Scandal major la ANRE: Cum au fost transferate către francezi două mari rețele de gaze fără transparență și proceduri legale

O investigație despre transferul rețelelor de distribuție a gazelor naturale din orașele Otopeni și Zimnicea către Distrigaz Sud Rețele, companie franceză controlată de grupul Engie, semnat de conducerea politizată a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei.

Transfer administrativ fără precedent de transparență

Pe 7 octombrie 2025, Comitetul de Reglementare al ANRE – instituția care ar trebui să fie garantul corectitudinii și independenței în piața energetică românească – a aprobat în regim de urgență, printr-o ordine de zi suplimentară, transferul operării rețelelor de distribuție a gazelor naturale din orașele Otopeni (județul Ilfov) și Zimnicea (județul Teleorman) către Distrigaz Sud Rețele SRL, companie controlată de grupul francez Engie.

Decizia a fost luată fără consultare publică prealabilă, fără procedură competitivă de selecție și fără publicarea documentelor de fundamentare tehnico-economică necesare unei astfel de decizii cu impact major asupra pieței energetice.

A fost o manevră administrativă cu impact financiar considerabil, realizată în tăcere și protejată de absența oricărui control parlamentar efectiv asupra activității ANRE.

Legea transparenței decizionale – ignorată complet

Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică este clară și neechivocă: orice proiect cu impact semnificativ asupra pieței energetice trebuie publicat și supus dezbaterii publice timp de minimum 30 de zile, pentru a permite cetățenilor și actorilor interesați să-și exprime punctele de vedere.

În cazul transferului rețelelor de gaze din Otopeni și Zimnicea, nimic din aceste proceduri legale nu a fost respectat.

Proiectul de transfer a apărut peste noapte pe ordinea de zi suplimentară a ședinței Comitetului de Reglementare, a fost votat în aceeași zi, iar documentele tehnice esențiale – nota de fundamentare și raportul de impact – nu au fost făcute publice nici până în prezent, la mai bine de două săptămâni de la adoptarea deciziei.

Ordonanța de Urgență a Guvernului 25/2021 și Ordinul ANRE 15/2022 stabilesc în mod expres obligativitatea unei proceduri competitive, bazate pe criterii obiective și transparente, prin care ofertanții să fie evaluați public și echitabil înainte de a fi desemnați operatori de distribuție.

Nimic din aceste cerințe legale nu a fost respectat în cazul de față.

Cu toate acestea, Distrigaz Sud Rețele a fost desemnată operator de distribuție în două zone strategice – Otopeni, oraș aflat în imediata vecinătate a Aeroportului Internațional Henri Coandă, și Zimnicea, important oraș riveran Dunării – fără cadru concurențial, fără licitație publică și fără nicio consultare cu comunitățile locale afectate.

Ordinul 96/2023 – breșa care a permis expansiunea monopolistă

Decizia din octombrie 2025 nu a fost un act spontan, ci rezultatul unei pregătiri administrative îndelungate, începută încă din 2023, prin Ordinul ANRE nr. 96, semnat de aceeași conducere politizată a instituției.

Documentul, aparent tehnic și de rutină, a modificat în mod substanțial procedurile de verificare și revizie a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale, extinzând considerabil competențele operatorilor mari de distribuție dincolo de zonele lor tradiționale de operare.

De la acel moment, companii precum Distrigaz Sud Rețele au dobândit capacitatea de a interveni și de a factura lucrări în afara propriilor rețele concesionate, sub pretextul generic al „asigurării continuității serviciului public de distribuție a gazelor naturale".

Această portiță legislativă, introdusă printr-o modificare administrativă aparent minoră, s-a transformat în 2025 într-un instrument perfect pentru preluarea de facto a rețelelor din Otopeni și Zimnicea, fără nicio procedură competitivă.

Astfel, o modificare regulamentară prezentată ca fiind pur tehnică s-a dovedit a fi un mecanism de expansiune monopolistică, validat și aprobat chiar de cei care ar trebui, conform mandatului lor legal, să protejeze concurența pe piața energetică și interesele consumatorilor.

Cine sunt membrii Comitetului de Reglementare care au semnat decizia

Decizia controversată de transfer al rețelelor de gaze a fost adoptată de Comitetul de Reglementare ANRE, compus la momentul votului din 7 octombrie 2025 din următorii membri:

George-Sergiu Niculescu – președinte ANRE, avocat de profesie, membru PNL, fost consilier județean și prefect al județului Constanța. A fost numit în funcția de președinte ANRE în aprilie 2023, pentru un mandat de cinci ani, după ce a ocupat poziția de secretar de stat în Ministerul Energiei.

