Drone românești cu inteligență artificială, testate pe frontul din Ucraina: IT-istul care vrea să revoluționeze piața europeană de drone militare

Un antreprenor român din Galați își propune să revoluționeze piața europeană de drone militare printr-un concept inovator: roiuri de drone care comunică între ele prin inteligență artificială, astfel încât un singur operator să poată controla sute sau chiar o mie de aparate simultan. Bogdan Ochiană, fondatorul companiei, a testat deja primele prototipuri pe frontul din Ucraina, în condiții extreme de bruiaj electronic și fără acces la GPS.

De la Silicon Valley la câmpul de luptă din Ucraina

Bogdan Ochiană nu este un novice în lumea afacerilor internaționale. Ultimii 20 de ani i-a petrecut în afara țării, studiind în SUA, Elveția și Taiwan. Înainte să investească în compania de drone, a avut afaceri în Statele Unite și Germania, unde "mi-am făcut foarte multe conexiuni în industria de acolo, necesare pentru a obține finanțare".

Din lipsă de specialiști și oportunități limitate în România, firma are sediul central în Polonia, unde mediul de afaceri este "excepțional" conform antreprenorului, iar în Valencia funcționează centrul de cercetare și dezvoltare.

"Pentru mine și, cred, pentru toți din Europa, avem nevoie să facem acest lucru. Nu putem avea o viață bună și de succes fără să ne putem apăra", explică Ochiană motivația sa.

Conceptul revoluționar: un operator, o mie de drone

În imaginile prezentate de companie, se pot vedea mai multe drone care comunică între ele cu ajutorul inteligenței artificiale, fără a fi controlate individual de către operatori umani. Conflictul din Ucraina a devenit de mult un război al dronelor, iar viitorul aparține "roiurilor de drone", spun experții care analizează modul în care războiul cu drone remodelează securitatea globală.

"Sunt mult mai ieftine decât competiția noastră din Germania sau America. Poate puțin mai scumpe decât cele ucrainene, diferența fiind în tehnologie", explică Ochiană. "Am încercat să schimbăm dinamica: nu vindem o dronă, vindem o platformă care se poate extinde până la 50 de drone și care poate fi pilotată de un singur operator militar. Asta schimbă complet jocul, schimbă procentajul de succes al misiunii."

Compania producătoare are ADN românesc - Bogdan Ochiană este acționar majoritar, iar polonezul Sebastian Straube a fost cooptat ca partener de afaceri. Ochiană își propune ca, de anul viitor, să fabrice în România, la Brașov, primele 600 de drone militare, după un concept creat chiar de compania sa.

Testare în focul luptei: lecția ucraineană

Drumul spre succes nu a fost deloc liniștit. Prima generație de prototipuri s-a dovedit un eșec aproape total când a fost testată în condiții reale de luptă.

"Am făcut primele prototipuri, am mers în Ucraina, am testat. Am descoperit că 90% din ce am făcut noi a fost greșit și am avut apoi o perioadă de un an în care am refăcut totul de la zero, că ce făcusem noi nu se aliniase cu realitățile din Ucraina", recunoaște sincer antreprenorul.

Diferența fundamentală dintre testarea în Europa și cea din Ucraina este radicală: "În Ucraina, se poate testa ușor, fără GPS și cu bruiere radio intensivă. În Europa, durează 6 sau 9 luni, pentru că este ilegal ca noi să bruiem GPS sau radio."

Această experiență directă pe câmpul de luptă s-a dovedit esențială pentru dezvoltarea produsului final. Dronele companiei trebuie să funcționeze în condiții de bruiaj electronic intens, fără acces la GPS, într-un mediu ostil unde adversarul folosește toate mijloacele pentru a le dezactiva.

