Sanatate
16 feb. 2026
Timp de citire: 6 minute
În cadrul unei dezbateri recente cu primarii din Parlament, premierul României, Ilie Bolojan, a lansat o propunere controversată privind absolvenții facultăților de medicină finanțați de stat. Acesta susține că medicii care au beneficiat de studii la buget și rezidențiat plătit de stat ar trebui obligați să lucreze în România pentru o perioadă de cel puțin câțiva ani după finalizarea pregătirii. Propunerea vine pe fondul unui deficit acut de personal medical în țară, dar a stârnit reacții puternice în spațiul public, ridicând întrebări despre libertatea individuală și eficiența unor astfel de măsuri.
Premierul Bolojan a argumentat că statul investește masiv în formarea medicilor, dar mulți absolvenți aleg să plece în străinătate sau să se orienteze către sectorul privat, lăsând sistemul public de sănătate subfinanțat și subdotat. "Dacă beneficiezi, în țara noastră, de o pregătire medicală pe toată durata parcursului – studii făcute la buget, rezidențiat plătit de statul român – ai o obligație față de țara aceasta", a declarat Bolojan marți, în cadrul dezbaterii cu primarii din Parlament, conform declarațiilor sale citate în presă.
El a detaliat că obligația ar implica muncă în România pentru "cel puțin câțiva ani de zile – doi, trei, patru, cinci ani de zile". Bolojan a subliniat că statul investește în formarea viitorilor medici, dar mulți dintre absolvenți pleacă ulterior în străinătate sau în sistemul privat. "Suntem pe locul unu, doi sau trei, în multe țări europene, ca număr de medici", a adăugat premierul, referindu-se la numărul mare de medici români care lucrează în alte state europene.
Potrivit datelor prezentate de Bolojan, din aproximativ 7.000 de absolvenți anual ai facultăților de medicină din România, doar 4.000 ajung să susțină rezidențiatul, iar în final, doar circa 1.000 se angajează în sistemul public de sănătate. Măsura propusă ar viza în special tinerii care au studiat la buget și are ca scop reducerea deficitului de medici, cu un accent pe distribuirea lor în zone defavorizate. "Trebuie să avem curajul să luăm niște decizii care uneori nu sună bine și să distribuim o parte din medici și acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urban mic și așa mai departe", a mai spus premierul.
Propunerea lui Bolojan nu apare în vid, ci pe fondul unei crize profunde a sistemului de sănătate românesc, marcată de un deficit semnificativ de personal medical. Potrivit datelor Ministerului Sănătății și ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), România se confruntă cu un deficit de peste 30.000 de medici și asistente medicale, iar OMS estimează o lipsă globală de peste 10 milioane de lucrători în sănătate până în 2030. În țara noastră, un sfert dintre cadrele medicale formate aleg să profeseze în străinătate, exacerbând problema.
Statistici recente de la Institutul Național de Statistică (INS) arată că, la sfârșitul anului 2024, România avea aproximativ 74.000 de medici, cu proiecții de creștere modestă la 75.000-76.000 în 2026. Totuși, distribuția este extrem de inegală: peste 92% dintre medici lucrează în mediul urban, iar mai mult de jumătate sunt concentrați în București și județe precum Iași, Mureș, Cluj, Timiș și Dolj, unde există centre universitare. Zonele rurale și orașele mici rămân grav afectate, cu sute de localități fără medic de familie. De exemplu, deficitul de medici de familie depășește 1.500 de posturi, iar specialități critice precum ATI și Chirurgie înregistrează lipsuri majore.
România se află pe primul loc printre țările OCDE la numărul de absolvenți de medicină raportat la populație – aproximativ 28 la 100.000 de locuitori în 2023, față de media OCDE de 14. Cu toate acestea, exodul medicilor tineri rămâne o problemă structurală, determinată de condiții de muncă precare, salarii relativ scăzute comparativ cu Vestul Europei și lipsa infrastructurii în zonele rurale. Raportul OECD "Reviews of Health Systems: Romania 2025" subliniază că medicii de familie reprezintă doar 18% din totalul medicilor, iar peste 90% din personalul medical este concentrat în urban, lăsând mediul rural subdeservit.
Nu este prima dată când o astfel de idee este avansată în România. În 2017, în cadrul "Strategiei de Dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani", elaborată de Academia Română, s-a propus ca absolvenții de învățământ superior finanțați de stat să fie obligați să lucreze în țară pentru o perioadă egală cu durata studiilor sau să ramburseze costurile suportate de buget. Documentul avertiza că exodul tinerilor cu studii superioare a atins cote alarmante și afectează dezvoltarea pe termen lung. Inițiativa nu s-a transformat însă în lege, rămânând la stadiul de propunere.
Această strategie sublinia nevoia de a reduce pierderile de capital uman, propunând măsuri similare pentru a contracara "brain drain-ul". Reacțiile de atunci au fost mixte, studenții criticând ideea ca fiind restrictivă și reminiscentă a perioadelor autoritare.
Propunerea a generat un val de reacții pe platformele sociale, unde utilizatorii au exprimat atât opoziție, cât și înțelegere față de contextul deficitului medical.
Printre comentariile notabile:
Un utilizator a scris: "Cum ar fi oare dacă în loc să ținem medicii cu forța la noi în țară am crea un mediu în care medicii să își dorească să rămână?" – subliniind nevoia de îmbunătățiri sistemice în loc de constrângeri.
Altul a adăugat: "Cineva să îi spună că studenții sunt la buget în funcție de mediile obținute de ei înșiși după ce au depus eforturi mari" – accentuând meritul individual al absolvenților.
Un comentariu ironic: "Și să cânte dimineața eventual și imnul României" – reflectând percepția că măsura ar fi exagerată și umoristică în absurditatea ei.
Aceste reacții ilustrează diviziunea opiniei publice: unii văd propunerea ca o soluție necesară pentru retenția talentelor, în timp ce alții o consideră o îngrădire a libertăților personale.
Deși obiectivul de a combate deficitul de medici este legitim, propunerea premierului Bolojan ridică întrebări fundamentale despre echilibrul dintre obligațiile față de stat și drepturile individuale. România, ca republică semiprezidențială cu un sistem bazat pe principii democratice și elemente de socialism democratic – moștenite din tranziția post-comunistă și accentuate prin politici sociale precum educația gratuită la buget – se mândrește cu valori precum libertatea de mișcare și alegere profesională, garantate de Constituție și de apartenența la Uniunea Europeană.
Criticii argumentează că o obligație de muncă forțată, chiar temporară, evocă practici totalitare sau comuniste, reminiscentă a perioadei pre-1989, când statul controla alocarea forței de muncă. Într-o eră în care mobilitatea transfrontalieră este un drept UE, astfel de măsuri ar putea fi contestate legal și ar risca să descurajeze tinerii de a urma cariere medicale în țară. Pe de altă parte, experiențe din alte state europene, precum Grecia sau Franța, arată că scheme de rambursare sau obligații temporare pot funcționa, dar doar dacă sunt însoțite de investiții în infrastructură, salarii competitive și condiții de muncă atractive.
Rămâne de văzut dacă propunerea va avansa spre legislație, dar dezbaterea subliniază nevoia urgentă de reforme structurale în sănătate, dincolo de măsuri coercitive, pentru a transforma România dintr-o țară exportatoare de talente medicale într-una care le reține prin atractivitate, nu prin constrângere.