Cum a pierdut România 200 de milioane de euro din PNRR pe un „jalon" pe care vicepremierul Oana Gheorghiu îl considera deja rezolvat printr-un comitet paralel

România a pierdut, printr-o scrisoare oficială a Comisiei Europene transmisă pe 30 aprilie 2026, aproape 200 de milioane de euro din fonduri PNRR — bani tăiați pentru neîndeplinirea unui singur jalon, cel legat de operaționalizarea Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Acuzația privind responsabilitatea directă a vicepremierului demis Oana Gheorghiu a fost formulată încă din luna mai de fostul secretar general al Guvernului, senatorul Ștefan Radu Oprea, iar o hotărâre de guvern adoptată în această săptămână, prin care sunt aprobate posturile vacante ale agenției, pare să confirme indirect că problema semnalată de Oprea era reală — deși Guvernul neagă public orice legătură.

Ce este AMEPIP și de ce contează jalonul 440

AMEPIP este „super-agenția" de monitorizare a companiilor de stat, înființată în 2023 de fostul premier Marcel Ciolacu, aflată în subordinea directă a prim-ministrului. Instituția a fost, încă de la înființare, ținta criticilor din partea USR, care au cerut în repetate rânduri desființarea ei, iar chiar premierul Ilie Bolojan a acuzat public agenția că, de la înființare, nu a livrat nimic altceva decât hârtii și contracte de performanță pur formale.

Jalonul 440 din PNRR avea două componente distincte: numirea conducerii AMEPIP, în urma unui proces de selecție, și operaționalizarea completă a agenției — adică ocuparea efectivă a posturilor și funcționarea sa reală. Suma totală suspendată pentru acest jalon era de 330 de milioane de euro. Prima componentă a fost dusă la bun sfârșit: conducerea agenției a fost numită până la termenul-limită impus de procedurile europene, 28 noiembrie 2025, iar Comisia Europeană a confirmat realizarea parțială a jalonului, deblocând 132 de milioane de euro.

Pentru cea de-a doua componentă — operaționalizarea agenției —, lucrurile au stat, însă, complet diferit.

Comitetul paralel al Oanei Gheorghiu

Potrivit relatării publicate de fostul secretar general al Guvernului, Ștefan Radu Oprea, pe rețelele sociale, cauza pierderii celor aproape 200 de milioane de euro rămași ar fi o decizie a prim-ministrului — Decizia nr. 572/2025 — prin care s-a înființat un Comitet interministerial menit să sprijine implementarea reformei întreprinderilor de stat. Vicepremierul Oana Gheorghiu explicase, în noiembrie anul trecut, rațiunea acestei structuri suplimentare: crearea unui registru unic al companiilor de stat, care să completeze — nu să înlocuiască, preciza ea — tabloul de bord administrat deja de AMEPIP, oferind statului o imagine actualizată lunar asupra propriilor active, pe baza datelor financiare transmise Ministerului de Finanțe.

Potrivit scrisorii Comisiei Europene, citate de Oprea, tocmai înființarea acestui comitet paralel ar fi diluat funcțiile principale ale AMEPIP, consolidând coordonarea strategică și orientarea politică la nivelul comitetului interministerial și limitând rolul agenției la o simplă supraveghere tehnică — exact contrariul operaționalizării depline cerute de jalonul PNRR. Rezultatul a fost o „ajustare descendentă" a sumei de 198.205.358 de euro, comunicată oficial de Bruxelles la sfârșitul lunii aprilie. Oprea a rezumat sarcastic concluzia: „Cam scumpă «jucăria», doamnă”.

Ministrul Fondurilor Europene a prezentat eșecul drept succes

Reacția oficială a Guvernului la momentul respectiv a venit din partea ministrului Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, care a descris rezultatul obținut pe acest jalon ca fiind unul pozitiv, subliniind că fuseseră recuperate 132 de milioane de euro dintr-un total de 330 de milioane suspendate și lăudând contribuția esențială a vicepremierului Oana Gheorghiu pentru „dinamizarea reformei" și salvarea fondurilor europene. Formularea ministrului a trecut, însă, sub tăcere un detaliu esențial: cei 132 de milioane de euro recuperați proveneau exclusiv din prima componentă a jalonului — numirea conducerii AMEPIP —, proces încheiat deja în noiembrie 2025, înainte ca cele 200 de milioane rămase să fie efectiv pierdute din cauza componentei a doua.

Hotărârea de guvern care recunoaște, indirect, problema

Executivul Bolojan a aprobat, joi, un proiect de hotărâre de guvern privind bugetul de venituri și cheltuieli al AMEPIP, care include, printre altele, exact posturile vacante ale agenției — cerința centrală a componentei nerealizate a jalonului 440. Nota de fundamentare a proiectului recunoaște explicit că bugetul aprobat vine ca reacție la pierderea banilor din jalon, la aproape cinci luni de la momentul în care Comisia Europeană informase oficial România despre această pierdere.

Contactate de Gândul, surse din cadrul Guvernului au respins, totuși, orice legătură directă între hotărârea de joi și jalonul pierdut, susținând că punctul privind operaționalizarea agenției fusese, de fapt, deja atins de circa doi ani și că decizia din această săptămână reprezintă doar o aprobare tehnică a bugetului de venituri și cheltuieli. Potrivit acelorași surse, AMEPIP se confruntă, încă de la înființare, cu o problemă structurală de capacitate administrativă — insuficiență de personal —, iar interesul real al României este să aibă o autoritate funcțională, independent de condiționalitățile impuse prin jalonul PNRR.

De ce contează, dincolo de acest caz punctual

Episodul AMEPIP nu este un incident izolat, ci se produce într-un moment de presiune maximă pentru finanțele publice legate de fondurile europene. România mai are de încasat, luna viitoare, 4,5 miliarde de euro din PNRR, însă riscă să piardă o parte semnificativă din această sumă dacă Parlamentul nu adoptă, până la 31 august, atât Legea Salarizării, cât și Legea ANI — două condiționalități esențiale pentru transa următoare. Pierderea celor 200 de milioane de euro pe jalonul AMEPIP, produsă tocmai din cauza unei structuri administrative paralele create chiar de conducerea Guvernului, ilustrează astfel un risc mai amplu: capacitatea reală a statului român de a-și coordona propriile instituții rămâne, chiar și la vârful executivului, un obstacol cu costuri financiare directe și considerabile pentru contribuabilul român, într-un moment în care fiecare euro din PNRR este cu atât mai greu de înlocuit.