Investigație: Cine a „fabricat-o” pe Maia Sandu președinte al Republicii Moldova?

Un articol recent, bazat pe investigația unui pasionat de politică, Andrei Ioniță – administrator de sistem la Telcat Multicom, o firmă germană de securitate date – ridică întrebări provocatoare despre traiectoria Maiei Sandu: „Cine este, de fapt, Maia Sandu? Cum se face că ea n-a participat la niciun concurs la Banca Mondială? Cine a adus-o în cabinetul lui Braghiș? Și cum au fost negocierile din cadrul blocului ACUM, când Maia Sandu era adusă și ajutată, fiindu-i băgate discursuri în gură de către un oarecare consilier neamț?”

Aceste întrebări, vehiculate în medii alternative, merită analizate obiectiv, păstrând toate detaliile din investigația originală, dar confruntându-le cu fapte verificate din surse independente. Ele reflectă o narațiune persistentă în opoziția pro-rusă, care vede în ascensiunea lui Sandu o „fabricație” externă, culminând cu speculația că ar fi chiar produsul serviciilor rusești.

Parcursul politic al Maiei Sandu

Maia Sandu, născută în 1972 în satul Risipeni, raionul Fălești, a urmat studii în management la Academia de Studii Economice din Moldova (1994), urmate de un master în relații internaționale la Academia de Administrație Publică din Chișinău și studii la Harvard Kennedy School. Cariera sa profesională a inclus poziții la Ministerul Economiei, Banca Mondială la Washington (unde a lucrat ca economist între 2010 și 2012) și revenirea în Moldova ca ministru al Educației (2012-2015) în guverne pro-europene.

În 2016, ea a fondat Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), o formațiune centrat-dreapta cu accent pe reforme anticorupție și integrare europeană. Sandu a candidat prima dată la prezidențiale în 2016, obținând un scor respectabil, dar a intrat în istorie în 2020, când a învins în turul doi pe incumbentul pro-rus Igor Dodon cu 57,7% din voturi. Victoria sa a fost susținută masiv de diaspora moldoveană din țări UE, reflectând o mobilizare puternică pentru schimbare.

În 2024, Sandu a obținut realegerea într-un scrutin tensionat, învingându-l în turul doi pe Alexandr Stoianoglo (susținut de Partidul Socialiștilor, pro-rus) cu aproximativ 55% din voturi. Voturile diasporei au fost decisive, compensând avantajul lui Stoianoglo în țară. Alegerile au coincis cu un referendum constituțional privind aderarea la UE, trecut la limită (50,46% „da”).

Parcursul la Banca Mondială: Concurs sau detașare?

Andrei Ioniță susține că anual la Banca Mondială concurează 1.500 de candidați global, trecând prin 5-6 etape riguroase, rămânând doar cinci. Maia Sandu, afirmă el, „nu a trecut niciun concurs”, ci a fost „detașată de Ministerul Economiei pentru un contract de doi ani, după care a fost trimisă înapoi în țara de baștină”.

Fapte verificate: Maia Sandu a lucrat ca consilier al unui director executiv la Banca Mondială în Washington (2010-2012). Surse reputabile (Reuters, BBC, HotNews, site-ul Președinției Moldovei) confirmă poziția, fără a menționa un concurs public global. Este posibil ca poziția să fi fost una de detașare sau numire guvernamentală, comună pentru reprezentanți naționali. Dacă ar fi fost un specialist excepțional câștigând un concurs deschis, contractul ar fi fost nedeterminat – dar Sandu s-a întors voluntar în Moldova pentru a intra în politică.

Investigația subliniază: „Maia Sandu nu a fost selectată, dar a trecut prin aproximativ cinci etape de concurs” – o contradicție internă, sugerând că procesul a existat, dar nu standard.

Intrarea în politică: „Pe ușa din spate”?

Ioniță afirmă că Sandu a intrat „pe ușa din spate” în Ministerul Economiei, sub cabinetul lui Dumitru Braghiș (2000-2001), fiind „inclusiv în subordinea lui Dodon, prin Braghiș”. Braghiș este descris ca „comunist reciclat”. Partidul Agrar ar fi introdus-o, iar tatăl ei deținea o fermă într-un sat.

