„Va începe o panică în toată regula": 160 de dolari pe baril în realitate, 100 la bursă. Piața petrolului s-a rupt în două

Pe piețele fizice, petrolul din Orientul Mijlociu s-a decuplat spectaculos față de cotațiile futures de la bursă. Dacă Brentul oscilează în jurul a 100 de dolari pe baril, prețul real al livrărilor curente din Golf a depășit deja 160 de dolari. Analiștii de la Goldman Sachs, DNB Carnegie și Energy Aspects avertizează că piețele bursiere vor converge în curând spre aceste niveluri, dacă Strâmtoarea Ormuz nu va fi redeschisă.

Două prețuri pentru același petrol

Există în prezent o fractură fără precedent pe piața globală a petrolului: prețul la care se tranzacționează contractele futures — instrumentele bursiere standard prin care se stabilesc cotațiile de referință Brent și WTI — și prețul la care se cumpără efectiv petrolul fizic livrat azi sunt complet diferite.

În timp ce prețurile contractelor futures pentru marca de referință Brent oscilează în jurul valorii de 100 de dolari pe baril, loturile de petrol din Orientul Mijlociu care reușesc să fie exportate din Golful Persic costă mult mai mult. Sortimentele similare din alte regiuni se vând, de asemenea, pe piața tranzacțiilor fizice la prețuri semnificativ mai mari decât la bursă.

Decalajul este istoric. Pentru un baril din sortimentul Dubai, transportat cu câteva tancuri, precum și pentru mărci similare pompate printr-o conductă mică din Abu Dhabi și expediate din Oman, traderii au plătit în ultimele zile aproximativ 160 de dolari.

Explicația acestei diferențe stă în modul în care funcționează piețele futures: contractele tranzacționate astăzi la bursă vizează livrări pentru luna mai, când există speranța că situația din regiune se va fi calmat. Pe burse se tranzacționează contracte futures cu livrare în luna mai, când, potrivit traderilor, se poate spera deja la o dezescaladare a conflictului. Dar acest lucru nu afectează operațiunile curente de achiziție a petrolului, având în vedere deficitul enorm al acestuia.

Amploarea șocului: 16 milioane de barili pe zi, evaporați

Contextul care explică această criză este blocarea Strâmtorii Ormuz, calea navigabilă dintre Golful Persic și Oceanul Indian, prin care trece în mod normal o cincime din petrolul consumat în întreaga lume.

Înainte de război, din Golful Persic, prin Strâmtoarea Ormuz, se exportau zilnic aproximativ 15 milioane de barili de țiței și 5 milioane de produse petroliere. Până luni, acest flux s-a redus cu 16 milioane de barili, potrivit estimărilor JPMorgan Chase: o parte din petrol a reușit să fie redirecționată pe rute alternative, cum ar fi conducta din Arabia Saudită către Marea Roșie.

Goldman Sachs descrie situația ca pe cel mai mare șoc al ofertei din istoria pieței petroliere. „Din punctul de vedere al livrărilor fizice, cel mai mare șoc al ofertei din istoria pieței petroliere are în continuare un caracter preponderent local, ducând la o reducere bruscă a volumelor de petrol transportate și la un deficit în Asia", au remarcat analiștii băncii.

Asia, epicentrul crizei fizice

Cel mai sever impact se resimte în Asia, cel mai mare importator regional de petrol din Golf. Rafinăriile asiatice caută țiței cu conținut ridicat de sulf pentru a înlocui sortimentele din Orientul Mijlociu, care au devenit extrem de scumpe din cauza deficitului uriaș. Acest lucru duce la creșterea prețurilor la țițeiul din Norvegia, Rusia și Columbia. Livrările sunt redirecționate din Europa către Asia, unde consecințele crizei se resimt cel mai acut.

Fondatoarea firmei de cercetare Energy Aspects, Amrita Sen, sintetizează situația în termeni fără ambiguitate: „Vedem cum Asia se luptă literalmente pentru fiecare baril existent în lume."

