Criza politică pune presiune pe ratingul României. Economiștii avertizează asupra costurilor unei retrogradări

România rămâne fără guvern cu puteri depline într-un moment critic pentru deficit, PNRR și finanțarea datoriei publice. PSD îl propune pe Sorin Grindeanu pentru funcția de premier, dar formarea unei majorități rămâne incertă.

Criza politică prelungită riscă să amplifice presiunile economice asupra României, într-un moment în care agențiile de rating, investitorii și instituțiile europene urmăresc capacitatea Bucureștiului de a reduce deficitul bugetar și de a menține accesul la finanțare.

Demiterea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură, urmată de eșecul formării unui nou cabinet, a lăsat România cu un executiv interimar și cu o majoritate parlamentară neclară. Situația apare într-un context în care finanțele publice sunt deja tensionate, iar viitorul guvern va trebui să ia rapid decizii privind consolidarea fiscală, fondurile europene și reformele asumate prin PNRR.

Economistul Radu Crăciun, fost președinte și director general al BCR Pensii, avertizează că agențiile internaționale de rating urmăresc cu atenție evoluțiile politice de la București. Potrivit acestuia, orice semnal că România abandonează sau amână ajustarea fiscală ar putea duce la retrogradarea ratingului de țară.

Un astfel de scenariu ar crește costurile de finanțare pentru stat. Efectele s-ar transmite apoi către economie prin dobânzi mai mari, presiune pe buget, costuri mai ridicate pentru companii și, indirect, pentru populație.

România, aproape de pragul „junk”

România se află în prezent la limita inferioară a categoriei recomandate investițiilor la principalele agenții de rating. O retrogradare sub acest prag ar plasa țara în categoria speculativă, cunoscută în piețe drept „junk”.

Pentru investitori, ratingul suveran este un indicator al riscului de credit al unei țări. Cu cât ratingul este mai slab, cu atât statul trebuie să plătească dobânzi mai mari pentru a se împrumuta. În cazul României, vulnerabilitatea este amplificată de deficitul bugetar ridicat, nevoia mare de finanțare și dependența de încrederea piețelor.

După derapajul fiscal din 2024, când deficitul bugetar s-a apropiat de 10% din PIB, România a intrat într-un proces dificil de ajustare. Acest proces a fost asumat în relația cu Comisia Europeană și cu piețele financiare, dar are nevoie de un guvern stabil și de o majoritate politică dispusă să susțină măsuri nepopulare.

În lipsa unei asemenea majorități, riscul este ca măsurile de reducere a deficitului să fie amânate, diluate sau blocate. Pentru agențiile de rating, problema nu este doar nivelul actual al deficitului, ci credibilitatea planului prin care România promite să îl reducă.

Ce ar însemna o retrogradare

O retrogradare a ratingului ar avea efecte în lanț.

Primul efect ar fi creșterea costurilor de împrumut ale statului. România are nevoie constantă de finanțare pentru acoperirea deficitului și refinanțarea datoriei ajunse la scadență. Dacă investitorii cer dobânzi mai mari, o parte tot mai mare din buget va merge către plata dobânzilor, nu către investiții, servicii publice sau programe sociale.

Al doilea efect ar fi presiunea asupra companiilor. Ratingul suveran influențează și costurile de finanțare ale firmelor, mai ales ale celor care se împrumută de pe piețele externe sau depind de finanțare bancară. Un stat perceput ca mai riscant poate ridica, indirect, costul capitalului în întreaga economie.

Al treilea efect ar fi asupra populației. Dobânzile mai mari și o economie mai vulnerabilă pot afecta creditele, investițiile, locurile de muncă și puterea de cumpărare. În plus, dacă statul este obligat să reducă rapid deficitul sub presiunea piețelor, ajustarea poate include taxe mai mari, cheltuieli reduse sau amânarea unor investiții publice.

Economiștii avertizează că o retrogradare nu este un eveniment izolat, ci un semnal că piețele și agențiile de rating nu mai au suficientă încredere în capacitatea statului de a-și administra finanțele.

Criza politică a trecut prin două nominalizări eșuate

Instabilitatea actuală a început după ce Guvernul condus de Ilie Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură la începutul lunii mai.

Președintele Nicușor Dan l-a desemnat inițial pe Eugen Tomac pentru funcția de premier. Tomac și-a depus mandatul după ce nu a reușit să contureze o majoritate parlamentară.

Ulterior, șeful statului l-a desemnat pe Adrian Veștea, lider PNL și președinte al Consiliului Județean Brașov. Guvernul propus de Veștea a fost respins în Parlament, unde a obținut 189 de voturi pentru, sub pragul de 233 necesar pentru învestire.

Eșecul Cabinetului Veștea a adâncit criza politică. Situația a scos la iveală tensiuni în interiorul PNL, refuzul AUR de a susține un guvern din care nu face parte și dificultatea partidelor pro-occidentale de a ajunge la o formulă comună.

În acest moment, președintele trebuie să găsească o nouă variantă de premier. Dacă o nouă nominalizare eșuează, crește riscul declanșării alegerilor anticipate, scenariu care ar prelungi instabilitatea.

PSD îl propune pe Sorin Grindeanu

În acest context, PSD a decis să își asume guvernarea și să îl propună pe Sorin Grindeanu pentru funcția de prim-ministru.

Grindeanu a spus că PSD vrea să discute cu celelalte formațiuni pro-occidentale un acord politic privind prioritățile României pe termen scurt și mediu. El a menționat PNRR, aderarea la OCDE, programul SAFE și respectarea țintelor de deficit.

