Societate
13 oct. 2025
Dezmăț cu artificii pe banii publici: Primării de comune cheltuie mii de euro pe spectacole pirotehnice în timp ce Bolojan anunță criză bugetară
Ecaterina Oproiu, criticul de film care a fost informatoare a Securității timp de zeci de ani: Lista impresionantă de personalități culturale turnate și cariera post-decembrista în CNA
Timp de citire: 6 minute
Ecaterina Oproiu, figura proeminentă a vieții culturale românești, redactor-șef al revistei Cinema timp de peste două decenii și membru al Consiliului Național al Audiovizualului după 1989, a colaborat cu Securitatea sub mai multe nume conspirative timp de zeci de ani. Dezvăluirile provin din documente de arhivă și din cartea recent apărută "Învinși și invingători" de Cristina Modreanu, Editura Vremea, 2025.
Cariera dublă: de la critică de film la informator al Securității
Născută la 13 septembrie 1929 în București și decedată la 22 aprilie 2024, Ecaterina Oproiu a construit o carieră impresionantă în domeniul cultural. Publicistă, biograf, critic de film, dramaturg, realizatoare de filme documentare și scriitoare, a fost căsătorită cu economistul român Costin Murgescu și a devenit una dintre cele mai respectate voci din critica de film românească.
Între 1965 și 1989, Ecaterina Oproiu a ocupat funcția de redactor-șef al revistei Cinema, a făcut parte din jurii internaționale și comisii de achiziție a filmelor străine. A scris cronici de la aproximativ 30 de ediții ale Festivalului de la Cannes, publicate în România literară și în Cinema. A colaborat cu Televiziunea Națională, prezentând filmele din cadrul emisiunii "Telecinemateca", devenind astfel o figură familiară pentru publicul român.
Numele conspirative și perioada de activitate
Conform documentelor citate de fostul jurnalist de la Radio Europa Liberă, Neculai Constantin Munteanu, pe pagina sa de Facebook, Ecaterina Oproiu a colaborat cu Securitatea sub mai multe nume conspirative. Înainte de recrutarea propriu-zisă, organele de securitate i-au atribuit numele conspirativ "Alice".
La 9 iunie 1958, "Alice" a devenit oficial "Ruxandra Milian" (uneori scrisă și Millian). Discuția dintre ea și agenții Securității a durat de la ora 9:15 până la ora 12:00 și s-a încheiat cu semnarea de către Ecaterina Oproiu a unui angajament inclus olograf în dosar.
Dosarul oficial "Ecaterina Oproiu Murgescu Ruxandra Milian" a fost închis brusc și fără explicații la 28 iulie 1967. Însă activitatea sa de informare nu s-a oprit aici. În 1977, Ecaterina Oproiu apare în dosarul de urmărire al lui Neculai Constantin Munteanu sub un alt nume conspirativ: "Katy", dovadă că colaborarea sa cu Securitatea a continuat și după închiderea dosarului inițial.
Un alt nume conspirativ sub care a activat a fost "Vranceanu", identificat în dosarul lui N.C. Munteanu. Informatorul "Vranceanu" lucra în TVR, se ocupa de domeniul cinematografic și putea să călătorească liber în Europa de Vest - privilegiu rar în România comunistă.
Lista impresionantă a personalităților turnate
Documentele de arhivă relevă o listă extinsă de personalități culturale despre care Ecaterina Oproiu a furnizat informații Securității. Printre acestea se numără:
Valentin Lipatti și familia sa (inclusiv văduva lui Dinu Lipatti)
Cella Voinescu
Siegfried W.
Henriette Yvonne Sthal
Petre Dumitriu
Nina Cassian
Șerban Cioculescu
George Călinescu
D.I. Suchianu
Ion Marin Sadoveanu
Marieta Sadova
Radu Beligan
Horia Lovinescu
Cella Dima
Mîndru Katz
Titus Popovici
Lucia Demetrius
Petre Ștefănescu Goangă
Alexandru Giugaru
George Calboreanu
Silvia Kerim
Silvia Dumitrescu-Timica
Eugenia Popovici
N. Stroe
Mircea Crișan
Henry Mălineanu
Maria Vlad
Jeannot Poper
Elly Roman
Edgar Cosma
Eugen Barbu
Mihai Beniuc
Lista nu este completă, potrivit surselor documentare. Critic proletcultist din perioada comunistă, Paul Georgescu, devenit ulterior scriitor, i-a atribuit lui Ecaterina Oproiu porecla "Latrinel Coproiu" - o joacă de cuvinte la numele său de Catrinel Oproiu.
