Paradoxul românesc: Suntem cel mai mare producător de gaze din UE, dar suntem dependenți de importuri în perioadele critice

România a devenit în 2025 cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, cu o producție anuală estimată la aproximativ 9–10 miliarde de metri cubi (bcm), depășind Olanda (aprox. 7–8 bcm) și Germania (aprox. 5–6 bcm), conform datelor Eurostat și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Această poziție de lider nu reflectă o creștere semnificativă a producției interne – care a stagnat sau chiar scăzut ușor față de anii anteriori (de la ~11 bcm în 2020 la ~9 bcm în 2025) –, ci declinul accelerat al altor producători europeni tradiționali.

Totuși, în perioadele de ger intens, țara rămâne dependentă de importuri pentru a acoperi cererea crescută, un paradox explicat de structura sezonieră a consumului, limitările infrastructurii și declinul producției altor state europene. Situația ar putea fi remediată începând cu 2027, odată cu intrarea în producție comercială a gazelor din Marea Neagră, prin proiectul Neptun Deep, care promite un surplus de export.

Cum a Ajuns România Lider European la Producția de Gaze

„Așa a ajuns România cel mai mare producător de gaze, pentru că a dispărut concurența. Nu pentru că noi ne-am crescut producția de gaze naturale”, a declarat ministrul Energiei, Bogdan Ivan, într-o intervenție recentă. Afirmația confirmă că ascensiunea României nu se datorează unei expansiuni majore a producției interne, ci declinului altor producători tradiționali din UE.

Potrivit Eurostat, producția totală de gaze naturale în UE a scăzut semnificativ în ultimii ani, de la aproximativ 120 bcm în 2020 la sub 50 bcm în 2025, din cauza închiderii câmpurilor mature și a tranziției către energie regenerabilă. Țări precum Olanda (închiderea câmpului Groningen în 2023 din motive seismice) și Marea Britanie (declin natural) au înregistrat reduceri drastice. România, cu rezerve dovedite de aproximativ 630 miliarde de metri cubi (locul 30 global, conform BP Statistical Review 2025), a produs 9,5 bcm în 2025, depășind Olanda (7,8 bcm) și Germania (5,5 bcm). Principalii producători interni sunt Romgaz (51% cotă de piață) și OMV Petrom (46%), cu zăcăminte concentrate în Transilvania (75% din resurse).

Totuși, producția românească a stagnat sau chiar scăzut ușor în ultimii ani: de la 11 bcm în 2020 la 9 bcm în 2025, potrivit datelor Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM). Aceasta acoperă aproximativ 80-85% din consumul anual mediu de 11-12 bcm, dar nu suficient pentru vârfurile de iarnă.

Dependenta de Importuri: Cauzele și Impactul

Chiar dacă rata de dependență energetică a României este printre cele mai scăzute din UE – 27,8% în 2023, conform Eurostat, față de media UE de 58,3% – importurile rămân esențiale în sezonul rece. În iarna 2025-2026, consumul zilnic a atins vârfuri de 40-50 milioane metri cubi/zi, depășind producția internă de 25-30 milioane metri cubi/zi. Depozitele subterane, pline la 95% în octombrie 2025 (capacitate totală 3,2 bcm), au scăzut sub 60% la mijlocul lui februarie 2026, forțând importuri suplimentare.

Principala sursă de import: Rusia, via Ucraina (conducta TurkStream și tranzit prin Bulgaria), dar și Azerbaidjan prin TAP (Trans-Adriatic Pipeline). În 2025, România a importat aproximativ 2,3 bcm, conform datelor CEIC, o scădere față de 2,6 bcm în 2024, dar suficientă pentru a acoperi deficitul sezonier. Bogdan Ivan a explicat: „În perioadele geroase, România depinde în continuare de importuri. Avem o reliberalizare a pieței de gaze din aprilie 2026, dar prețurile ar trebui să mai scadă pentru că vom avea un surplus de producție.”

Eugenia Gusilov, director al Romania Energy Center, a adăugat: „România va putea fi într-o situație în care să nu mai importe deloc și chiar va exporta gaz pe piața germană. Avem contracte încheiate cu consumatori din afara României, de OMV Petrom cu piața germană, contracte de prevânzare.”

Dependenta actuală expune țara la riscuri geopolitice, precum tranzitul prin Ucraina (expiră în decembrie 2026) și fluctuațiile prețurilor globale. În 2025, prețul mediu al gazelor pe hub-ul românesc BRM a fost de aproximativ 40-50 euro/MWh, față de 30-35 euro/MWh în 2024, influențat de cererea europeană crescută.

Perspectiva Gazelor din Marea Neagră: Neptun Deep și Independența Energetică

Soluția pe termen mediu vine din Marea Neagră: proiectul Neptun Deep, operat de OMV Petrom (50%) și Romgaz (50%), cu investiții totale de 4 miliarde euro. Descoperit în 2012, câmpul offshore conține rezerve estimate la 100 bcm și va produce inițial 8 bcm/an începând din 2027, conform anunțurilor oficiale OMV și Romgaz. Proiectul include zece sonde de producție (patru în Pelican South, șase în Domino), o platformă offshore, 160 km de conducte submarine și o stație onshore la Tuzla.

Primele foraje au început în martie 2025, iar producția comercială este programată pentru 2027, făcând România cel mai mare producător de gaze din UE cu resurse domestice și un exportator net. Aceasta va acoperi integral consumul intern și va permite exporturi către Germania și alte piețe, reducând dependența de importuri la zero. Totuși, întârzieri anterioare (datorate legislației fiscale instabile) subliniază riscurile: inițial planificat pentru 2025, proiectul a fost amânat din cauza modificărilor la Legea Offshore în 2022.

Alte inițiative: extinderea depozitelor (capacitate țintă 4 bcm până în 2028) și interconectări regionale (BRUA, Vertical Corridor). Conform Fitch Ratings (octombrie 2025), Neptun Deep va crește producția Romgaz la 150.000 barili echivalent petrol/zi, asigurând independența energetică.

Concluzie: De la Paradox la Oportunitate

Paradoxul actual – lider în producție, dar importator sezonier – reflectă moștenirea unui sistem energetic ineficient și declinul european general. Cu Neptun Deep, România poate trece de la dependență la export, stimulând economia (estimări: +1-2% PIB anual) și securitatea energetică. Totuși, succesul depinde de implementare eficientă, investiții în infrastructură și politici stabile, evitând capcanele geopolitice și tranziția verde cerută de UE.