Decizie istorică: 19 hoteluri și băi termale din Herculane, confiscate de instanță în dosarul devalizării stațiunii

Condamnări grele pentru membrii grupului infracțional care a transformat zahăr din rezerva de stat în proprietăți în celebra stațiune balneară. Fostul deputat PSD Iosif Armaș scapă de închisoare din cauza prescripției, dar pierde 4,8 milioane de euro

București, 14 noiembrie 2025 – Într-o decizie fără precedent care pune capăt unuia dintre cele mai mediatizate dosare de corupție și fraudă din România ultimilor ani, instanța a dispus confiscarea în favoarea statului român a 19 imobile de patrimoniu din stațiunea Băile Herculane, printre care hoteluri emblematice, băi termale istorice și cazinoul stațiunii. Hotărârea vine după ani de anchetă DIICOT privind devalizarea sistematică a uneia dintre cele mai vechi și prestigioase stațiuni balneare din Europa.

Alături de confiscarea proprietăților, instanța a pronunțat pedepse severe cu închisoareapentru membrii grupului infracțional organizat care a orchestrat schema complexă de deturnare a resurselor statului, în timp ce liderul prezumtiv al operațiunii, fostul deputat PSD Iosif Armaș, a scăpat de închisoare din cauza prescripției, dar a pierdut 4,8 milioane de euro prin confiscare.

Condamnările: pedepse de până la 10 ani închisoare

Ierarhia sentințelor

Instanța a pronunțat pedepse cuprinse între 5 și 10 ani închisoare pentru principalii actori ai schemei frauduloase:

Alexandru Gavrilescu – omul de afaceri considerat executor cheie al planului – a primit cea mai severă pedeapsă: 10 ani și 4 luni de închisoare. Pe lângă pedeapsa cu închisoarea, instanța a dispus confiscarea de la el a peste un milion de euro.

Mioara Dumitrache și Victoriţa Oprea – lichidatori judiciari care au facilitat transferul fraudulos al activelor – au fost condamnate fiecare la 9 ani de detenție. Rolul lor a fost esențial în manipularea procedurilor de insolvență și în preluarea ilegală a proprietăților.

Gheorghe Brad – executor judecătoresc care și-a abuzat funcția publică pentru a facilita schema – a primit 7 ani de închisoare, reflectând gravitatea implicării unui ofițer public în activități infracționale.

Marius-Cristian Ghiţă – alt lichidator judiciar implicat în operațiune – a fost condamnat la 6 ani de închisoare.

Ion Tăbugan – omul de afaceri care a jucat un rol secundar, dar semnificativ – a primit 5 ani de detenție.

Cazul special: Iosif Armaș și prescripția

Iosif Armaș, fostul deputat PSD considerat de procurori „creierul afacerii" și orchestratorul întregii scheme, a scăpat de pedeapsa cu închisoarea ca urmare a intervenirii prescripției faptelor pentru care a fost acuzat.

Totuși, instanța nu l-a iertat complet pe fostul politician:

• A dispus confiscarea a 4,8 milioane de euro de la Iosif Armaș

• A recunoscut implicit rolul său central în devalizarea stațiunii

• A validat acuzațiile procurorilor, deși pedeapsa penală nu mai poate fi aplicată

Acest rezultat evidențiază limitările sistemului judiciar în cazurile complexe de corupție care durează ani de zile până la finalizare, permițând uneori prescrierea faptelor înainte ca justiția să-și urmeze cursul.

Confiscarea patrimoniului: 19 imobile istorice revin statului

Lista completă a proprietăților confiscate

Cea mai importantă componentă a hotărârii judecătorești este confiscarea în folosul statului român a unui număr impresionant de imobile din inima stațiunii Băile Herculane:

Hoteluri emblematice:

• Complexul hotelier Hercules – cel mai mare și reprezentativ complex din stațiune

• Hotel Ferdinand – monument istoric din perioada austro-ungară

• Hotel Diana – clădire de patrimoniu în stil Belle Époque

• Hotel Afrodita – una dintre locațiile tradiționale ale stațiunii

• Hotel Roman – clădire istorică cu arhitectură specifică

• Hotel Minerva – proprietate valoroasă din centrul stațiunii

Băi termale:

• Băile termale Apollo – una dintre cele mai vechi instalații balneare

• Băile Hebe – facilitățile de tratament termal

• Băile Neptun – complex de ape termale

Alte facilități:

• Sanatorii medicale specializate în tratamente balneare

• Pavilioane medicale pentru diverse tipuri de terapii

• Cazinoul din Băile Herculane – clădire emblematică și simbol al stațiunii

Infrastructură:

• Clădirea IBTH (Întreprinderea Băilor Termale Herculane)

• Alte construcții auxiliare și terenuri aferente

Valoarea patrimoniului confiscat

Deși hotărârea judecătorească nu menționează o evaluare exactă, specialiștii în imobiliare estimează că valoarea totală a celor 19 imobile confiscate ar putea depăși zeci de milioane de euro, având în vedere:

• Poziția privilegiată în centrul unei stațiuni turistice renumite

• Caracterul istoric și arhitectural al clădirilor

• Potențialul turistic și comercial al proprietăților

• Infrastructura termală existentă

Confiscarea acestor active reprezintă una dintre cele mai mari confiscări de proprietățidin istoria recentă a justiției românești în dosare de corupție.