Gabriel Andronache – vicepreședinte ANRE, susținut de PSD. Anterior numirii la ANRE, a ocupat funcția de președinte al Directoratului Transelectrica, operatorul sistemului energetic național. Este absolvent al Academiei Forțelor Terestre și fost ofițer în Ministerul Apărării Naționale. A fost consilier al fostului premier Sorin Grindeanu.

Mircea Man – vicepreședinte ANRE, susținut de PNL. Fost președinte al Consiliului Județean Maramureș (2008-2012), declarat incompatibil în 2014 de Agenția Națională de Integritate pentru ocuparea simultană a funcției de președinte CJ și membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență Baia Mare. A fost deputat în cinci legislaturi (1990-1992, 1992-1996, 2000-2004, 2004-2008, 2012-2016), trecând prin patru formațiuni politice diferite: FSN, PD, PDL și PNL. După pierderea mandatului parlamentar în 2016, a fost angajat la ANRE, unde a urcat progresiv până la funcția de vicepreședinte în 2020, cu un salariu net de peste 66.000 de lei lunar.

Sorin-Ioan Bumb – membru al Comitetului de Reglementare, susținut de PNL.

Cornelia Sulger – membru al Comitetului de Reglementare, susținută de PSD. Este președinta organizației de femei PSD Olt și fost consilier județean PSD. A candidat pe listele PSD pentru Camera Deputaților în 2016. Din punct de vedere profesional, a lucrat ca inginer la Electrica Oltenia SA între 1998 și 2007, apoi ca manager în cadrul CEZ România.

Aceasta este echipa de conducere care a validat ordinea de zi suplimentară și a semnat decizia de transfer al rețelelor de gaze, deși legislația în vigoare îi obliga în mod explicit să se asigure de publicarea prealabilă a documentelor de fundamentare și de parcurgerea integrală a procedurii de consultare publică.

Conform articolului 4 alineatul (2) din Legea 52/2003, orice act administrativ adoptat fără respectarea cerințelor de transparență decizională este lovit de nulitate absolută și poate fi atacat în instanță.

Și totuși, actul administrativ a fost votat, aplicat imediat și menținut în vigoare, în ciuda încălcărilor flagrante ale procedurii legale.

Mircea Man – vicepreședintele din umbra scandalurilor și numirilor politice

Numele lui Mircea Man revine constant în contextul controverselor de la ANRE și reprezintă un exemplu tipic al reconversiei politicienilor în funcții tehnice bine remunerate în instituțiile statului.

Fost președinte al Consiliului Județean Maramureș între 2008 și 2012, Man a fost declarat incompatibil prin decizie definitivă a Agenției Naționale de Integritate în martie 2014, pentru că a ocupat simultan funcția de președinte al Consiliului Județean și pe cea de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență "Dr. Constantin Opriș" Baia Mare, încălcând astfel dispozițiile articolului 87 alineatul 1 litera d) și articolului 91 alineatul 3 din Legea 161/2003 privind prevenirea și combaterea incompatibilităților.

Ulterior, în 2020, Man a fost numit vicepreședinte ANRE printr-un vot secret în Parlamentul României, fără nicio experiență tehnică relevantă în domeniul reglementării energetice, ci doar cu o expertiză politică acumulată în cinci mandate parlamentare și numeroase reconversii de partid.

Potrivit informațiilor publice disponibile, veniturile anuale ale lui Mircea Man în funcția de vicepreședinte ANRE depășesc 700.000 de lei net (aproximativ 140.000 de euro), adică aproape de două ori mai mult decât salariul unui ministru din Guvernul României.

Deși figurează formal în organigrama instituției ca "tehnocrat" cu competențe în domeniul gazelor naturale (este absolvent al Facultății de Instalații din Cluj-Napoca), activitatea sa reală s-a concentrat în jurul susținerii și promovării deciziilor favorabile marilor distribuitori de energie, în special companiilor cu capital străin.

Surse din interiorul ANRE confirmă prezența sa activă la ședința din 7 octombrie 2025 și implicarea sa directă în promovarea punctelor suplimentare adăugate pe ordinea de zi, inclusiv cel referitor la transferul rețelelor către Distrigaz Sud Rețele.

Aceleași surse vorbesc despre o anumită „protecție" de care Mircea Man se laudă în interiorul instituției, pretins obținută din partea unor foști șefi de servicii secrete românești – aspect asupra căruia investigațiile jurnalistice vor reveni în materiale ulterioare.

Parlamentul României – marele absent din ecuația controlului democratic

Conform cadrului legal în vigoare, ANRE funcționează sub controlul direct și exclusiv al Parlamentului României, care numește conducerea instituției prin vot în plen și are obligația expresă de a o evalua anual, de a solicita rapoarte de activitate și de a sancționa abaterile grave de la mandatul legal.

Dar în cazul transferului rețelelor de gaze din Otopeni și Zimnicea, Parlamentul a fost complet mut, absent și indiferent.

