Dezbatere aprinsă în sistemul de sănătate: Ministrul Rogobete propune spargerea monopolului CNAS, șeful CNAS avertizează asupra riscurilor și semnalelor periculoase

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat sâmbătă, 14 februarie 2026, pentru G4Media, că intenționează să reformeze modul de finanțare a sistemului de sănătate din România prin introducerea concurenței între mai multe case de asigurări, atât publice, cât și private, pentru a sparge monopolul actual al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Propunerea a stârnit imediat reacții, președintele CNAS, Horațiu-Remus Moldovan, contrazicându-l duminică seară și susținând că adevărata reformă constă în asigurarea autonomiei reale a CNAS și în cheltuirea corectă a fondurilor pentru pacienți, nu în transferul fondului social către administrare privată, care ar transmite un „semnal periculos”. Dezbaterea subliniază tensiunile structurale din sistemul românesc de sănătate, marcat de birocrație, timpi lungi de așteptare și acces inegal la servicii.

Propunerea Ministrului Sănătății: Concurență între Case de Asigurări Publice și Private

Alexandru Rogobete a explicat că monopolul CNAS împiedică competiția și eficiența: „Faptul că există un monopol prin CNAS înseamnă că nu putem vorbi de o competiție. Am spus încă de la preluarea mandatului că, indiferent câtă infrastructură nouă construim, indiferent câtă reformă facem, cea mai importantă reformă, din punctul meu de vedere, este reformarea modului în care sunt finanțate serviciile de sănătate și modul în care se realizează asigurările de sănătate în România.”

El a invocat modele din alte țări europene – Franța, Spania, Belgia, Germania – și din afara spațiului UE, precum Israel, unde există multiple servicii de asigurări de sănătate, publice, private sau complementare. Rogobete a subliniat că oamenii au opțiunea de a alege asigurătorul, ceea ce ar duce la o competiție sănătoasă: „Văzând exemplele din alte țări europene – Franța, Spania, Belgia, Germania –, dar și din afara spațiului european, și mă refer aici la Israel, unde tocmai am fost, în toate aceste țări există mai multe servicii de asigurări de sănătate. Fie că sunt în regim public, fie că sunt în regim privat, fie că sunt complementare, în regim public-privat, este evident că oamenii vor să aibă opțiunea să aleagă asigurătorul.”

Ministrul a menționat că, în prezent, banii din asigurările obligatorii de sănătate (contribuțiile obligatorii plătite de angajați și angajatori) merg exclusiv către CNAS, iar propunerea sa ar permite ca acești bani să fie gestionați și de case private, creând concurență. El a precizat că discuțiile sunt în stadiu incipient, dar că această reformă este esențială pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor și a reduce birocrația.

Referitor la propunerea premierului Ilie Bolojan privind obligarea absolvenților de medicină finanțați de stat să lucreze în România pentru câțiva ani, Rogobete a răspuns că profesia medicală este reglementată la nivel UE: „Profesia este reglementată la nivelul UE. Nu poți să obligi pe cineva să rămână într-o țară. Dar poți să creezi condiții atractive pentru ca ei să rămână.”

Răspunsul Președintelui CNAS: „Adevărata Reformă Nu Este Spargerea Monopolului”

Președintele CNAS, Horațiu-Remus Moldovan, a replicat prompt printr-un comunicat de presă, susținând că reforma reală nu implică spargerea monopolului CNAS, ci consolidarea autonomiei instituției și asigurarea unei cheltuiri eficiente a fondurilor: „Adevărata reformă din sănătate nu este ‘spargerea monopolului CNAS’, ci autonomia reală a asigurărilor de sănătate şi cheltuirea corectă a banilor pentru pacienţi.”

Moldovan a recunoscut nevoia de reformă: „Reforma sistemului de sănătate este o necesitate reală pentru România. Nimeni nu contestă faptul că pacienţii se confruntă cu birocraţie, timpi mari de aşteptare şi servicii uneori sub standardele europene.” Totuși, el a subliniat avantajele sistemului actual bazat pe solidaritate: „Sistemul actual, bazat pe CNAS, are un mare avantaj: oferă un pachet de bază relativ uniform pentru toţi pacienţii, indiferent de venit, vârstă sau stare de sănătate. Este un sistem solidar, în care cei sănătoşi contribuie pentru cei bolnavi, iar cei cu venituri mai mari susţin accesul celor vulnerabili.”

El a avertizat că transferul fondului social către administrare privată ar transmite un „semnal periculos”, putând duce la inegalități: „Transferul fondului social către administrare privată ar transmite un semnal periculos, punând în pericol solidaritatea sistemului şi accesul egal la servicii medicale. Întrebarea esenţială nu este dacă trebuie să reformăm sistemul, ci cum o facem, fără să punem în pericol accesul egal la servicii medicale.”

