Capital din Golful Persic vizează sectorul energetic românesc: IHC Abu Dhabi interesat de Lukoil, iar KazMunayGas pune la vânzare 50% din Rompetrol

Doi giganți energetici care operează în România căută investitori strategici, în contextul sancțiunilor americane împotriva Lukoil și al dificultăților fiscale ale Rompetrol. Conglomeratul emiratez IHC și potențial investitori saudiți ar putea prelua controlul unor active strategice pentru piața energetică românească

București, 23 noiembrie 2025 – Piața energetică românească ar putea asista în următorii doi ani la o reașezare majoră a jucătorilor strategici, după ce International Holding Company (IHC) din Abu Dhabi și-a exprimat oficial interesul pentru achiziționarea activelor internaționale ale grupului rus Lukoil, în timp ce gigantul kazah KazMunayGas anunță vânzarea a până la 50% din participațiile sale europene, inclusiv Rompetrol din România.

Cele două mișcări paralele – una determinată de sancțiunile americane împotriva companiilor rusești, cealaltă de dificultățile fiscale și de rentabilitate din piețele europene – ar putea aduce capital din Golful Persic într-un sector considerat strategic pentru securitatea energetică națională.

IHC Abu Dhabi: Interesul oficial pentru activele Lukoil

Conglomeratul International Holding Company (IHC) din Abu Dhabi a confirmat vineri, 21 noiembrie, că a notificat Departamentul Trezoreriei SUA (OFAC) în legătură cu interesul său pentru achiziționarea activelor internaționale ale gigantului petrolier rus Lukoil, aflat sub sancțiuni americane și britanice.

"Da, am exprimat interes pentru activele internaționale ale Lukoil", a declarat un purtător de cuvânt al IHC pentru Reuters, fără a oferi detalii suplimentare.

IHC, cea mai mare companie listată din Abu Dhabi prin capitalizare bursieră, este condusă de șeicul Tahnoon bin Zayed Al Nahyan – fratele președintelui Emiratelor Arabe Unite Mohammed bin Zayed Al Nahyan și consilier de securitate națională, care conduce și două dintre fondurile suverane de investiții ale emiratului. Compania are o structură acționarială în care 61,2% din acțiuni aparțin Royal Group, o firmă privată de investiții deținută tot de șeicul Tahnoon.

Conglomeratul are activități diversificate în sănătate, energie, imobiliare, agricultură și minerit, cu investiții globale în Statele Unite, India, America Latină și Africa. CEO-ul IHC a declarat recent pentru Reuters că compania ar putea aloca între 30 și 35 de miliarde de dolari într-un ciclu de 18 luni, finanțând investițiile printr-un mix de datorii și capital propriu.

Lukoil sub sancțiuni: Cursa pentru active strategice

IHC se alătură unei liste în creștere de potențiali cumpărători pentru activele globale ale Lukoil, care include deja giganții petrolieri americani ExxonMobil și Chevron, precum și fondul de private equity Carlyle.

În octombrie 2025, Statele Unite au impus sancțiuni asupra celor doi cei mai mari producători de petrol ruși – Rosneft și Lukoil – ca parte a efortului de a exercita presiune asupra Moscovei pentru încetarea războiului din Ucraina. Sancțiunile au făcut practic imposibilă continuarea operațiunilor internaționale ale Lukoil, forțând compania să caute cumpărători pentru activele sale de peste hotare.

Prima încercare de vânzare – către gigantul elvețian de tranzacționare cu mărfuri Gunvor – a eșuat după ce Trezoreria americană a respins tranzacția, calificând Gunvor drept "marionetă a Kremlinului". Washingtonul a extins însă până pe 13 decembrie licența care permite Lukoil să negocieze vânzarea activelor sale internaționale, deschizând procesul către alți potențiali cumpărători.

Portofoliul internațional al Lukoil este substanțial: trei rafinării în Europa, participații în câmpuri petroliere din Kazahstan, Uzbekistan, Irak, Mexic, Ghana, Egipt, Nigeria și chiar Emiratele Arabe Unite, precum și sute de stații de carburanți în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite. Compania reprezintă aproximativ 0,5% din producția globală de petrol.

Activele Lukoil din România: Rafinăria și rețeaua de distribuție

În România, principalele active ale Lukoil sunt rafinăria Petrotel Lukoil din Ploiești și rețeaua Lukoil România, cu aproximativ 320 de stații de distribuție a carburanților. Ambele au ca acționar compania elvețiană Litasco, parte a grupului Lukoil.

