BREAKING Republica Moldova naționalizează activele Lukoil: Decizie istorică pe fondul sancțiunilor americane și al nerespecatării cerințelor statului

Autoritățile de la Chișinău au decis luni, 15 decembrie 2025, să naționalizeze activele gigantului petrolier rus Lukoil de la Aeroportul Internațional Chișinău, în urma neîndeplinirii repetate a cerințelor impuse de stat și în contextul sancțiunilor drastice impuse de Statele Unite companiei rusești. Statul Republica Moldova va deveni proprietar al întregii infrastructuri petroliere aeroportuare în termen de 20 de zile.

Anunțul a fost făcut de premierul moldovean Alexandru Munteanu, care a explicat că decizia vine după luni de negocieri nefructuoase cu compania rusească și reprezintă o măsură necesară pentru protejarea securității naționale și asigurarea funcționării neîntrerupte a aprovizionării cu combustibil pentru aeronave.

Decizia istorică: revenirea la situația din 2005

"Azi, Consiliul pentru examinarea investițiilor în domeniile de importanță pentru securitatea statului a luat o decizie importantă. Am luat decizia de a refuza aprobarea activității investiționale a SRL „Lukoil-Moldova" pe teritoriul Republicii Moldova și de a reveni, în termen de 20 de zile, la situația anterioară anului 2005, când a fost preluată infrastructura complexului petrolier „Aeroport"", a anunțat premierul Munteanu.

Decizia înseamnă practic anularea contractului din 2005 prin care Lukoil a preluat infrastructura petrolieră de la aeroportul Chișinău. "Prin urmare, în termen de 20 de zile, toate bunurile, conform contractului din 2005, urmează a fi transmise în proprietatea statului", a precizat premierul moldovean.

Această măsură reprezintă una dintre cele mai drastice acțiuni întreprinse de un stat european împotriva activelor Lukoil și vine într-un moment extrem de tensionat în relațiile energetice dintre Europa și Rusia, pe fondul războiului din Ucraina și al sancțiunilor internaționale.

Motivele naționalizării: cerințe neîndeplinite timp de șapte luni

Potrivit premierului Munteanu, hotărârea de luni vine drept consecință directă a neîndeplinirii de către SRL "Lukoil-Moldova" a mai multor cerințe stabilite de Consiliu încă din luna mai 2024 – cu aproape șapte luni în urmă.

"În urma verificării investițiilor în domeniile de importanță pentru securitatea statului de către SRL „Lukoil-Moldova", Consiliul a solicitat trei lucruri: înstrăinarea complexului petrolier ,,Aeroport", amplasat în vecinătatea imediată a teritoriului Aeroportului Internațional Chișinău, fiind extins de mai multe ori termenul de realizare a acestei cerințe; modificarea structurii corporative, cu excluderea entităților vizate de sancțiuni internaționale; înstrăinarea depozitului petrolier din strada Muncești", a detaliat Munteanu.

Cu alte cuvinte, autoritățile moldovene au cerut companiei rusești să:

1. Vândă complexul petrolier de la aeroport – amplasarea în vecinătatea imediată a aeroportului reprezenta un risc de securitate, mai ales în contextul regional actual

2. Modifice structura corporativă – pentru a elimina entitățile vizate de sancțiunile internaționale impuse de SUA și UE

3. Vândă depozitul petrolier din strada Muncești din Chișinău – o altă infrastructură strategică care trebuia să iasă din controlul companiei rusești

Deși termenele pentru îndeplinirea acestor cerințe au fost extinse în repetate rânduri, Lukoil nu a reușit sau nu a dorit să se conformeze, ceea ce a determinat autoritățile moldovene să ia măsura extremă a naționalizării.

Investigarea preluării din 2005: suspiciuni de nereguli

În plus, Grupul de lucru pentru gestionarea riscurilor legate de sancțiunile internaționale impuse Lukoil a sesizat organele abilitate pentru a investiga întreaga procedură din 2005 de preluare a terminalului petrolier de la Aeroport de către compania rusească.

Această decizie sugerează că autoritățile moldovene au suspiciuni privind legalitatea sau corectitudinea procesului prin care Lukoil a obținut controlul asupra acestor active strategice acum două decenii. Rezultatele acestei investigații ar putea aduce la lumină eventuale nereguli în privatizarea sau concesionarea infrastructurii petroliere către compania rusă.

Obiectivele naționalizării: securitate și continuitate operațională

Premierul Munteanu a subliniat că decizia are două obiective principale:

1. Asigurarea securității naționale: "Această decizie este necesară pentru protejarea securității naționale și a obiectelor de infrastructură critică", a declarat șeful Guvernului de la Chișinău. Prezența unor active strategice în mâinile unei companii rusești, în contextul tensiunilor geopolitice actuale și al războiului din Ucraina, reprezenta un risc de securitate pe care autoritățile moldovene nu mai erau dispuse să-l tolereze.