Moldovan a propus alternative: creșterea autonomiei CNAS, îmbunătățirea managementului și combaterea ineficiențelor în spitale, unde achizițiile sunt adesea supraevaluate: „O reformă reală ar însemna ca Ministerul Sănătăţii să stopeze acest flagel al achiziţiilor ineficiente şi netransparente.”

Contextul Sistemului de Sănătate din România

Sistemul românesc de asigurări de sănătate este bazat pe un model de asigurări sociale obligatorii (SHI – Social Health Insurance), administrat exclusiv de CNAS, care gestionează Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS). Conform raportului OECD Reviews of Health Systems: Romania 2025, sistemul acoperă aproximativ 89% din populație cu un pachet comprehensiv de servicii, oferind un pachet minim pentru neasigurați. Finanțarea provine în principal din contribuții obligatorii de la angajați și angajatori (aproximativ 10% din salariu), cu scutiri până în 2025 pentru 19 categorii de persoane (copii, studenți, pensionari, persoane cu venituri mici etc.). Din 2026, măsurile de reformă au extins baza de contribuabili cu aproximativ o treime, pentru a îmbunătăți sustenabilitatea financiară.

CNAS contractează servicii de la furnizori publici și privați, dar monopolul asupra colectării și distribuirii fondurilor a fost criticat pentru birocrație și ineficiență. Raportul OECD notează că România alocă aproximativ 5,5% din PIB pentru sănătate (sub media UE de 10%), cu cheltuieli OOP (out-of-pocket) ridicate (peste 20% din total), ceea ce agravează inegalitățile. Sistemul este descentralizat la nivel de județe, cu 42 de case județene de asigurări subordonate CNAS.

Reforma propusă de Rogobete ar implica o tranziție către un model multi-payer, similar celui din Germania sau Franța, unde multiple asigurători concurează, dar cu reglementări stricte pentru a menține solidaritatea.

Modele Internaționale Invocate în Dezbatere

Propunerea ministrului se inspiră din sisteme europene și non-europene:

• Germania: Model Bismarck multi-payer, cu asigurări obligatorii prin fonduri publice și private (peste 100 de asigurători). Contribuțiile sunt aproximativ 14-15% din salariu, împărțite între angajat și angajator. Sistemul oferă acoperire universală, cu opțiuni private suplimentare. Conform KFF și PNHP, competiția stimulează eficiența, dar este reglementată strict pentru a evita inegalități.

• Franța: Asigurări universale prin fonduri naționale și regionale, finanțate prin contribuții sociale (aproximativ 7% din venit). Acoperire de bază uniformă, cu asigurări private complementare pentru 95% din populație. Sistemul combină solidaritatea cu elemente private.

• Belgia: Obligatoriu să alegi asigurare publică sau privată, cu acoperire universală prin fonduri mutuale. Contribuții de aproximativ 7-8%, cu subvenții pentru vulnerabili.

• Israel: Sistem multi-payer cu patru fonduri naționale concurente, obligatorii, finanțate prin taxe și contribuții. Acoperire universală, cu pachet de bază standardizat.

Aceste modele, conform OECD și Wikipedia, asigură acoperire universală prin reglementări stricte, evitând riscurile semnalate de Moldovan.

Reacții Publice și Comentarii

Dezbaterea a generat reacții mixte în spațiul public. Un comentator pe G4Media a lăudat modelul german: „În Germania sunt cei mai mulți privați și funcționează foarte bine. Dar totul este reglementat și veniturile sunt verificate central. Cu cardul de sănătate te duci unde vrei, ești asigurat oriunde.”

Altul a criticat ideea, invocând SUA: „Îl invit pe Rogobete să meargă în SUA să vadă ce bine merge acolo cu asigurare privată, fără monopol. Trebuie să scoți din buzunar extra 35.000 de dolari pe an... Demisia, Rogobete!”

Un alt utilizator a subliniat problemele actuale: „Este o presiune mare pe spitalele de stat, nevoite să se adapteze din multe puncte de vedere, inclusiv ‘plicul’.”

Referitor la medici: „E normal ca statul să se aștepte ca, după ce a susținut formarea medicilor, aceștia să lucreze pentru cel care i-a finanțat... Dar este tot normal ca statul să asigure condiții.”

Dezbaterea subliniază nevoia de reformă, dar ridică întrebări despre echilibrul între competiție, solidaritate și acces universal. Propunerea lui Rogobete ar putea fi discutată în coaliție, pe fondul tensiunilor politice actuale.