Societate
25 ian. 2026
Preferințe regionale în migrația românească: Ardelenii și bănățenii aleg Germania, moldovenii – Italia, iar sudul – Spania
Migrația externă a românilor continuă să fie puternic influențată de regiune, conform unei analize recente bazate pe datele Institutului Național de Statistică (INS) privind schimbările de domiciliu și plecările temporare în străinătate. Transilvania și Banatul trimit majoritar în Germania (cu excepția zonelor cu populație maghiară majoritară, unde Ungaria predomină), Moldova preferă clar Italia, iar sudul țării – Spania. Aceste pattern-uri regionale reflectă rețele istorice de migrație, oportunități economice și legături familiale, iar un studiu comandat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) în 2023 completează imaginea cu motivele profunde, experiențele în țările gazdă și intențiile de reîntoarcere.
Preferințe regionale clare, conform datelor INS
Analiza INS arată diferențe marcate în funcție de județ și regiune istorică:
Transilvania și Banat → Germania domină în județele Bihor, Mureș, Sibiu, Alba, Arad și Timiș. În zone cu populație maghiară numeroasă (Harghita), Ungaria este prima opțiune, iar în Covasna – Germania, urmată de Ungaria și Italia.
Moldova și est → Italia este destinația clară în Botoșani, Suceava, Neamț, Iași, Galați, Bacău, Vrancea, dar și în Tulcea, Buzău și Brăila.
Sudul țării → Spania atrage preponderent din Olt, Teleorman și Călărași.
La nivel agregat, printre românii temporar plecați în străinătate, 24,4% aveau reședința în Italia, 19% în Germania, 12% în Spania și 6% în Franța (date INS recente).
Aceste preferințe nu sunt întâmplătoare: rețelele familiale și comunitățile deja stabilite facilitează migrația în lanț, iar proximitatea culturală/lingvistică joacă un rol în zonele cu minorități (Ungaria în secui).
Motivele plecării și percepțiile în țările gazdă – Studiu DRP 2023
Studiul DRP din 2023 (eșantion de 6.699 respondenți români peste 16 ani cu domiciliu/reședință în afara României) oferă o imagine detaliată asupra motivațiilor și experiențelor:
Italia → Românii apreciază un „stat primitor” și „drepturi egale cu ale cetățenilor italieni”. În contextul războiului din Ucraina, majoritatea preferă să rămână în Italia.
Germania → Principala cauză: reîntregirea familiei, urmată de oportunități profesionale și câștiguri mai mari. Germanii sunt percepuți ca mai primitori decât zvonurile, dar integrarea rămâne insuficientă.
Spania → Țara este văzută ca „primitoare și deschisă cu imigranții”, cu un „grad ridicat de respect față de români”.
Intenții de reîntoarcere, remitențe și ocupație
Reîntoarcere → Doar 38% intenționează să revină în România, majoritatea estimând 5-6 ani (25%) sau peste 6 ani (22%). Motive principale: deschiderea unei afaceri (24%), îngrijirea unei persoane apropiate (22%) sau strângerea de bani pentru casă/mașină (18%).
Remitențe → 68% trimit bani acasă, în special către părinți (39%), copii (23%), partener (23%) și alte rude (12%).
Ocupație → 82% angajați, 6% antreprenori, 5% studenți, 2% pensionari.
Clasament actual al destinațiilor (procente aproximative din fluxuri recente)
Țară | Procentaj |
|---|---|
Italia | 27,13% |
Spania | 14,36% |
Marea Britanie | 10,61% |
Germania | 9,15% |
Alte țări | 6,96% |
Republica Moldova | 6,66% |
Franța | 3,55% |
Ungaria | 3,18% |
SUA | 2,12% |
Belgia | 1,97% |
Context actualizat (2025-2026)
Tendințele regionale rămân stabile, dar fluxurile generale se reorientează lent: Germania și Marea Britanie câștigă teren față de Italia și Spania, datorită salariilor mai mari și oportunităților profesionale (date Eurostat și Oficiul Federal German). Diaspora românească este cea mai extinsă din UE (peste 3,1 milioane rezidenți legali în alte state membre, plus estimări totale de 5-10 milioane), reprezentând circa 15% din populația României. Remitențele și copiii născuți în străinătate (peste 370.000 în 2014-2024) indică o migrație de lungă durată, cu potențial de repatriere parțială.
Aceste date subliniază provocarea majoră pentru România: atragerea înapoi a forței de muncă calificate și reducerea dependenței de remitențe prin politici de stimulare a revenirii și investițiilor.












