Beratungs — o firmă elvețiană specializată în servicii fiduciare.

Mecanismul se bazează pe articolul 394 din Codul Elvețian al Obligațiilor (Swiss Code of Obligations), legea federală care reglementează contractele, răspunderea civilă și dreptul societăților comerciale în Elveția. Potrivit acestei prevederi, furnizorul de servicii fiduciare este împuternicit de proprietarul legal al bunurilor în fața terților — practic, un proxy care execută instrucțiunile adevăratului proprietar, fără ca identitatea acestuia să apară public. La momentul faptelor, Elveția nu avea încă prevederi legale privind identificarea beneficiarilor reali ai firmelor, iar combinația dintre serviciile de reprezentare fiduciară și celebrul secret bancar elvețian îngreuna orice investigație, inclusiv una penală: la registrul comerțului sau la bănci nu era înregistrată decât identitatea împuternicitului — în acest caz, BTH.

O firmă fără angajați câștigă 50 de milioane de euro în contracte

Elvețienii de la BTH nu au apărut doar în procesul de preluare a celor trei firme românești — au fost prezenți și de cealaltă parte a schemei. În august 2014, Christine Hafner, de la BTH, a înființat STP Sun to Power, o companie elvețiană fără niciun angajat. În doar câteva luni — septembrie-decembrie 2014 — STP a fost declarată câștigătoare la toate licitațiile organizate de firmele din rețeaua Faff pentru construirea celor trei parcuri fotovoltaice, în urma unor proceduri cu termene scurte de înscriere. În total, firma fără nicio experiență a primit contracte în valoare de peste 50 de milioane de euro. În documentele din România, adresa și numerele de telefon ale STP erau identice cu cele ale BTH.

Sistemul funcționa circular: în 2014, Hafner a semnat, în numele BTH, scrisoarea de bonitate prin care o firmă înregistrată în UK, reprezentată de Thomas Fricker — el însuși una dintre interfețele BTH —, prelua controlul SRL-ului românesc care avea aprobarea pentru parcul de la Ghelari. Câteva luni mai târziu, firma elvețiană a Christinei Hafner semna chiar ea contractul pentru construcția parcului. Fricker semna apoi, tot ca reprezentant BTH, un document similar pentru ca o altă firmă din UK — unde el însuși era asociat unic — să preia o altă firmă românească cu finanțare deja asigurată.

Succesul neverosimil al STP devine mai ușor de explicat prin legăturile anterioare ale lui Faff cu producătorul chinez de panouri fotovoltaice ET Solar. Cu câteva luni înainte ca STP să înceapă seria de licitații câștigate, o altă firmă controlată de Faff contractase deja ET Solutions AG — subsidiara germană a grupului chinez — pentru construcția unui alt parc fotovoltaic, finanțat din aceeași schemă europeană. La contractele următoare, chinezii de la ET Solutions au interpus în schemă, ascunși în spatele mandatarilor elvețieni, firma-paravan din Elveția: un document ANAF citează un fragment dintr-un contract în care STP este descrisă explicit drept subsidiara chinezilor de la ET Solutions. Grupul chinez era prezent deja în România prin ET Solutions Bucharest, un SRL fără angajați care, totuși, depășise 5 milioane de euro cifră de afaceri în 2013 — și care a devenit, ulterior, reprezentantul fiscal al STP.

Partenerii chinezi ai lui Faff aveau, la rândul lor, o structură a acționariatului complexă, cu rădăcini în jurisdicții offshore precum Insulele Cayman sau Insulele Virgine Britanice, unde au folosit serviciile casei de avocatură Mossack Fonseca — firma aflată în centrul scandalului Panama Papers, investigația internațională din 2016 bazată pe scurgerea a 11,5 milioane de documente confidențiale care a expus rețelele globale prin care politicieni, celebrități și oameni de afaceri își ascundeau averile în paradisuri fiscale.