2. Garantarea furnizării neîntrerupte de combustibil: "Ca urmare a deciziei de azi – de revenire la situația de dinainte de 2005 – în 20 de zile, statul Republica Moldova va deveni proprietar al infrastructurii petroliere aeroportuare. Această decizie este necesară pentru asigurarea unei funcționări neperturbate a furnizării de petrol pentru aeronave", a explicat Munteanu.

Aprovizionarea cu kerosen (combustibil pentru aviație) este esențială pentru funcționarea aeroportului și pentru conectivitatea externă a Republicii Moldova. Orice întrerupere ar putea izola țara și afecta grav economia.

Contextul regional: sancțiunile SUA și criza Lukoil în Europa

Decizia Republicii Moldova vine în contextul unor sancțiuni drastice impuse de Statele Unite gigantului petrolier rus Lukoil, ca răspuns la susținerea războiului Rusiei în Ucraina prin veniturile generate de companie.

Sancțiunile americane și derogările temporare

În octombrie 2025, administrația Trump a impus sancțiuni severe împotriva Lukoil și Rosneft, cele două mari companii petroliere rusești, din cauza "lipsei unui angajament serios din partea Rusiei față de un proces de pace care să pună capăt războiului din Ucraina".

Aceste sancțiuni au creat o criză majoră pentru operațiunile internaționale ale Lukoil, care deține:

• Aproximativ 2.000 de stații de alimentare în Europa, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Americi

• Rafinăria Petrotel din Ploiești, România (cu peste 320 de benzinării)

• Participații în câmpuri petroliere din Irak până în Kazahstan

• Infrastructură petrolieră în Bulgaria, Ungaria și alte țări europene

Termenul inițial pentru vânzarea activelor externe era 13 decembrie 2025, dar a fost prorogat cu o lună, până la 17 ianuarie 2026. Pentru benzinăriile Lukoil din afara Rusiei, derogarea de la aplicarea sancțiunilor a fost prelungită până la 29 aprilie 2026, cu condiția ca veniturile să nu fie transferate către Moscova.

Reacții diferite în țările europene

Țările europene au reacționat diferit la sancțiunile americane:

Bulgaria: A negociat și obținut o excepție temporară până în aprilie 2026, permițând o tranziție ordonată a activelor Lukoil, inclusiv rafinăria Burgas și rețeaua de benzinării aferente.

Ungaria: Premierul Viktor Orban a obținut concesii importante în urma vizitei în SUA, permițând țării să continue importurile de țiței prin conducta Drujba și gaz rusesc prin TurkStream, precum și construcția centralei atomice Paks împreună cu Rosatom.

România: Nu a cerut derogări, Guvernul oferind asigurări că statul este pregătit să preia temporar activele Lukoil până la găsirea unui cumpărător. Trei companii (din România, SUA, Grecia și Ungaria – MOL și Hellenic Petroleum) și-au manifestat interesul pentru achiziționarea rafinăriei Petrotel și/sau rețelei de benzinării.

Finlanda: Operatorul Teboil a anunțat închiderea treptată a celor 430 de benzinării Lukoil pe măsură ce combustibilul se epuizează.

Republica Moldova: A ales varianta cea mai radicală – naționalizarea activelor, fără negocieri sau derogări.

Cronologia crizei Lukoil în Republica Moldova

Mai 2024: Primele cerințe

Consiliul pentru examinarea investițiilor stabilește cele trei cerințe pentru Lukoil-Moldova: vânzarea complexului de la aeroport, modificarea structurii corporative și vânzarea depozitului din Chișinău.

Iunie-octombrie 2024: Extinderi repetate de termene

Termenele sunt prelungite în mod repetat, dar Lukoil nu se conformează cerințelor.

Octombrie 2025: Sancțiunile SUA

Statele Unite impun sancțiuni drastice împotriva Lukoil, creând presiune suplimentară asupra companiei și asupra țărilor în care aceasta operează.

12-13 noiembrie 2025: Preluarea provizorie

Aeroportul Internațional Chișinău preia gratuit administrarea terminalului petrolier printr-un "contract de comodat" (împrumut gratuit) încheiat cu Lukoil pe 12 noiembrie. Procesul de primire-predare a bunurilor are loc pe 13 noiembrie.

Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a declarat atunci: "Contractul de comodat ne permite să asigurăm furnizarea de kerosen și reprezintă o soluție de urgență pentru a asigura stabilitatea aprovizionării aeronavelor."

15 decembrie 2025: Naționalizarea

Consiliul pentru examinarea investițiilor decide naționalizarea completă a activelor Lukoil de la aeroport, cu termen de 20 de zile pentru transferul proprietății către stat.

Implicații pentru Republica Moldova

Această decizie are mai multe implicații importante pentru Republica Moldova:

Securitate energetică

Controlul direct asupra infrastructurii petroliere aeroportuare oferă statului garanția că aprovizionarea cu combustibil pentru aviație nu va fi întreruptă sau folosită ca instrument de presiune politică de către Moscova.