Anatomia fraudei: zahăr contra Băilor Herculane

Schema în doi pași

Procurorii DIICOT au reconstituit o schemă infracțională sofisticată care s-a desfășurat pe parcursul a mai multor ani și a transformat resurse din rezerva de stat în proprietăți imobiliare de valoare.

PASUL 1: Împrumutul nereturnat de zahăr

Povestea începe în 2001, când Iosif Armaș ocupa funcția de director al societății Argirom Internaţional. În această calitate, el a obținut de la statul român un împrumut masiv din rezerva de stat de zahăr.

„Această cantitate de zahăr urma să fie acordată SC Argirom Internaţional, cu drept de vânzare, dar şi cu obligaţia acesteia din urmă de a reconstitui acest stoc pe cheltuiala sa în termen de 180 de zile", declara în 2016 pentru Digi24.ro Alex Florenţa, procuror-şef al DIICOT Timişoara la acea vreme (actual procuror general al României).

Cantitatea împrumutată: Aproape 10 milioane de kilograme de zahăr din rezerva de stat

Condiții:

• Drept de vânzare al zahărului pe piață

• Obligația de restituire în termen de 180 de zile

• Reconstituirea stocului pe cheltuiala companiei

Realitatea: Procurorii acuză că omul de afaceri nu a mai returnat zahărul, încălcând astfel obligațiile contractuale și deturnând în fapt resurse ale statului.

PASUL 2: Transformarea zahărului în hoteluri

Cu banii obținuți din vânzarea zahărului aparținând rezervei de stat, Iosif Armaș și grupul său au pus în aplicare a doua etapă a planului:

• Achiziționarea sistematică a aproape întregului centru al stațiunii Băile Herculane

• Cumpărarea hotelurilor emblematice aflate în dificultate financiară sau în proceduri de insolvență

• Preluarea băilor termale și a infrastructurii medicale

• Consolidarea controlului asupra celei mai valoroase părți a stațiunii

Metoda gajării frauduloase

A doua componentă a schemei infracționale a implicat utilizarea frauduloasă a clădirilor istorice pentru obținerea de împrumuturi:

„Au girat împrumuturi cu clădiri vechi și de peste un secol."

Această practică a presupus:

• Supraestimarea valorii clădirilor istorice pentru a obține împrumuturi mai mari

• Gajarea acelorași proprietăți la multiple instituții financiare

• Nerespectarea obligațiilor de rambursare a împrumuturilor

• Manipularea procedurilor de insolvență pentru a evita răspunderea

Rolul crucial al lichidatorilor judiciari și al executorului judecătoresc a fost acela de a facilita aceste tranzacții frauduloase prin:

• Subevaluarea activelor în procedurile de insolvență

• Favorizarea prețurilor de vânzare scăzute către membrii grupului

• Blocarea altor potențiali cumpărători

• Manipularea documentației juridice

Acuzațiile din dosar: o paletă largă de infracțiuni

Procurorii DIICOT au formulat acuzații multiple și grave împotriva membrilor grupului infracțional organizat:

Constituire de grup infracțional organizat – infracțiunea cadru care demonstrează caracterul planificat și coordonat al activităților ilicite, cu o structură ierarhică clară și repartizarea rolurilor.

Delapidare – deturnarea zahărului din rezerva de stat și a altor resurse publice în interes privat, cauzând prejudicii majore bugetului de stat.

Spălare de bani – transformarea profiturilor ilicite obținute din vânzarea zahărului în investiții aparent legale în proprietăți imobiliare.

Abuz în serviciu – utilizarea de către executorul judecătoresc și alți funcționari publici a atribuțiilor de serviciu în interes privat sau pentru a favoriza grupul infracțional.

Șantaj – intimidarea sau constrângerea persoanelor care ar fi putut împiedica realizarea schemei sau care dețineau proprietăți dorite de grup.

Sustragere de sub sechestru – eludarea măsurilor asigurătorii dispuse de autorități pentru a proteja activele vizate de anchetă.

Această combinație de infracțiuni reflectă complexitatea și sofisticarea schemei infracționale, care a necesitat implicarea coordonată a mai multor persoane cu funcții și expertize diferite.

Contextul istoric: Băile Herculane – de la glorie la decădere

Importanța istorică a stațiunii

Băile Herculane reprezintă una dintre cele mai vechi stațiuni balneare din Europa, cu o istorie documentată care se întinde pe peste 2.000 de ani:

Perioada romană: Împărații romani au construit aici primele băi termale, recunoscând calitățile terapeutice excepționale ale apelor.

Epoca austro-ungară: În secolul XIX, stațiunea a cunoscut apogeul, devenind o destinație preferată a aristocrației europene. Hotelurile și instalațiile balneare construite în această perioadă – multe dintre ele acum confiscate – sunt monumente de arhitectură.