Ghelari: „Pe mine mă suna Jurgen" — facturi dublate pe un șantier de 16 milioane de euro

Cel mai mare dintre proiectele adjudecate de STP a fost centrala fotovoltaică de la Ghelari, județul Hunedoara, construită pe 30 de hectare concesionate de la primărie de Corvin Fotovoltaic, un SRL local controlat indirect printr-o companie din UK reprezentată de același elvețian de la BTH. Pe lângă energia verde promisă, proiectul ar fi trebuit să aducă locuri de muncă și plata unei părți din factura de electricitate a comunei — dar a lăsat în urmă datorii către administrația locală și angajați neplătiți. Corvin avea la dispoziție o finanțare nerambursabilă de până la 17 milioane de euro, iar STP a primit proiectul la o zi după termenul-limită pentru depunerea ofertelor.

Fără niciun angajat propriu, STP a contractat o firmă din Sibiu, Masi Con SRL, deținută în acte de Octavian Plămădeală — care tocmai devenise asociat al unei firme fără activitate de cinci ani. La doar trei săptămâni după ce Plămădeală a devenit și administrator, Masi Con a semnat cu STP un contract de 4,5 milioane de euro, iar firma a trecut, practic peste noapte, de la cifră de afaceri zero la 20 de milioane de lei. A fost primul și ultimul contract din istoria SRL-ului lui Plămădeală — firma elvețiană i-a fost, de fapt, unicul client.

Mai multe persoane care au lucrat pentru Masi Con la Ghelari au confirmat pentru Context.ro că discuțiile reale s-au purtat, de fapt, cu Faff. „Plămădeală era administrator de fațadă, l-am văzut de două ori în viața mea (...) N-a negociat lucrările, n-a făcut plăți, n-a stabilit termenele. Pe mine mă suna Jurgen", a declarat pentru Context.ro Valer Turcu, reprezentant al unuia dintre subcontractorii Masi Con. Corespondența electronică obținută de redacție confirmă că Gabriel Cârjea — asociat cu Faff în mai multe firme și cunoscut drept mâna sa dreaptă — acționa ca reprezentant de facto al Masi Con, și că Faff însuși era la curent cu negocierile purtate în numele firmei cu terți pentru lucrările de la Ghelari. Confruntat cu aceste informații, Plămădeală a susținut pentru Context.ro că firma lui a fost doar intermediară, angajată de „o firmă din Germania", „ăștia cu chinezii" — fără să-și mai amintească numele companiei cu care semnase contractul de 4,5 milioane de euro.

La Ghelari, Masi Con a emis facturile pentru lucrările „intermediate" către STP, care, la rândul ei, le-a refacturat către Corvin Fotovoltaic — beneficiara fondurilor europene — la valori duble. Un raport ANAF a demonstrat că interfața elvețiană de la STP a emis facturi aproape identice cu cele primite de la Masi Con, aceleași tipuri de lucrări, aceleași obiective, aproape toate în aceeași zi din decembrie 2015 — singura diferență fiind prețul, mărit artificial, care i-a permis lui Corvin Fotovoltaic să solicite statului rambursarea unei sume mai mari de TVA. În total, facturile analizate de inspectorii ANAF au umflat artificial costul proiectului de la Ghelari cu 5 milioane de euro. Corvin a trimis facturile la decontare și a primit de la stat 60% din valoarea lor; compania a contestat ulterior raportul ANAF în instanță, fără succes.

Astăzi, Masi Con este radiată, fără să fi achitat datoriile la stat de 4 milioane de lei. Un document din dosarul de insolvență al firmei confirmă implicarea lui Faff, pe care lichidatorul judiciar îl numește „administratorul de fapt". Întrebat despre acest raport, Plămădeală a negat implicarea lui Faff în activitatea Masi Con, dar nu a mai revenit cu explicații după ce i-a fost trimis documentul solicitat.