Viitorul războiului: inteligență artificială vs. pilotare umană

Viziunea lui Ochiană pentru viitorul războaielor moderne este clară și, pentru unii, perturbatoare:

"Imaginați-vă că, în viitor, o să avem milioane de drone apărând flancul estic. Deja sunt milioane de drone în Ucraina. Anul acesta, ei produc cinci milioane. Nu avem milioane de piloți, durează mult și, de multe ori, nu avem oamenii necesari. Am luat perspectiva că un singur om poate pilota o sută sau o mie de drone și toate investițiile au fost pentru ca o persoană să controleze multe drone."

El subliniază că foarte puține companii - "una sau două în Ucraina" - investesc în roiuri de drone la scară largă. Majoritatea se concentrează pe drone individuale sau pe roiuri mici.

"În viitor, aceste drone trebuie să navigheze singure, să identifice țintele sigure și să își completeze misiunea singure, fără nicio interacțiune din partea umană", explică antreprenorul.

Polonia: hub pentru inovația în drone militare

Decizia de a plasa sediul principal în Polonia nu a fost întâmplătoare. Polonia investește acum 4,7% din PIB în industria de apărare - unul dintre cele mai ridicate procente din NATO - și a creat o nouă divizie a armatei specializată exclusiv pe operarea dronelor.

"Polonia investește acum 4,7% din PIB în armată și au creat o nouă divizie a armatei specializată numai pe drone. Înseamnă pentru noi posibilitatea să dăm dronele armatei și să obținem feedback de la ei, pentru a îmbunătăți platforma noastră și pentru a vinde armatei poloneze. Ei vor ca aceste drone să fie produse local în Polonia", spune Ochiană.

La întrebarea dacă știe sigur că va vinde drone armatei poloneze, antreprenorul răspunde diplomatic: "Suntem în discuții momentan, suntem încă în procesul de licențiere de producție militară și export militar."

În aprilie 2025, compania a câștigat, în Cracovia, în cadrul European Defence Agency, premiul de cel mai inovator startup din industria de apărare. În toamna aceluiași an, a fost premiată cu 6,5 milioane de euro de un fond american de investiții.

Armata română: încă fără unitate specializată pe drone

În contrast cu Polonia, armata română nu are încă o unitate specializată exclusiv pe aparatele de zbor fără pilot, deși există structuri militare care au în dotare drone de atac de tip Bayraktar (turcești) și drone de recunoaștere.

Această lipsă de specializare instituțională se reflectă și în lipsa de personal calificat în România pentru industria de drone militare.

Problema resurselor umane: de ce nu în România?

Cea mai mare provocare pentru Ochiană nu a fost tehnologia, ci găsirea personalului calificat.

"Cea mai mare problemă a fost de resursă umană. Eu am început pe partea de software. Avem în România talent pe inteligență artificială, aici nu a fost nicio problemă. Dar când a trebuit să investim în ingineri electroniști, de aerospace, cei care construiesc fizic drona, a trebuit să îi găsesc în alte țări, ca Spania, Polonia sau Ucraina", explică antreprenorul.

El detaliază diferențele găsite în alte piețe: "Spania și Polonia sunt mai mari ca noi, au industrie specializată și în agricultură, și în drone militare. Ce am descoperit în Spania, în Valencia? Sunt vreo 10-20 de firme care se ocupă cu crearea componentelor și angajează sute de ingineri specializați în această arie. Câteva dintre companii lucrează și cu armata. A fost mai ușor pentru noi să angajăm de acolo. Nu că nu am vrut să angajăm în România, dar nu există acest profil cu peste zece ani de experiență."

Ecosistemul european de drone: fragmentare și „eroi locali"

Industria de drone militare din Uniunea Europeană este extrem de fragmentată, observă antreprenorul român. Fiecare țară își construiește propriii "eroi locali" pe care îi finanțează masiv.

