Războiul amenință aprovizionarea cu medicamente din România. Stocuri pentru două luni, prețuri în creștere, vulnerabilitate structurală

România are, în prezent, rezerve de medicamente suficiente pentru aproximativ două luni — același orizont de siguranță estimat și de autoritățile britanice. Dincolo de această fereastră, incertitudinile se înmulțesc: lanțurile globale de aprovizionare farmaceutică sunt expuse blocadei Strâmtorii Ormuz, costurile de transport au explodat, furnizorii din Asia anunță întârzieri de săptămâni și creșteri de prețuri fără precedent, iar Europa și-a construit în ultimele decenii o dependență aproape totală de materiile prime din China și India. La Ministerul Sănătății a fost constituit un grup de lucru pentru monitorizarea situației, prima reuniune având loc luni, 30 martie. Producătorii cer populație să nu facă stocuri individuale — tocmai pentru că ele ar agrava criza pe care vor să o prevină.

Care este situația actuală: liniște aparentă, tensiune reală

Stocurile de medicamente existente în România sunt suficiente pentru aproximativ două luni, iar aprovizionarea la nivel național se desfășoară fără disfuncționalități, potrivit Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România (PRIMER).

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a încercat să tempereze îngrijorările: „Nu vorbim despre o criză în acest moment, dar ar fi iresponsabil să ignorăm semnalele din piață și evoluțiile externe."

Liniștea relativă de azi nu ascunde însă o problemă structurală serioasă, pe care industria farmaceutică o semnalează de ani buni fără a fi auzită cu adevărat.

De ce Orientul Mijlociu contează pentru pastilele din România

Conexiunea dintre un război în Golf și cutia de Nurofen sau aspirina de pe raftul farmaciei pare contra-intuitivă. Lanțul cauzal este însă bine documentat.

Peste 90% din materiile prime pentru medicamente vin din India și China, iar transportul lor către Europa trece inevitabil prin zona de conflict.

Aproape jumătate dintre medicamentele generice prescrise în SUA provin din India, iar India depinde de Strâmtoarea Ormuz pentru aproximativ 40% din importurile sale de petrol. Petrolul este esențial pentru industria petrochimică, care furnizează materiile prime utilizate în producția farmaceutică. Chiar dacă consumatorii nu cumpără medicamente direct din Golf, ei se află la capătul unui lanț de aprovizionare care trece prin această regiune.

Ingrediente chimice pentru medicamentele produse în India tranzitează frecvent huburi logistice din Golf, precum Dubai sau alte centre din Emiratele Arabe Unite, înainte de a ajunge la fabrici. Chiar și atunci când materiile prime vin direct din China, producția depinde în mare măsură de produsele petrochimice provenite din statele din Golf.

Un exemplu concret al vulnerabilității vine chiar din România: atacurile asupra instalațiilor din Bahrain — unde se produce aluminiu pentru folia de ambalare a medicamentelor — ilustrează modul în care conflictul afectează chiar și componente aparent periferice ale lanțului farmaceutic.

Ce se întâmplă deja: prețuri triple, întârzieri de săptămâni

Efectele nu sunt ipotetice. Sunt deja vizibile în comenzile pe care producătorii români le primesc din Asia.

Producătorii din Asia anunță întârzieri de până la patru săptămâni și scumpiri semnificative la materiile prime, peste nivelul din pandemie. Dragoș Damian, șeful PRIMER, a avertizat că estimările de creșteri de prețuri de la furnizori sunt între trei și zece ori față de nivelul anterior.

Transportul din Asia ar putea dura cu până la două săptămâni mai mult din cauza afectării rutelor prin Bab-el-Mandeb și Canalul Suez, iar costurile ar putea crește, ceea ce ar pune presiune pe lanțurile de aprovizionare.

Tarifele pentru transportul aerian de marfă din India au crescut cu 200% până la 350% pe unele rute. Multe farmacii și distribuitori folosesc un model de stocuri „just-in-time", prin urmare o perturbare prelungită ar putea deveni vizibilă pentru consumatori în patru până la șase săptămâni.

Rutele de livrare obișnuite nu mai sunt sigure, iar producătorii trimit cu avionul, ceea ce înseamnă creșteri enorme de prețuri. Diferența dintre transportul maritim și cel aerian poate fi de zece ori la costul per kilogram de marfă.

Vulnerabilitatea structurală a Europei: o alegere din 2015 care se întoarce acum

Dincolo de criза imediată, Dragoș Damian a punctat o problemă mai profundă, care depășește această situație concretă:

„Noi nu avem fabrici de medicamente și Europa nu mai are fabrici de medicamente și de materii prime și materiale, pentru că Europa a trimis în China și India toată chimia, că era poluantă. Din 2015, s-a considerat că sunt prea poluante, că sunt prea scumpe și au fost trimise către India și China. Și acum ne-am trezit cu acest lanț de aprovizionare foarte, foarte lung, care va crea probleme."

Este o remarcă cu greutate, care depășește contextul imediat. Decizia de a externaliza producția de principii active farmaceutice (API — Active Pharmaceutical Ingredients) în Asia a fost una de eficiență economică pe termen scurt, luată în mod sistematic de industria europeană și americană timp de trei decenii. Pandemia Covid-19 a ridicat prima dată această problemă la nivel politic — penuriile de paracetamol și ibuprofenuri din 2020-2021 au arătat cât de fragile sunt aceste lanțuri. Criza din Orientul Mijlociu o reconfirmă.

Ce fac autoritățile române

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat constituirea unui grup interinstituțional de monitorizare și control pentru disponibilitatea medicamentelor în România, care va urmări consumul, prețurile și disponibilitatea medicamentelor și va putea propune măsuri rapide, de la redistribuirea stocurilor până la identificarea unor surse alternative de aprovizionare.

PRIMER atrage atenția că tensiunile din regiune afectează rutele comerciale și cresc costurile de aprovizionare, inclusiv pentru materii prime, combustibili și gaze utilizate în producția de medicamente. Patronatul monitorizează evoluțiile din teren, inclusiv posibilele perturbări ale tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz.

Ce nu trebuie să facă românii: stocuri individuale

Paradoxul situației este că cel mai natural reflex în fața unui avertisment de potențială penurie — să cumperi în avans — este exact lucrul care ar putea transforma un risc ipotetic într-o criză reală.

Producătorii nu le recomandă românilor să își facă stocuri individuale de pastile, motivând că „achizițiile excesive pot crea dezechilibre în piață și pot afecta accesul altor pacienți la tratamente esențiale."

Directorul executiv al PRIMER, Dr. Dragoș Damian, a subliniat că nu există motive pentru panică: „Nu este necesară realizarea de stocuri la nivel individual în acest moment."

Perspectiva pe termen lung: autosuficiența farmaceutică

Dragoș Damian a lansat și o provocare adresată factorilor de decizie, cu întrebarea retorică evidentă: „Dacă putem să asigurăm autosuficiență pe medicamente în producția din România, ar fi ideal să fie o situație excepțională."

Aceasta nu este o idee nouă — pandemia din 2020 a pus-o pe agenda europeană, iar Comisia Europeană a lansat ulterior o serie de inițiative pentru relocalizarea producției de principii active pe continent. Progresul a fost lent. Costurile de producție în Europa rămân semnificativ mai mari decât în Asia, iar industria farmaceutică nu a revenit masiv acasă.

Criza actuală, dacă se va prelungi, ar putea face ceea ce pandemia nu a reușit complet: să transforme autosuficiența farmaceutică dintr-un deziderat de politică publică într-o prioritate economică cu forță proprie.