Perioada interbelică: Băile Herculane au continuat să fie una dintre cele mai rafinate stațiuni din Europa Centrală.

Comunism: Stațiunea a fost naționalizată, dar a continuat să funcționeze ca destinație turistică și medicală importantă.

Post-1989: Declinul a început odată cu privatizarea haotică și lipsa de investiții, creând oportunități pentru scheme frauduloase precum cea investigată de DIICOT.

Devalizarea sistematică

Cazul investigat de DIICOT nu este un incident izolat, ci partea vizibilă a unui proces mai amplu de degradare și deturnare a patrimoniului stațiunii:

Degradare fizică: Multe clădiri istorice au fost lăsate să se deterioreze, reducându-le valoarea și facilitând achiziționarea lor la prețuri derizorii.

Lipsă de investiții: Noii proprietari nu au investit în renovare și modernizare, ci au exploatat activele până la epuizare.

Pierderea turiștilor: Stațiunea și-a pierdut mare parte din atractivitate și din baza de clienți.

Impact social: Comunitatea locală a suferit prin pierderea locurilor de muncă și degradarea mediului de viață.

Implicații și perspective

Recuperarea patrimoniului național

Confiscarea celor 19 imobile marchează începutul unui proces de recuperare a patrimoniului stațiunii Băile Herculane:

Responsabilitate gubernamentală: Statul român devine proprietar și administrator al acestor active valoroase, cu responsabilitatea de a le gestiona eficient.

Opțiuni strategice:

• Renovare și modernizare cu fonduri publice

• Parteneriat public-privat pentru dezvoltare

• Concesionare către operatori profesioniști

• Dezvoltare ca destinație turistică de patrimoniu

Provocări:

• Necesitatea unor investiții masive pentru renovare

• Complexitatea gestionării unui portofoliu atât de mare

• Riscul birocratizării și ineficienței în administrarea publică

• Asigurarea sustenabilității economice a stațiunii

Mesajul pentru combaterea corupției

Decizia instanței transmite semnale importante despre capacitatea sistemului judiciar de a trage la răspundere autorii infracțiunilor grave de corupție:

Confiscări substanțiale: Demonstrează că profiturile din infracțiuni pot fi recuperate, chiar dacă procesul durează ani.

Pedepse severe: Condamnările la închisoare între 5 și 10 ani arată că fraudele împotriva statului sunt tratate cu seriozitate.

Limitări: Prescrierea în cazul lui Iosif Armaș evidențiază necesitatea accelerării procedurilor judiciare în dosarele complexe.

Lipsuri și întrebări deschise

Prescripția: Faptul că liderul prezumtiv al grupului a scăpat de închisoare ridică întrebări despre eficiența sistemului judiciar.

Durata procesului: Între începutul schemei (2001) și hotărârea finală (2025) au trecut 24 de ani – un interval care permite prescrierea și pierderea probelor.

Recuperarea integrală: Deși confiscările sunt substanțiale (peste 5 milioane euro plus cele 19 imobile), este posibil ca prejudiciul total să fie mai mare.

Alți complici: Rămâne de văzut dacă toate persoanele implicate în schemă au fost identificate și trase la răspundere.

Concluzii

Dosarul devalizării stațiunii Băile Herculane reprezintă un caz emblematic pentru înțelegerea mecanismelor corupției și fraudei la scară largă în România post-comunistă. Schema prin care zahăr din rezerva de stat a fost transformat în hoteluri și băi termale ilustrează perfect modul în care resurse publice pot fi deturnate prin combinarea accesului la funcții de decizie, complicitatea unor profesioniști (lichidatori judiciari, executori) și exploatarea vulnerabilităților sistemului legal.

Confiscarea celor 19 imobile istorice și condamnările severe pronunțate de instanță marchează un succes important al justiției, dar și un memento al costului uriaș pe care România l-a plătit prin degradarea patrimoniului său cultural și turistic.

Pentru Băile Herculane, această hotărâre judecătorească ar putea reprezenta un nou început – șansa ca o stațiune cu o istorie glorioasă de peste două milenii să fie renovată și readusă la strălucirea de odinioară, de această dată în beneficiul comunității și al statului român, nu al unor grupuri infracționale.

Sinteza dosarului:

Perioadă: 2001-2025 (24 de ani)

Prejudiciu estimat: Peste 10 milioane euro + devalizarea stațiunii

Condamnări:

• Alexandru Gavrilescu: 10 ani și 4 luni + confiscare 1 milion euro

• Mioara Dumitrache: 9 ani

• Victoriţa Oprea: 9 ani

• Gheorghe Brad: 7 ani

• Marius-Cristian Ghiţă: 6 ani

• Ion Tăbugan: 5 ani

• Iosif Armaș: prescripție, dar confiscare 4,8 milioane euro

Imobile confiscate: 19 proprietăți (hoteluri, băi termale, sanatorii, cazino)

Autoritate anchetatoare: DIICOT Timișoara

Acuzații: Grup infracțional organizat, delapidare, spălare bani, abuz în serviciu, șantaj, sustragere de sub sechestru