Identificarea și dovezile
Identificarea Ecaterinei Oproiu ca informator "Katy" a fost posibilă datorită unei note marginale lăsate de securistul Costică Tănase în dosarul de urmărire al lui Neculai Constantin Munteanu. Din documentele aflate în dosarul de urmărire al jurnalistului de la Europa Liberă, aceasta era identificată cu redactorul-șef al revistei "Cinema".
O notă din aprilie 1977 preciza că informatorul "Vranceanu" fusese plecat în Republica Federală Germană, la Festivalul Internațional al Filmului de la Oberhausen, unde participa și Ecaterina Oproiu. Pornind de la această indicație, Neculai Constantin Munteanu a trimis în 2008 o cerere organizatorilor festivalului pentru a afla cine mai participase din partea României la ediția din 1977, alături de Ecaterina Oproiu. Răspunsul a confirmat: Eugen Atanasiu, cunoscut și el ca informator în cadrul Televiziunii Române.
Cariera post-decembristă: zece ani în Consiliul Național al Audiovizualului
După schimbarea regimului comunist din 1989, Ecaterina Oproiu și-a continuat activitatea în spațiul public cultural. A publicat în săptămânalul "Adevărul literar și artistic" și, între 1992 și 2002, a făcut parte din Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) - instituție care supraveghează respectarea legislației în domeniul audiovizualului și care are rol de reglementare a conținutului media din România.
Prezența sa timp de un deceniu în această instituție publică importantă, în contextul în care trecutul său de colaborare cu Securitatea nu era cunoscut public la acea vreme, ridică întrebări despre procesul de verificare și lustration din România post-comunistă.
Realizările profesionale
Dincolo de colaborarea cu Securitatea, Ecaterina Oproiu a avut și realizări profesionale legitime în domeniul cultural. Cunoscută pentru piesele ei de teatru, a transpus în opere dramatice teme precum complexitatea cuplului, condiția femeii și feminismul. Piesele "Nu sunt turnul Eiffel", "Cerul înstelat deasupra noastră", "Interviu" și "3×8 plus infinitul" reflectă preocupările sale literare.
Contextul general al informatorilor din perioada comunistă
Cazul Ecaterinei Oproiu se înscrie într-un model mai larg de colaborare între intelectualitatea română și Securitate în perioada comunistă. Mulți dintre cei care aveau acces la călătorii în străinătate, participau la festivaluri internaționale sau aveau contact cu străini erau fie recrutați ca informatori, fie supuși unei presiuni constante din partea organelor de securitate.
Privilegiile acordate - posibilitatea de a călători în Occident, poziții prestigioase în instituții culturale, publicarea în reviste de prestigiu - erau adesea condiționate de colaborarea cu Securitatea. Acest lucru creează o zonă complexă din punct de vedere moral, în care victimizarea și colaborarea se împletesc în moduri dificil de destrămat după decenii.
Surse documentare și verificarea informațiilor
Informațiile despre activitatea Ecaterinei Oproiu ca informator provin din mai multe surse: cartea "Învinși și invingători" de Cristina Modreanu (Editura Vremea, 2025), dosarele de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) consultate de Neculai Constantin Munteanu și alte documente de arhivă accesibile public.
Neculai Constantin Munteanu, jurnalist disident anticomunist și redactor la Radio Europa Liberă între 1980 și 1994, și-a consultat propriul dosar de la CNSAS și a identificat-o pe Ecaterina Oproiu ca fiind una dintre persoanele care au furnizat informații despre el către Securitate.
Absența reacției publice
De-a lungul anilor, Ecaterina Oproiu nu a făcut declarații publice despre aceste acuzații și nu a comentat documentele care o identifică ca informator al Securității. A continuat să fie respectată în cercurile culturale până la decesul său în aprilie 2024, la vârsta de 94 de ani.
Cazul Ecaterinei Oproiu rămâne un exemplu al modului în care colaborarea cu Securitatea în perioada comunistă a permis anumitor persoane să continue cariere de succes în instituții publice importante după 1989, în absența unui proces coerent de lustration sau de confruntare cu trecutul.
Notă: Toate informațiile prezentate în acest articol provin din documente de arhivă și surse publice verificabile. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) este instituția care gestionează accesul la dosarele Securității și emite adeverințe oficiale privind calitatea de colaborator sau lucrător al fostei Securități.