Legătura cu terenul de golf fantomă

În procedura de insolvență a Masi Con, lichidatorul a identificat mai multe utilaje și autoturisme depozitate pe șantierul terenului de golf de la Cisnădie — alt proiect eșuat pentru care Faff a încasat fonduri nerambursabile. Ulterior, după ce le-a vândut, lichidatorul și-a dat seama că unul dintre autoturisme era, de fapt, proprietatea Sibiu Golf Club, un alt SRL al lui Faff.

Terenul de golf fantomă este, în realitate, o colecție de șanțuri și gropi umplute cu apă, pentru care statul a plătit 2 milioane de euro. Banii au fost rulați printr-un SRL în care Faff își plantase un om de paie și au ajuns, parțial, la un afacerist de la care Faff împrumutase sume mari de bani. Deși terenul nu a funcționat nicio zi, Faff a refuzat să restituie banii și s-a judecat ani de zile cu autoritățile — proces pe care l-a pierdut, cerând ulterior insolvența firmei prin care primise finanțarea europeană.

Gătaia: încă un milion de euro, printr-o firmă-paravan din Marea Britanie

La parcul fotovoltaic de la Gătaia, județul Timiș, STP a folosit panouri solare vândute de ET Solutions AG — firma cu care era asociată, formal, pentru realizarea proiectului. Doar că STP nu a cumpărat panourile direct de la ET Solutions AG, ci de la o companie-fantomă din Marea Britanie, Sensualis, care a ridicat artificial prețul: Sensualis a adăugat 900.000 de euro peste prețul facturat de ET Solutions AG, care a livrat panourile direct pe șantierul din România, fără nicio contribuție sau justificare economică din partea firmei britanice — practic, un profit de aproape un milion de euro, obținut prin simpla interpunere a unei firme burner între două companii ale aceluiași grup.

Factura emisă de Sensualis indica pentru plată un cont bancar din Elveția, deschis pe numele agentului împuternicit, BTH Treuhand. Același număr de cont apărea și pe facturile emise, în aceeași perioadă, de o altă firmă britanică, Intersolaris, pentru servicii de consultanță la terenul de golf fantomă de la Sibiu — iar reprezentantul BTH a trimis o parte din facturile Intersolaris, deja achitate, chiar către Faff.

Contul respectiv era legat de Faff încă din 2012: atunci, elvețienii de la BTH, prin Fricker, semnaseră cu Pepe and Paul, un SRL britanic reprezentat de Faff, un contract de tip escrow prin care se angajau să-i pună la dispoziție exact acest cont, deschis la Swiss Post Bank, contra sumei de 10.000 de euro. Prin Pepe and Paul au fost tranzacționate și părțile sociale din Green Vision Seven, un alt SRL controlat inițial de Faff, care construise, cu finanțare de la China Development Bank, un parc fotovoltaic lângă Brașov.

Nici Sensualis, nici Intersolaris nu au declarat vreodată încasările din proiectele românești — ambele figurau ca „dormant" (inactive) în evidențele oficiale din Marea Britanie. Cele două firme aveau același număr de telefon, iar Sensualis era înregistrată la aceeași adresă ca alte două companii conectate la Faff.

Există indicii că tot Sensualis ar fi livrat panourile solare și pentru proiectul de la Ghelari: în 2016, ANAF a primit din Germania o „solicitare antifraudă", prin care autoritățile fiscale germane cereau informații despre tranzacțiile dintre Corvin Fotovoltaic și Sensualis, pentru care firma britanică folosise un cod de TVA german. Omologii germani au fost informați de ANAF că, de fapt, Corvin Fotovoltaic cumpărase panourile de la STP, nu de la Sensualis — același model folosit și la Gătaia: panourile trecute scriptic printr-o firmă britanică, dar livrate direct pe șantierul din România.