"Germania are câteva companii foarte mari care au primit finanțări între 100 de milioane și 600 de milioane de euro, chiar dacă au doar doi-trei ani vechime. În Franța și Anglia, similar. Aceste guverne au identificat acești eroi locali și le-au dat contracte înainte ca produsele să fie finalizate. Și pentru fiecare euro în contract de la guvern, aceste firme au obținut peste zece euro prin fonduri de investiții. Un model preluat din SUA și multe firme din Europa. Franța, Anglia, Germania au preluat acest model și asta încercăm și noi să facem, dar în Europa de Est", explică Ochiană.

Întrebat despre concurența din România, răspunde diplomatic: "Nu e semnificativă. Ne bucurăm de orice creștere a ecosistemului din România. Problema pe care încercăm să o rezolvăm e extraordinar de complexă. Cu cât sunt mai multe firme, cu atât sunt șanse mai mari de reușită pentru toate firmele. E despre a crea un ecosistem. Eu sunt deschis să creștem ecosistemul de apărare din România."

Provocarea lanțului de aprovizionare: dependența de China

Cea mai mare provocare nu este pe câmpul de luptă, ci în lanțul de aprovizionare pentru componentele electronice, unde China domină producția globală.

"Momentan, la partea de inteligență artificială, foarte multe firme folosesc tehnologii pe care nu le poți cumpăra cu miile. Fac prototipuri, dar când trebuie să producă zece mii de drone, trebuie să aștepte doi ani pentru cipuri", explică Ochiană.

Soluția companiei sale? Optimizare și simplificare: "Dificultatea de a crea drone nu e doar în tehnologie și software, este în lanțul de aprovizionare. Trebuie să vezi cine fabrică și să ai redundanță la fiecare furnizor, să ai încă unul care fabrică același lucru. Ce se întâmplă de multe ori? Se folosește un microcip foarte avansat, pentru a atinge un obiectiv mai redus."

"Noi știm ce este făcut și am optimizat fiecare componentă din lanțul de aprovizionare să atingă numai acest obiectiv. Asta înseamnă că nu avem nevoie de cele mai avansate microcipuri pentru a ne atinge obiectivul. Asta scade dramatic prețul și ne permite să avem microcipuri în cantități mult mai mari și să scalăm la mii de drone când va fi necesar."

Conceptul de micro-manufacturare: viitorul producției de drone

Ochiană propune un model nou de producție, adaptat la nevoile războiului modern: micro-fabrici care pot fi construite rapid și pot produce 400-700 de drone fiecare.

"Problema e la capabilitățile de producție, lanțul de aprovizionare, cum creezi procesele necesare pentru a scala masiv. Vine conceptul nostru de micromanufacturare, de a crea microfabrici, de a produce 400 până la 600, 700 de drone, și care pot fi construite în două-trei luni și imediat începe producția. Și aici e cheia succesului în viitor. Nu e problema de a avea cea mai înaltă tehnologie - americanii o au deja - ci de a construi masiv și la un preț care e mai mic decât al adversarilor noștri."

Contextul românesc: Uzina Carfil din Brașov

În România, producția de drone a început la Uzina Carfil din Brașov, o companie românească care se folosește de tehnologie americană pentru a produce anual 3.600 de drone civile și militare. Este un început, dar mult sub capacitățile de producție despre care vorbește Ochiană pentru companiile sale.

Implicații strategice pentru România și Europa

Povestea lui Bogdan Ochiană ridică întrebări importante despre politica industrială și de apărare a României:

1. De ce nu există un ecosistem de apărare robust în România, deși avem talentul necesar în IT și inteligență artificială?

2. De ce armata română nu are încă o unitate specializată pe drone, în timp ce Polonia a creat deja o divizie întreagă?

3. Cum poate România să evite să piardă astfel de companii și antreprenori în favoarea altor țări care oferă mai mult suport?

Răspunsurile la aceste întrebări ar putea determina dacă România va fi un producător sau doar un consumator în noua economie a apărării europene, unde dronele și inteligența artificială joacă un rol din ce în ce mai important.