Nicio comisie parlamentară de specialitate nu a cerut explicații conducerii ANRE cu privire la decizia din 7 octombrie 2025.

Nicio întrebare parlamentară nu a fost adresată oficial membrilor Comitetului de Reglementare despre lipsa procedurii competitive și despre absența consultării publice.

Nicio dezbatere nu a fost organizată în plenul Camerei Deputaților sau al Senatului, deși două rețele publice strategice de distribuție a gazelor naturale au fost transferate în administrarea de facto a unui operator privat cu capital străin, fără nicio justificare publică.

Ceea ce trebuia să fie control democratic efectiv al unei instituții de reglementare independente s-a transformat în complicitate prin tăcere și pasivitate.

Când Legislativul nu mai controlează instituțiile pe care le numește și ale căror conduceri le votează, legea devine opțională, iar statul de drept devine o simplă formalitate declarativă.

Impactul economic și instituțional al deciziei

Transferul rețelelor de distribuție a gazelor naturale din Otopeni și Zimnicea către Distrigaz Sud Rețele are consecințe concrete și măsurabile:

1. Extinderea monopolului de facto – Distrigaz Sud Rețele devine operator exclusiv în două perimetre noi strategice, cu venituri tarifare reglementate de ANRE, consolidându-și poziția dominantă pe piața de sud a României.

2. Creșterea tarifelor pentru consumatori – Consumatorii finali din Otopeni și Zimnicea vor plăti în viitor tarife mai mari pentru serviciul de distribuție, stabilite fără consultare publică prealabilă și fără transparență în metodologia de calcul.

3. Erodarea credibilității ANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei își pierde credibilitatea instituțională și independența declarată față de interesele companiilor pe care ar trebui să le supravegheze și să le reglementeze.

4. Transformarea Parlamentului în garant al pasivității – Parlamentul României devine instituția care tace atunci când ar trebui să sancționeze, care nu intervine atunci când ar trebui să controleze, transformându-se într-un spectator pasiv al capturării instituționale.

Apel public: Parlamentul și DNA trebuie să acționeze

În fața unui astfel de abuz flagrant al procedurii legale și al transparenței decizionale, tăcerea nu mai poate fi o opțiune acceptabilă pentru instituțiile statului de drept.

Se impune implicarea imediată și fermă a Parlamentului României – singura autoritate constituțională competentă să dispună destituirea actualei conduceri a ANRE, care a compromis grav principiul transparenței decizionale și a generat un potențial prejudiciu economic semnificativ pentru statul român și pentru consumatorii de gaze naturale.

De asemenea, Direcția Națională Anticorupție trebuie să renunțe la anchetele marginale și politizate și să se concentreze pe ceea ce reprezintă esența mandatului său constituțional: aplicarea legii penale acolo unde instituțiile statului sunt depodate prin decizii administrative dubioase și contrare interesului public.

Când o instituție publică de reglementare transformă cadrul normativ pe care îl administrează într-un instrument de capturare economică în favoarea unor interese private, ne aflăm în sfera penalului, nu a simplei neglijențe administrative sau a erorilor de procedură.

Este timpul ca Parlamentul să intervină prin instrumente specifice de control parlamentar – audierea conducerii ANRE, solicitarea tuturor documentelor din dosarul transferului, evaluarea respectării procedurilor legale – iar DNA să-și amintească rolul său constituțional de apărător al legalității în acte cu impact economic major.

Altfel, tăcerea instituțiilor statului va deveni act de complicitate, iar România își va pierde nu doar rețelele de distribuție a gazelor naturale, ci și suveranitatea decizională în sectorul energetic strategic.

Concluzie: România energetică sub ocupație administrativă

Decizia din 7 octombrie 2025 nu este un simplu derapaj procedural izolat sau o eroare administrativă corectabilă.

Este un caz-școală de capturare instituțională, în care legea este ocolită deliberat și sistematic, procedurile de transparență sunt ignorate cu bună știință, iar instituțiile chemate prin lege să apere interesul public devin ele însele părți active ale unui joc în care câștigătorii sunt deja stabiliți dinainte.

Președintele ANRE George Niculescu, vicepreședinții Gabriel Andronache și Mircea Man, membrii Comitetului de Reglementare Sorin Bumb și Cornelia Sulger, alături de Parlamentul României care îi tolerează și îi protejează prin tăcere, reprezintă astăzi imaginea unei Românii în care controlul democratic a fost suspendat, iar capturarea instituțiilor publice de către interese private a devenit noua normalitate.

Când reglementarea pieței energetice devine un instrument al afacerilor private, iar instituțiile de control democratic se prefac că nu văd și nu aud, singurul răspuns legitim și constituțional rămâne cel civic și legal: demiterea celor vinovați și anchetarea penală a deciziilor contrare legii.