Liderul PSD a cerut libertate totală în alegerea echipei de miniștri, în cazul în care partidul primește mandatul de la președintele României. El a mai transmis că, dacă va fi un guvern PSD, acesta va avea autonomie asupra programului de guvernare.

Propunerea PSD schimbă calculul politic, dar nu rezolvă automat criza. PNL, USR și UDMR au discutat despre un acord de reciprocitate cu PSD, prin care partidele pro-occidentale ar garanta voturi pentru învestirea viitorului guvern, indiferent dacă premierul vine din PSD sau din zona PNL-USR-UDMR.

Un asemenea acord ar urmări să mute discuția de la numele premierului la condițiile programului de guvernare: PNRR, legea salarizării, deficitul, păstrarea cotei unice, eliminarea impozitului pe cifra de afaceri și alte măsuri economice.

De ce contează rapiditatea formării Guvernului

România are nevoie de un guvern cu puteri depline pentru a lua decizii în mai multe dosare urgente.

Primul este deficitul bugetar. Un executiv interimar poate administra treburile curente, dar nu are aceeași capacitate politică de a-și asuma reforme fiscale, restructurări sau măsuri cu impact bugetar major.

Al doilea este PNRR. România trebuie să îndeplinească jaloane și ținte pentru a evita blocarea sau pierderea unor fonduri europene. Închiderea PNRR și depunerea cererilor de plată depind de reforme legislative și administrative care au nevoie de sprijin politic.

Al treilea este programul SAFE, prin care România are alocări importante pentru apărare, infrastructură strategică și capacități industriale. Aceste fonduri cer proiecte clare, decizii rapide și coordonare între instituții.

Al patrulea este relația cu piețele financiare. Investitorii urmăresc dacă România poate produce o majoritate care să susțină stabilizarea finanțelor publice. Fiecare săptămână de blocaj poate crește percepția de risc.

O problemă de credibilitate, nu doar de cifre

Pentru agențiile de rating, datele bugetare sunt esențiale, dar nu sunt singurele criterii. Contează și capacitatea instituțiilor de a implementa politici.

România poate prezenta ținte de deficit și planuri de reformă, dar acestea devin credibile doar dacă există un guvern stabil, o majoritate parlamentară și un calendar clar de aplicare.

Crăciun avertizează că orice semnal de abandonare a consolidării fiscale poate fi penalizat. În limbajul piețelor, promisiunile fără susținere politică sunt insuficiente. Investitorii vor să vadă nu doar intenții, ci decizii adoptate, venituri bugetare mai bune, cheltuieli controlate și reforme aplicate.

Problema este agravată de faptul că multe măsuri necesare sunt politic dificile. Reducerea deficitului poate însemna limitarea unor cheltuieli, reformarea companiilor de stat, creșterea colectării fiscale, modificări în salarizarea bugetară sau amânarea unor promisiuni sociale.

Orice guvern care vine la Palatul Victoria va trebui să explice publicului de ce sunt necesare aceste măsuri și să obțină sprijin parlamentar pentru ele.

Efectul asupra populației

O criză de rating poate părea un subiect tehnic, dar efectele sunt concrete.

Dacă statul se împrumută mai scump, bugetul are mai puțin spațiu pentru investiții, sănătate, educație și infrastructură. Dacă dobânzile rămân ridicate, companiile investesc mai prudent, iar gospodăriile sunt mai atente la creditare și consum.

Un rating mai slab poate influența și cursul valutar, mai ales dacă investitorii devin mai prudenți față de activele românești. O presiune pe leu poate alimenta inflația prin scumpirea importurilor, iar inflația afectează direct puterea de cumpărare.

În final, costul instabilității politice nu este plătit doar de partide. El se poate vedea în rate, prețuri, taxe, salarii reale și capacitatea statului de a finanța servicii publice.

Miza pentru Grindeanu și pentru partidele pro-occidentale

Dacă Sorin Grindeanu va primi mandatul de premier desemnat, testul său va fi rapid și dificil.

Va trebui să obțină sprijin parlamentar într-un mediu în care PSD este cel mai mare partid, dar nu are majoritate singur. În același timp, PNL, USR și UDMR trebuie să decidă dacă acceptă să voteze un guvern condus de PSD pentru a evita anticipatele și o posibilă agravare a crizei economice.

Pentru Grindeanu, miza este să arate că PSD poate forma un cabinet capabil să reducă deficitul fără să piardă complet sprijinul propriului electorat. Pentru celelalte partide pro-occidentale, miza este să evite blocajul instituțional fără să ofere PSD control politic total.

În termeni economici, piețele vor urmări mai puțin retorica și mai mult structura viitorului acord: cine susține guvernul, ce măsuri asumă, cât de rapid poate trece legislația și dacă programul fiscal este credibil.

Următoarele zile sunt decisive

Criza politică a devenit o problemă economică directă. România nu mai are doar o dispută între partide, ci o cursă contra timpului pentru a convinge investitorii, agențiile de rating și Comisia Europeană că poate rămâne pe traiectoria de ajustare fiscală.

Un guvern instalat rapid nu garantează evitarea unei retrogradări. Dar lipsa unui guvern cu puteri depline și absența unei majorități clare cresc riscul ca România să fie percepută ca incapabilă să își controleze finanțele publice.

În acest moment, întrebarea nu este doar cine va conduce Guvernul. Întrebarea este dacă următorul premier va putea transforma o majoritate fragilă într-un plan economic credibil, înainte ca piețele să taxeze mai dur instabilitatea politică de la București.