Ce spune Jurgen Faff

Confruntat de reporterii Context.ro cu documentul din 2012 semnat cu BTH pentru contul elvețian, Faff a răspuns: „Ce e cu hârtia asta? Nu știu despre ce e vorba. O văd pentru prima dată" — apoi s-a ridicat și a pus capăt discuției. Întrebat de ce Thomas Fricker îi trimisese facturile emise de Intersolaris, afaceristul a răspuns: „Dar ce treabă am eu cu asta?", adăugând: „Nu, nu mă întrebați asta".

La scurt timp după ce un reporter Context.ro a vorbit cu unul dintre subcontractorii Masi Con, Faff l-a sunat direct, nemulțumit că investigația se concentrează pe parcul de la Ghelari și nu pe alte proiecte ale sale, pe care le consideră de succes. Într-o conversație ulterioară, a susținut că parcul nu a injectat niciodată energie în sistemul național pentru că rețeaua de distribuție nu era pregătită să o preia, și că, ulterior, instalația a fost deteriorată de vânt și de hoți.

Experții consultați de Context.ro subliniază că nu este o practică obișnuită ca un agent fiduciar elvețian să folosească același cont bancar pentru încasarea veniturilor unor clienți diferiți. Deși utilizarea unui cont comun pentru mai mulți clienți nu este ilegală în sine, încasările provenite de la proiecte diferite, de la companii diferite, la intervale scurte de timp, ies din tipar și ar fi trebuit să declanșeze verificări suplimentare.

Energia care nu s-a produs niciodată

Beneficiarii finanțărilor europene sunt obligați să raporteze, inclusiv după finalizarea lucrărilor, pentru a confirma menținerea funcționalității investițiilor — iar în cazul centralelor fotovoltaice, cel mai important indicator este chiar cantitatea de energie produsă, scopul pentru care a fost acordată finanțarea. Datele agregate de autorități arată că toate cele trei centrale construite de Faff cu bani europeni au subperformat. Pentru investiția de la Gătaia, statul nu cunoaște nici măcar cantitatea de energie produsă: potrivit Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), „din documentele studiate nu a rezultat cantitatea de energie produsă".

Cea mai proastă dintre cele trei investiții a fost, de departe, parcul de la Ghelari — cel care a primit și cea mai mare finanțare, de 16 milioane de euro — și care nu a funcționat niciodată. Autoritățile au virat ultima tranșă din finanțare în 2017, deși un raport de control întocmit cu șase luni înainte arăta clar că instalația nu funcționează. În cele două raportări transmise între 2016 și 2019 către Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) — instituția responsabilă de monitorizarea proiectelor —, Corvin Fotovoltaic a raportat „zero" la rubrica energie produsă, fără ca responsabilii din minister să reacționeze. Abia în 2020, după ce firma beneficiară a intrat în insolvență, OIE a emis o „suspiciune de neregulă" — catalogată oficial drept „neintenționată" — și a pornit, tardiv, demersurile de recuperare a banilor.

Anterior, în 2018, la sesizarea OIE privind nefuncționalitatea instalației, Departamentul de Luptă Antifraudă a verificat proiectul, dar nu a identificat „nereguli sau indicii privind săvârșirea unor fapte penale de natură a afecta interesele financiare ale Uniunii Europene". Rapoartele de monitorizare din 2017-2019 detaliază, totuși, o listă lungă de nereguli identificate la fața locului: conexiunile dintre panouri și transformatoarele de tensiune nu erau realizate, cablurile care ar fi trebuit îngropate erau descoperite în șanțuri, trackerele erau ruginite, iar montajul unei părți din echipamente nu era finalizat.

În procesul deschis pentru restituirea finanțării, firma controlată de Faff a susținut că vina aparține operatorului de rețea, care nu ar fi avut capacitatea să preia energia produsă la Ghelari — centrala fiind, potrivit reprezentanților Corvin, pregătită să livreze energie încă din 2016. Numai că sistemul digital obligatoriu pentru controlul puterii injectate în rețea (SCADA) a fost finalizat de Corvin abia în decembrie 2018, iar operatorul de rețea a confirmat pentru Context.ro că finalizase încă din 2016 lucrările necesare pentru a putea prelua energia de la Ghelari.

