Eximbank, „banca pierderilor garantate”? Cum poate sta statul român să plătească pentru creditele neperformante

Eximbank — instituția de stat destinată să susțină exporturile și investițiile — se află sub presiune după ce a acumulat credite neperformante (NPL) semnificative. În loc să funcționeze conform misiunii sale declarate, banca pare să fi devenit o „pânză de siguranță” pentru companii aflate în dificultate, iar în cele din urmă contribuabilii riscă să suporte factura.

Eforturile politice și financiare prin care aceste pierderi ar putea fi socializate — adică mutate în sarcina bugetului de stat — ridică întrebări serioase despre guvernanță, responsabilitate și riscurile sistemice.

Credite neperformante: cum (și de ce) se acumulează gaura

Un credit neperformant este un împrumut care ori are restanțe de peste 90 de zile, ori prezintă semne că debitorul nu își va putea onora obligațiile. În România, companiile mari care primesc credite cu garanții de stat prezintă un risc și mai mare, în special dacă decizia este influențată politic.

Există numeroase semnale că Eximbank a finanțat firme cu probleme înainte ca acestea să fie viabile. Potrivit unei investigații Economedia, toate creditele neperformante ale băncii au fost aprobate prin Comitetul Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA) — organism aflat sub autoritate ministerială.

Printre cele mai mediatizate cazuri se numără:

• Liberty Galați — a beneficiat de finanțări de 708 milioane lei în 2023 și până la 750 milioane lei în 2024; compania este acum în concordat preventiv.

• GSP Holding (Gabriel Comănescu) — se află în stare de insolvență, iar datoriile nu sunt recuperabile complet.

• Electrocentrale Craiova — firmă controlată de stat (Ministerul Energiei), cu datorii istorice.

Aceste credite nu sunt proiecte mici — ele însumează miliarde de lei care, dacă nu sunt recuperate, pot fi preluate de bugetul public.

Cum se transformă pierderile private în povară publică

Eximbank este controlată de stat: asta înseamnă că, atunci când creditele devin neperformante, banca nu poate absorbi pierderile singură. Fie sunt recurgi la capitalizări, fie la injecții de fonduri publice sau conversii în titluri de stat. În toate aceste scenarii, riscurile sunt externalizate.

De exemplu, în 2023, banca a fost recapitalizată „pentru a-și menține indicatorii de solvabilitate” — dar, potrivit criticilor, aceasta a acoperit pierderile generate de credite problematice.

Mai mult, Eximbank a fost catalogată ca instituție sistemică în evaluările macroprudentiale, ceea ce înseamnă că riscurile ei contează la nivelul întregului sistem bancar.

În plus, exigențele fiscale românești încurajează acumularea de NPL-uri, deoarece pierderile rezultate din cedarea de creanțe nu pot fi deduse complet în baza de impozitare.

Guvern, Comitet Interministerial și zona politică: cine răspunde?

CIFGA este instituția-cheie: ea decide garanțiile și creditele pe care Eximbank le acordă în numele statului. Potrivit informațiilor, aceste expuneri riscante ar fi fost aprobate politic, nu exclusiv tehnic.

Premierul Ilie Bolojan nu poate pretinde că nu era la curent: orice credite de peste 500 milioane lei trebuie aprobate guvernamental, conform reglementărilor interne.

Pe partea bancară, conducerea Eximbank — condusă de Traian Halalai — nu a oferit explicații convingătoare până acum, invocând că banca este „în poziție solidă”. Criticii spun că cifrele nu confirmă această afirmație.

Dacă aceste credite ar fi detectate de Comisia Europeană sau în mecanismele UE de evaluare bugetară, România ar putea înregistra un deficit mai mare cu peste 0,3% din PIB — sumă echivalentă cu tăieri din sănătate sau educație.

Cheltuielile non-financiare: chiria extravagantă a sediului Eximbank

Pe lângă creditele problematice, Eximbank și-a mărit și cheltuielile administrative: banca plătește o chirie lunară de 180.000 de euro pentru sediul din Palatul Kiseleff, sumă imposibil de justificat pentru un spațiu de birouri din București.

Deși se spune că noul sediu este eficientizat, costurile totale ale chiriei au crescut de trei ori comparativ cu spațiul anterior, ceea ce ridică semne de întrebare despre modul în care se gestionează bunurile publice.

Implicații și posibile soluții

• Dacă pierderile vor fi transferate la bugetul de stat, toți cetățenii vor plăti pentru eșecurile unor companii privilegiate.

• Executivul și parlamentul trebuie să demareze anchete independente pentru a verifica responsabilitățile în lanț — de la Ministerul Finanțelor la CIFGA și conducerea Eximbank.

• Normele europene privind deficitul bugetar nu permit erori masive neraportate — România ar putea fi sancționată pentru derapaje.

• Este nevoie de transparență sporită: cifrele exacte ale expunerilor, garanțiilor asumate și situația reală de recuperare trebuie făcute publice.

• Reforma fiscală trebuie să permită deducerea pierderilor din NPL-uri și să stimuleze piețele secundare de cesionare a creditelor neperformante.

Concluzie

Eximbank este mai mult decât o bancă de stat — este un test pentru integritatea sistemului financiar românesc. Dacă pierderile sunt tolerate, ascunse sau externalizate fără consecințe, înseamnă că nimeni nu răspunde.

Ceea ce a început ca o instituție de sprijin pentru exportatori riscă să devină un instrument de finanțare “privată” a afacerilor agreate politic — plătită de buget, garantată de contribuabili.