Mai mult, Lukoil controlează și Litasco SA Geneva, sucursala București, responsabilă de comerțul engros cu combustibil, și deține 87% din perimetrul Trident din Marea Neagră, unde exploatează gaze naturale împreună cu Romgaz.

Achiziția acestor active de către IHC sau alt investitor occidental ar reprezenta o schimbare majoră în peisajul energetic românesc, eliminând o companie rusă dintr-un sector strategic și aducând capital din Emiratele Arabe Unite într-o zonă sensibilă pentru securitatea energetică națională.

KazMunayGas scoate la vânzare Rompetrol: 50% din active

În paralel cu saga Lukoil, un alt jucător major de pe piața energetică românească anunță restructurare. Gigantul petrolier de stat din Kazahstan, KazMunayGas, plănuiește să vândă până la 50% din activele sale europene în perioada 2026-2027, potrivit Agenției pentru Protecția și Dezvoltarea Concurenței din Kazahstan.

Operațiunea va viza KMG International NV (KMGI), subsidiara deținută integral de KazMunayGas, care administrează operațiunile Rompetrol și cuprinde 28 de companii operaționale în România, Elveția, Bulgaria, Georgia, Moldova, Turcia și Kazahstan.

"Tranzacția are ca scop atragerea unui partener strategic. KMGI este în prezent deținută integral de KazMunayGas și cuprinde holdingul care deține două rafinării în România – Petromidia și Vega – un complex petrochimic, terminale și o rețea de 1.400 de benzinării sub marca Rompetrol", se arată în documentele oficiale kazahe.

Vânzarea se va desfășura printr-o licitație internațională deschisă, în două etape, permițând investitorilor privați să achiziționeze o participație de până la 50% din holding.

Rafinăria Petromidia: Activ strategic pentru România

Rafinăria Petromidia Năvodari este cea mai mare rafinărie din România, iar împreună cu Vega Ploiești (cea mai veche rafinărie în funcțiune din țară), cele două unități operează 46% din capacitatea de rafinare a României și acoperă 30% din cererea națională de carburanți.

În plus, Rompetrol este principalul furnizor de combustibil pentru aviația de apărare, unicul producător de bitum și polimeri, și furnizorul principal de carburanți pentru Republica Moldova. Orice discontinuitate în activitatea companiei ar putea afecta grav securitatea energetică a României și a regiunii.

Potrivit presei kazahe, de-a lungul a două decenii de prezență în România, KazMunayGas a investit aproximativ șapte miliarde de dolari, în special în rafinăriile din țară, fără a obține vreodată un randament adecvat. O tentativă anterioară de a vinde un pachet de acțiuni către grupul CEFC din China a eșuat.

Presiuni fiscale și pierderi: Motivele vânzării

Decizia KazMunayGas de a vinde o parte din activele europene vine în contextul dificultăților financiare semnificative. Grupul Rompetrol a înregistrat în 2024 pierderi de 78,4 milioane de dolari, de patru ori mai reduse comparativ cu anul precedent (240 milioane dolari), dar totuși substanțiale.

În prima jumătate a anului 2025, grupul și-a redus cu 30% pierderile față de perioada similară din 2024, ajungând la o pierdere netă de 53 milioane de dolari. Cu toate acestea, contribuția la bugetul statului român a rămas semnificativă: peste 771 milioane de dolari doar în primul semestru al lui 2025.

Compania atribuie dificultățile sale financiare regimului fiscal dur din România. Rompetrol Rafinare a atacat la Curtea Constituțională atât impozitul specific de 0,5% din cifra de afaceri impus companiilor din sectoarele de petrol și gaze (suplimentar față de impozitul pe profit), cât și "taxa de solidaritate" de 60% pe "profiturile excesive" ale companiilor din industriile extractive și de rafinare.

"Pentru Rompetrol Rafinare, consecințele regimului fiscal introdus în decembrie 2022, prin măsuri de suprataxare și continuat cu noi taxe pe cifra de afaceri, sunt existențiale", a avertizat compania în comunicatele sale publice.

Oficialii susțin că IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri) aplică impozitare în lanț, taxând același litru de combustibil de mai multe ori în fiecare verigă a lanțului de distribuție (rafinare, distribuție, retail), ducând rata efectivă de impozitare la peste 100%.