Brent la 150 de dolari, dacă Ormuz rămâne închis

Analiștii sunt clari cu privire la ce urmează dacă situația nu se deblochează. Helge Andre Martinsen, de la banca de investiții norvegiană DNB Carnegie, a declarat că „întreruperea livrărilor este atât de amplă încât pe piață va începe o panică în toată regula, dacă situația nu va fi rezolvată în curând."

Amrita Sen consideră că prețurile la Brent vor ajunge în cele din urmă la nivelul petrolului din Orientul Mijlociu, depășind 150 de dolari, dacă Strâmtoarea Ormuz va rămâne închisă.

Goldman Sachs și-a revizuit deja prognozele în sus: banca a majorat duminică prognoza privind prețul mediu anual al Brent de la 77 la 85 de dolari pe baril, menționând că livrările prin Strâmtoarea Ormuz în următoarele șase săptămâni sunt estimate la doar 5% din nivelul obișnuit. Această cifră — 5% din fluxul normal — reprezintă practic o blocare totală a rutei.

„Cel mai mare șoc energetic din istorie. Directorul Agenției Internaționale pentru Energie (AIE): mai rău decât toate crizele petroliere la un loc"

Amploarea fără precedent a crizei a fost cuantificată cel mai direct de Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) — economist turc de origine, considerat astăzi cea mai influentă voce globală în materie de energie. Vorbind la Canberra pe 23 martie, Birol a avertizat că lumea se confruntă cu o criză energetică mai gravă decât șocurile petroliere duble din anii '70 și consecințele războiului din Ucraina, luate împreună. „Această criză, în starea actuală, este egală cu două crize petroliere și un colaps al gazelor, toate la un loc", a declarat Birol. Șocul actual costă piața globală de petrol aproximativ 15 milioane de barili pe zi — o reducere de 15% a ofertei mondiale — ceea ce reprezintă o amenințare „majoră, majoră" pentru economia globală, a adăugat el. Diferența esențială față de crizele anterioare, subliniază analiștii, este că în 1973 sau 2008 guvernele dispuneau de marje fiscale și de rezerve cu care să amortizeze șocul; în 2026, după ani de deficite, inflație post-pandemie și război în Ucraina, acele perne de protecție sunt mult mai subțiri.

Brent față de WTI: un decalaj record de 12 dolari

Criza a produs și o altă anomalie de piață, în relația dintre cele două mari repere bursiere ale petrolului. Diferența dintre prețurile Brent și WTI a atins un nivel record de 12 dolari pe baril. Prețul mult mai scăzut al WTI se explică prin distanța mare a Statelor Unite față de epicentrul conflictului și față de Asia, unde petrolul este acum cel mai căutat și unde transportul este mai lung și mai scump. Un alt motiv îl constituie temerile că SUA ar putea limita exportul de materii prime pentru a le păstra pentru consumul intern.

Miercuri, la jumătatea zilei, Brentul costa 99 de dolari, iar WTI-ul 87,7 dolari pe baril, scăderea față de închiderea de marți depășind 5%. Această scădere intraday reflectă speranțele legate de negocierile SUA-Iran, dar nu schimbă tabloul structural al crizei fizice.

Dinamica scumpirilor: de la 1 ianuarie, benzina s-a scumpit cu aproape 2 lei/litru în România

Decalajul dintre prețurile futures și cele ale livrărilor fizice explică și de ce măsurile de plafonare a adaosului comercial anunțate de Guvernul român au efect limitat: problema nu este adaosul distribuitorului local, ci prețul de achiziție al petrolului brut pe piața fizică globală, care nu are nicio legătură cu bursele de referință la care se raportează în mod normal calculele de cost.

Dacă Brentul va urca spre 150 de dolari pe baril — pragul estimat de Energy Aspects în cazul menținerii blocadei Ormuz — impactul în prețurile finale la pompă în România ar fi de o amploare cu totul diferită față de criza actuală. Economiștii locali au avertizat deja că motorina ar putea depăși 12–13 lei/litru în acest scenariu.