Realitate: Sandu a lucrat la Ministerul Economiei între 1994-1998 (consultant, șef adjunct direcție) și 2005-2006 (director direcție macroeconomice). Cabinetul Braghiș a fost în 1999-2001, iar Igor Dodon a fost ministru al Economiei abia din 2006-2009 – deci nu există suprapunere directă cu Dodon. Partidul Agrar a dominat în anii '90, dar legăturile familiale sau politice rămân necoroborate de surse independente.

Investigația insistă: „Mereu a intrat pe ușa din spate: la Ministerul Economiei, la Banca Mondială, la Ministerul Învățământului și în politica Republicii Moldova. Niciodată pe față, niciodată printr-o competiție deschisă.”

Studii la Harvard: Absolventă sau doar un program afiliat?

Autorul susține că Sandu „nu a absolvit Universitatea Harvard propriu-zisă”, cu admitere riguroasă, ci un program afiliat pentru „funcționari și nomenclaturiști promovați”.

Fapte: Sandu a obținut un Master în administrație publică la Harvard Kennedy School (2009-2010), confirmat de universitate și de însăși Sandu, care a ținut discursul de absolvire în 2022. Kennedy School este parte integrantă a Harvard, cu admitere competitivă.

Revenirea din SUA și rolul consilierilor

După pierderea alegerilor din 2016 în fața lui Dodon, Sandu a plecat în SUA, intenționând să creeze un ONG în educație. Conform surselor anonime, Valeriu Pașa și Mihai Popșoi (din „lumea oengeurilor Soros”) au convins-o să revină.

Arhitectul proiectului: consilierul german Martin Sieg, descris ca „controversat”, cu „complex de inferioritate și atitudine revanșardă”. Sieg ar fi avut rol decisiv în marginalizarea lui Andrei Năstase, activând în Moldova de 20 de ani (implicat în proiectul Leancă). Finanțarea: prin institute afiliate Soros din Berlin.

La negocierile blocului ACUM (2019), Sandu venea însoțită de Sieg, nepregătită; el intervenea în engleză, apoi îi scria discursurile. „Maia Sandu este produsul consilierului său.”

Fapte: Martin Sieg (Hans Martin Sieg) a fost director Konrad Adenauer Stiftung în România și Moldova (2017-2021), apoi consilier UE pentru Sandu (2022). A consiliat anterior pe Iurie Leancă. Renato Usatîi a cerut expulzarea lui pentru „jocuri străine”. Acuzațiile de scriere discursuri și control total provin din surse anonime din Platforma DA – necoroborate independent.

Speculație suplimentară: Sieg ar fi studiat la MGIMO (universitate rusă elitistă) – informație absentă din CV-ul public și neconfirmată.

Întâlnirea cu Dmitri Kozak: Dovada legăturilor rusești?

Culmea investigației: imediat după investirea în primul mandat (2021), Sandu l-a invitat pe Dmitri Kozak, adjunct al Administrației Putin, autor al Memorandumului Kozak (2003) de federalizare a Moldovei. „Dar dacă Maia Sandu este produsul serviciilor secrete rusești?”

Realitate: Întâlnirea a avut loc în august 2021, inițiată probabil de Kozak, în context pragmatic (exporturi agricole, gaze, Transnistria). Sandu a reconfirmat poziția pro-europeană și suveranitatea Moldovei.

Perspectiva autorului: Narațiune conspiraționistă sau întrebări legitime?

Detaliile investigației originale – inclusiv acuzațiile anonime și speculațiile, reflectă frustrări reale: ritmul lent al reformelor, dependența de parteneri externi. Totuși, multe rămân necoroborate: detașarea la Banca Mondială este plauzibilă, dar nu dovedește „ușa din spate”; rolul lui Sieg este documentat ca sprijin UE, nu control marionetă; întâlnirea cu Kozak – diplomație normală.

Victoria lui Sandu (2020 și 2024) a venit din mobilizarea diasporei și anticorupție, nu din „fabricație”. Narațiunea „produs rus” sau „marionetă Soros” servește războiului hibrid, delegitimând opțiunea pro-europeană. Moldova merită dezbatere factuală, nu conspirații.

(Opinie bazată pe investigația lui Andrei Ioniță și fapte verificate din surse precum Reuters, BBC, Politico, RFE/RL, site-uri oficiale Harvard și Președinția Moldovei. Acuzațiile anonime rămân speculații.)