"În calitate de operator a 46% din capacitatea de rafinare a României, riscul discontinuității activității companiei ar pune în pericol securitatea energetică a României, stabilitatea financiară, veniturile bugetare și credibilitatea strategică a țării în regiune", a declarat conducerea Rompetrol.

Arabia Saudită: Interes pentru Rompetrol?

Surse din piață susțin că ar exista deja o scrisoare de intenție din partea Arabiei Saudite pentru achiziționarea activelor Rompetrol din România, semnată de Iosef Al-Homayani, șeful Fondului Public de Investiții al Arabiei Saudite, și adresată CEO-ului KazMunayGas, Nurlan Zhakupov. Informația nu a fost confirmată oficial de nicio parte.

Dacă se va concretiza, o astfel de tranzacție ar aduce capital saudit într-un sector strategic al economiei românești, alături de potențialul capital emiratez prin IHC pentru activele Lukoil.

Implicații pentru România: Securitate energetică și dependență strategică

Potențiala preluare a activelor Lukoil și Rompetrol de către investitori din Golful Persic ridică întrebări importante despre securitatea energetică a României și despre diversificarea furnizorilor de capital în sectoarele strategice.

Pe de o parte, înlocuirea capitalului rus (Lukoil) și potențial problematicului capital kazah (KazMunayGas, văzut de unii analiști ca fiind influențat de Moscova) cu investitori din Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită ar putea fi văzută ca o diversificare pozitivă, îndepărtând România de sfera de influență energetică rusă.

Pe de altă parte, dependența de investitori din Golful Persic într-un sector atât de sensibil precum rafinarea și distribuția de carburanți creează noi vulnerabilități geopolitice. Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită au propriile lor interese strategice și relații complexe atât cu Occidentul, cât și cu puteri precum Rusia și China.

Mai mult, capacitatea statului român de a influența sau reglementa activitatea unor astfel de investitori strategici este limitată, în special în cazul unor conglomerate masive precum IHC, care are resurse financiare de zeci de miliarde de dolari și sprijin politic la cel mai înalt nivel al conducerii emirateze.

Reacția autorităților române: Așteptare vigilentă

Până în prezent, autoritățile române nu au făcut declarații publice despre potențialele tranzacții. Ministerul Energiei, care deține o participație minoritară în KazMunayGas România, a recunoscut problematicul fiscal al Rompetrol și a declarat că există "discuții foarte aplicate de două luni la Ministerul Finanțelor și ANAF pentru a vedea mecanismele prin care putem să-i sprijinim legal."

"E o problemă și am primit informațiile și nemulțumirile din partea conducerii actuale a companiei. Suntem într-o situație complicată", a declarat un oficial din Ministerul Energiei, citat de presa de specialitate.

În ceea ce privește Lukoil, Consiliul Concurenței monitorizează piața carburanților și analizează scenariile privind activele companiei rusești, însă nu s-au făcut anunțuri despre poziția oficială a statului față de potențiali cumpărători.

Context geopolitic și timing

Cele două tranzacții potențiale apar într-un moment geopolitic sensibil, cu negocieri în curs pentru încheierea războiului din Ucraina și reconfigurări majore ale relațiilor energetice globale.

Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei au forțat restructurarea masivă a fluxurilor energetice europene, eliminând treptat companiile rusești din piețele occidentale. În același timp, investitorii din Golful Persic – cu capital abundent din vânzarea de petrol și gaze și cu relații pragmatice atât cu Occidentul, cât și cu Rusia și China – se poziționează strategic pentru a prelua active la prețuri potențial favorabile.

Pentru România, următoarele luni vor fi decisive. Tranzacțiile vor trebui aprobate de autoritățile americane (în cazul Lukoil) și de autoritățile de concurență relevante (în cazul Rompetrol), iar guvernul român va trebui să decidă dacă și cum să intervină pentru a proteja interesele strategice naționale.

Întrebarea finală rămâne: Este România pregătită să gestioneze această tranziție majoră în sectorul energetic, asigurând atât securitatea aprovizionării, cât și protejarea intereselor economice naționale într-o perioadă de reconfigurare geopolitică profundă?

Notă contextuală: Procesul de vânzare a activelor Lukoil are termen limită 13 decembrie 2025 pentru negocieri, iar orice tranzacție finală necesită aprobarea explicită a Trezoreriei SUA. Vânzarea activelor KazMunayGas este programată pentru perioada 2026-2027, prin licitație internațională în două etape.