Mai multe familii cu copii s-au întors în România decât au plecat, în fiecare an din perioada 2020–2025. Ce arată datele ANPIS

Într-un moment în care migrația românilor rămâne unul dintre subiectele de politică socială cel mai frecvent invocate, datele oficiale ale Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) oferă o perspectivă mai nuanțată: în fiecare an al intervalului 2020–2025, numărul familiilor cu copii care s-au întors în România și au solicitat redeschiderea drepturilor la beneficii familiale a depășit numărul celor care au plecat spre alte state membre ale UE și și-au suspendat aceste drepturi.

Ce măsoară datele și de ce sunt relevante

Metrica utilizată de ANPIS nu este recensământul populației și nu surprinde totalitatea migrației românești — ci un indicator mai precis și mai ușor de urmărit administrativ: mișcarea drepturilor la beneficii familiale. Suspendarea drepturilor (alocație de stat, indemnizație pentru creșterea copilului, stimulent de inserție, indemnizație pentru adopție) se produce în momentul în care un român pleacă să lucreze în alt stat UE și beneficiile se transferă acolo. Redeschiderea drepturilor marchează întoarcerea și reluarea activității în România.

Această metodologie filtrează exclusiv familiile cu copii care sunt active pe piața muncii — un subset relevant din perspectiva politicilor sociale și economice, deoarece reprezintă forță de muncă activă cu dependenți minori.

În ansamblu, datele confirmă că, deși migrația externă rămâne o opțiune constantă — cu o medie de aproximativ 13.500 de suspendări anual —, România înregistrează un flux mai mare de reveniri, cu o medie de circa 20.000 de deschideri de drepturi la beneficii familiale pe an, potrivit ANPIS.

2023: cel mai agitat an în ambele direcții

Anul 2023 s-a evidențiat ca fiind perioada cu cea mai intensă mobilitate: a fost înregistrat cel mai mare număr de suspendări ale drepturilor la beneficii familiale din intervalul analizat — 16.578 — ceea ce indică un val semnificativ de plecări, în special către Germania. Simultan, 2023 a marcat și cel mai ridicat nivel al deschiderilor de drepturi — 21.384 — cu cei mai mulți beneficiari revenind din Spania și Marea Britanie.

Coexistența celor două recorduri în același an ilustrează că România nu se confruntă cu o migrație simplă și unidirecțională, ci cu o circulație complexă a forței de muncă — oameni care pleacă și alții care se întorc, simultan, adesea din destinații diferite.

2021: revenirile masive post-pandemie

Cea mai mare diferență în favoarea României a fost înregistrată în 2021 (+8.595), perioadă post-pandemică în care un număr semnificativ de români, în special din Spania și Italia, au decis să revină în țară.

Pandemia COVID-19 a perturbat profund piețele muncii din Europa de Vest, reducând oferta de locuri de muncă în sectoarele unde românii sunt cel mai des angajați — HoReCa, construcții, îngrijire la domiciliu. Combinat cu închiderea frontierelor și cu incertitudinea sanitară, aceasta a generat cel mai mare val de repatriere voluntară înregistrat în date administrative de după aderarea la UE.

Tendința recentă: mai puține plecări

După vârful din 2023, se observă o scădere a suspendărilor în 2024 și 2025, de la 16.578 la 13.499, evoluție care poate reflecta fie condiții mai atractive pe piața muncii din România, fie o diminuare a cererii de forță de muncă în alte state membre.

Ambele explicații au susținere empirică. Pe de o parte, salariile în România au crescut semnificativ în ultimii ani, reducând diferențialul față de statele din Europa de Vest — în special față de cel ajustat cu costul vieții. Pe de altă parte, Germania — principala destinație a românilor migrați — traversează o perioadă de incertitudine economică, cu sectoare cheie în contracție și o piață a muncii mai puțin dinamică decât în 2022–2023.

Germania: destinație dominantă, atât la plecare cât și la întoarcere

Germania rămâne principala destinație pentru lucrătorii migranți români pe întreaga perioadă 2020–2025, concentrând peste 30% din totalul suspendărilor drepturilor la beneficii familiale. Belgia înregistrează o creștere constantă a numărului de suspendări, iar Olanda o evoluție ușor ascendentă.

Relația cu Germania este bidirectională și de amploare remarcabilă. 5.809 cazuri de deschidere a drepturilor în România au fost determinate de încetarea beneficiilor familiale în Germania, dar și 5.482 de suspendări de drepturi în România au fost generate de începerea unei activități lucrative în Germania. Peste un sfert din totalul cazurilor de revenire și circa 40,6% din totalul suspendărilor de drepturi sunt asociate cu Germania, confirmând rolul său dominant în dinamica migrației lucrătorilor români.

Alte destinații semnificative în 2025: Marea Britanie a generat 4.123 deschideri de drepturi în România — ca urmare a încetării beneficiilor acolo —, Belgia a produs 1.197 suspendări de drepturi, iar Olanda 1.040 de suspendări.

Prezența Marii Britanii în topul surselor de repatriere, la cinci ani după Brexit, reflectă un fenomen de normalizare post-retragere: românii care au lucrat în Regatul Unit înainte de 2021 — când drepturile de ședere au fost „înghețate" — finalizează treptat contractele și se întorc în România sau se redistribuie în alte state UE.

Contextul legal: cum funcționează coordonarea beneficiilor familiale în UE

Acordarea beneficiilor familiale pentru persoanele care desfășoară sau au desfășurat activitate profesională într-un alt stat membru al UE se realizează în conformitate cu regulile de coordonare a sistemelor de securitate socială la nivel european. Aceste reguli stabilesc că dreptul la prestații familiale se acordă, în principiu, în statul în care persoana își desfășoară activitatea profesională, indiferent de statul de reședință al familiei.

Practic, dacă un cetățean român lucrează în Germania dar familia rămâne în România, beneficiile familiale se plătesc de către Germania — nu de România. ANPIS gestionează tocmai interfața acestei coordonări: suspendă plata din bugetul român când o familie pleacă și o reia când aceasta revine, asigurând că nu există suprapuneri sau lacune în protecția socială a copilului.

Persoanele care au lucrat într-un alt stat membru pot beneficia în România de mai multe prestații familiale: alocația de stat pentru copii, indemnizația pentru creșterea copilului, stimulentul de inserție și indemnizația pentru adopție acordată pe durata concediului de acomodare.

Ce nu spun datele

O limită metodologică importantă: datele ANPIS surprind exclusiv familiile cu copii care sunt beneficiari ai sistemului de protecție socială și care au raportat oficial modificarea reședinței de activitate. Ele nu includ românii fără copii, pe cei care lucrează informal în alte state, pe cei care nu au notificat autoritățile sau pe tinerii care emigrează înainte de a întemeia o familie.

Tabloul demografic al emigrației românești rămâne, prin urmare, mai complex decât îl arată aceste date administrative. Ceea ce ele confirmă cu claritate este că, în segmentul specific al familiilor cu copii integrate formal în sistemul de protecție socială, România a atras mai mulți oameni înapoi decât a pierdut — în fiecare an din ultimii cinci.