Relații cu Rusia

Naționalizarea activelor unei companii rusești majore va tensiona inevitabil relațiile cu Moscova, deși acestea sunt oricum la un nivel istoric de jos din cauza orientării pro-europene a actualului Guvern moldovean și a războiului din Ucraina.

Precedent juridic

Decizia creează un precedent important pentru modul în care statele europene pot aborda problema activelor strategice deținute de entități rusești sancționate. Alte țări ar putea urma exemplul Republicii Moldova dacă companiile rusești nu își vând voluntar activele.

Costuri și administrare

Statul moldovean va trebui să preia responsabilitatea administrării eficiente a infrastructurii petroliere, inclusiv asigurarea aprovizionării cu combustibil, întreținerea echipamentelor și respectarea standardelor de siguranță. Acest lucru necesită resurse financiare și expertiză tehnică.

Comparație cu situația din România

În România, abordarea față de activele Lukoil a fost diferită. Guvernul de la București nu a optat pentru naționalizare, ci așteaptă găsirea unui cumpărător pentru rafinăria Petrotel din Ploiești (care are peste 3.000 de angajați) și cele aproximativ 320 de benzinării.

Premierul Ilie Bolojan a declarat că "dacă nu se găsește o soluție comercială, operarea Lukoil în România va fi foarte greu de făcut", menționând că rafinăria este oprită în prezent și că acest lucru nu reprezintă un risc major pentru aprovizionarea cu combustibili.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat că trei companii și-au manifestat interesul pentru achiziționarea activelor: MOL (Ungaria), Hellenic Petroleum (Grecia) și companii din România și SUA.

Opțiunea naționalizării nu a fost luată în considerare în România, autorităților preferând o soluție de piață, cu vânzarea către un investitor privat.

Reacția companiei Lukoil și perspectivele negocierilor

Până în momentul publicării acestui articol, compania Lukoil nu a emis o reacție oficială la decizia autorităților moldovene. Compania rusească se află în negocieri pentru vânzarea activelor sale internaționale, după ce o tentativă de vânzare către comerciantul elvețian Gunvor Group a eșuat, Trezoreria SUA descriind Gunvor drept "marioneta" Kremlinului.

Lukoil a declarat că se află în negocieri cu alți ofertanți și că încearcă să evite întreruperea aprovizionării. Cu toate acestea, condițiile impuse de OFAC (Oficiul pentru Controlul Activelor Străine din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA) sunt extrem de stricte:

• Ruperea completă a legăturilor cu compania-mamă rusă

• Blocarea fondurilor datorate către Lukoil până la ridicarea sancțiunilor

• Interzicerea generării de câștiguri financiare neașteptate pentru entitatea rusă

Aceste condiții fac foarte dificilă găsirea de cumpărători și pot explica de ce Lukoil nu a reușit să se conformeze cerințelor moldovene în cei șapte luni de când acestea au fost formulate.

Perspectivele regionale: efect de domino?

Decizia Republicii Moldova ar putea avea un efect de domino în regiune. Alte state care găzduiesc active Lukoil și se confruntă cu presiunea sancțiunilor americane ar putea lua în considerare măsuri similare dacă compania rusească nu reușește să își vândă operațiunile internaționale într-un termen rezonabil.

Bulgaria, de exemplu, se află într-o situație similară cu o dependență și mai mare de Lukoil decât Republica Moldova. Deși a obținut o derogare până în aprilie 2026, Sofia va trebui în cele din urmă să găsească o soluție pentru activele rusești de pe teritoriul său.

În acest context regional complex, mărcuiește apărarea tot mai fermă a securității energetice și a independenței față de Moscova de către statele care au fost anterior în sfera de influență sovietică.

Concluzii: Un nou capitol în decuplarea energetică de Rusia

Naționalizarea activelor Lukoil de către Republica Moldova reprezintă un moment semnificativ în procesul mai amplu de decuplare energetică a Europei de Rusia, accelerat de războiul din Ucraina și de sancțiunile internaționale.

Decizia de la Chișinău trimite un mesaj clar: statele europene nu mai sunt dispuse să tolereze prezența activelor strategice rusești pe teritoriul lor, mai ales când acestea aparțin companiilor care finanțează efortul de război al Kremlinului.

Pentru Lukoil, situația devine din ce în ce mai dificilă. Compania se confruntă cu presiunea de a-și vinde rapid activele internaționale, dar condițiile impuse de autoritățile americane și europene fac extrem de dificilă găsirea de cumpărători la prețuri acceptabile.

Următoarele luni vor fi decisive: termenul de 17 ianuarie 2026 pentru vânzarea activelor și derogarea până la 29 aprilie 2026 pentru benzinării vor forța companiile și guvernele implicate să găsească soluții rapide. Altfel, Europa ar putea asista la mai multe naționalizări similare celei din Republica Moldova – un scenariu care ar marca sfârșitul prezenței semnificative a gigantului petrolier rus pe continentul european.