Context.ro a transmis autorităților întrebări punctuale — de ce a fost achitată ultima tranșă, de 30 de milioane de lei, deși un raport oficial arăta că instalația nu funcționează; dacă a fost sesizată vreodată justiția penală; de ce au fost plătite alte echipamente decât cele din proiectul tehnic inițial. Instituția a răspuns că nu poate oferi informații, invocând faptul că proiectul face obiectul unui litigiu aflat pe rol — procesul de insolvență al Corvin Fotovoltaic, în care statul figurează drept creditor — și că divulgarea ar putea influența desfășurarea echitabilă a procesului.

Cine mai plătește nota de plată

Statul stă, la rândul lui, la coada listei de creditori, fără șanse reale să recupereze finanțarea din proiectul dirijat de Faff — la fel ca în cazul terenului de golf. Lichidatorul Corvin Fotovoltaic va scoate la licitație instalația de la Ghelari, cu un preț de pornire redus la 1,5 milioane de euro — de zece ori mai puțin decât suma investită de stat în proiect. Echipamentele scoase la licitație sunt, oricum, ipotecate în favoarea unei firme controlate de Faff, în timp ce foștii angajați au rămas cu salariile neplătite.

Compania elvețiană STP figurează încă în bazele de date publice cu datorii de peste 10 milioane de euro către bugetul de stat român. Un raport ANAF arată cum firma și-a pus banii la adăpost: într-o singură lună, decembrie 2015, STP a încasat peste 70 de milioane de lei pentru proiectul de la Ghelari, iar apoi, fără să achite TVA-ul aferent, i-a transformat în valută și i-a virat imediat într-un cont din Elveția. În mai 2016, firma a cerut ANAF eșalonarea datoriilor, la acel moment de peste 2 milioane de euro, explicând că împrumutase BTH cu 3 milioane de euro, bani din care urma să achite sumele datorate statului român. Nu a plătit nimic. Întrebat ce măsuri a luat pentru recuperarea sumelor datorate de STP, ANAF a invocat secretul fiscal.

ET Solutions Bucharest — reprezentantul fiscal al STP în România, deci responsabil legal pentru datoriile firmei elvețiene — a fost trecut pe numele unei companii înregistrate în Peru, devenită asociat majoritar, care a cerut apoi declanșarea procedurii simplificate de faliment, motivând că nu are fondurile necesare pentru a acoperi datoriile STP către stat. Deși în cererea de faliment reprezentanții firmei au notat că fiscul le blocase conturile din cauza TVA-ului neplătit de STP, la finalul procedurii lichidatorul judiciar a consemnat, surprinzător, că nu există niciun creditor. Sensualis, la fel ca întreaga rețea de firme britanice gravitând în jurul lui Faff, a fost dizolvată.

Faff, astăzi

Jurgen Faff este, în prezent, rezident în Dubai și controlează în continuare compania de transport aerian Fly Lili, prin intermediul unei firme înregistrate în Gibraltar. A fost reținut și plasat temporar sub control judiciar pentru evaziune fiscală, după ce Fly Lili nu a plătit taxe către bugetul asigurărilor sociale în valoare de 3 milioane de euro — faptă care constituie infracțiune. Ulterior, statul i-a eșalonat datoriile.

Niciunul dintre ceilalți protagoniști ai schemei — Linhui Sui, CEO al ET Solutions AG, Jurgen Maurer, directorul tehnic al ET Solutions AG și persoana împuternicită să se ocupe de proiectele din România, precum și Christine Hafner și Klaus Thomas Fricker, de la BTH — nu a răspuns solicitărilor transmise de Context.ro.