Afaceri
28 iul. 2026
În timp ce Bolojan a majorat taxa pe a fi oameni, marile multinaționale au continuat să raporteze profit zero. Cele 655 de milioane de lei recuperate de ANAF, puse în oglindă cu miliardele luate de la cetățeni
Afaceri
Timp de citire: 5 minute

O investigație a Corpului de Control al Prim-Ministrului la Societatea Națională Nuclearelectrica (SNN) developează mecanismul prin care partenerul privat al companiei de stat, Nova Power & Gas, ar fi reușit să vândă către compania de proiect RoPower un teren la un preț de 16 ori mai mare decât cel de achiziție — cu banii împrumutați chiar de Nuclearelectrica.
Raportul, obținut de G4Media, descrie o serie de decizii care ar fi scos compania de stat de sub protecția legislației privind societățile comerciale, exact în perioada critică a tranzacției.
Proiectul vizat este cel al Reactoarelor Modulare Mici (SMR) de la Doicești, promovat public drept un pilon al independenței energetice a României. Potrivit cronologiei din raport, Nova Power & Gas a plătit, în decembrie 2021, aproximativ 2,8 milioane de euro pentru cele circa 52 de hectare de teren necesare proiectului.
În iunie 2025, aceeași suprafață a fost transferată către RoPower — compania de proiect deținută în cote egale de SNN și Nova — pentru suma totală de 46,39 milioane de euro cu TVA inclus, defalcată într-un preț de vânzare de 24,34 milioane de euro și un așa-numit „acord de refacturare" de 22,05 milioane de euro.
Raportul constată că prețul final e de 16 ori mai mare decât cel plătit inițial de Nova, fără nicio justificare economică solidă pentru o asemenea creștere de valoare — cu atât mai mult cu cât amplasamentul de la Doicești s-a clasat, potrivit unui consultant american, doar pe locul al doilea dintre cele nouă amplasamente evaluate pentru proiect.
Una dintre cele mai grave constatări ale Corpului de Control privește modul în care ar fi fost evitată o expertiză independentă obligatorie prin lege. În mod normal, dacă Nova ar fi adus terenul drept „aport în natură" la capitalul social al RoPower, articolul 44¹ din Legea societăților comerciale (Legea 31/1990) ar fi impus evaluatori numiți de Registrul Comerțului, tocmai pentru a preveni o supraevaluare a activului.
În loc de asta, partenerii au ales să vândă terenul către RoPower la exact șapte zile după expirarea termenului de doi ani de la înființarea societății — termen după care restricțiile legale menite să protejeze acționarii, în acest caz statul român prin SNN, nu mai sunt la fel de stricte. Raportul reține explicit că această strategie „a scos SNN de sub protecția legii".
Pentru a ajunge la prețul final, plătit efectiv de statul român prin Nuclearelectrica, ar fi fost folosit un mecanism suplimentar de umflare artificială a valorii. Evaluatorul independent al tranzacției — KPMG, unul dintre cei patru mari auditori globali — stabilise valoarea de piață a terenului la 24,45 milioane de euro, excluzând în mod expres cheltuieli de aproximativ 19,1 milioane de euro considerate de experți ca nefiind aducătoare de valoare terenului, printre care dobânzi la capitalul propriu al Nova sau renovări de clădiri.
Cu toate acestea, Nova a refacturat ulterior către RoPower exact aceste costuri excluse de evaluator, în valoare de 19,49 milioane de euro fără TVA — inclusiv 5,44 milioane de euro reprezentând „dobândă pe capitalul propriu Nova" și lucrări executate de Electrogrup, companie din același grup cu Nova. Practic, statul, prin împrumuturile acordate de Nuclearelectrica, ar fi ajuns să plătească inclusiv profitul și dobânzile propriului partener privat.
Raportul semnalează și un sincronism greu de explicat altfel decât intenționat: cu doar șapte zile înainte de semnarea contractului de achiziție a terenului, Adunarea Generală a RoPower — cu votul reprezentantului Nuclearelectrica — a modificat pragurile de la care era necesară aprobarea sa pentru un contract, ridicându-le de la 5 milioane de euro la 50 de milioane de euro.
Această modificare a permis ca tranzacția de 46 de milioane de euro să fie aprobată doar de Consiliul de Administrație al RoPower, ocolind astfel un nivel de control și transparență mai ridicat la care ar fi fost supusă în mod normal o decizie de o asemenea anvergură asupra banilor publici.
Până în martie 2026, cheltuielile totale ale proiectului de la Doicești ajunseseră la 275,8 milioane de dolari, dintre care cea mai mare parte — aproximativ 228,6 milioane de dolari — a fost finanțată de Nuclearelectrica prin împrumuturi de acționar.
Concluzia raportului este tranșantă: în timp ce Nuclearelectrica asigură fluxul de numerar și își asumă riscul financiar aproape în întregime, Nova Power & Gas deține jumătate din compania de proiect, cu o contribuție financiară proprie limitată la capitalul social de aproximativ 4 milioane de euro — restul „aportului" său fiind, de fapt, chiar terenul revândut la preț supraevaluat, plătit tot din banii împrumutați de compania de stat.
Corpul de Control susține că asocierea în cote egale „nu a avut o justificare logică sau economică", iar drepturile și obligațiile părților au fost stabilite într-un mod profund dezechilibrat, în detrimentul companiei de stat, prin Acordul investitorilor — document care, potrivit raportului, prevalează asupra actului constitutiv al companiei de proiect.
Nova Gas&Trade, compania implicată și în acest dosar, este controlată de frații Mureșan, cunoscuți drept unii dintre cei mai influenți jucători din piața energetică românească, cu afaceri de amploare derulate în relație cu statul.
Compania a fost menționată recent și în legătură cu o altă controversă din sectorul energetic: proiectul prin care România ar fi urmat să cumpere gaze naturale lichefiate din Statele Unite printr-un intermediar românesc, folosind Coridorul Vertical prin Grecia — proiect respins, în ultimul an, de companiile private din piață tocmai din cauza unui preț necompetitiv.
Proiectul de la Doicești a fost prezentat public drept unul dintre pilonii strategiei energetice pe termen lung a României, într-un moment în care țara se confruntă simultan cu presiuni pe piața combustibililor fosili și cu nevoia declarată de a-și diversifica sursele de energie.
Concluziile Corpului de Control al Prim-Ministrului arată însă că, dincolo de miza strategică a proiectului, mecanismul financiar prin care acesta a fost construit ar fi permis unui partener privat să transforme un teren cumpărat cu sub 3 milioane de euro într-un activ facturat statului cu peste 46 de milioane — folosind chiar banii pe care compania de stat i-a împrumutat pentru finanțarea propriului proiect strategic.
Related Articles