„Doar printr-o minune ar putea crește pensiile." De ce statul nu mai are bani de indexări și ce înseamnă asta pentru 4,5 milioane de pensionari

Pensiile nu au mai fost indexate nici în 2025, nici în 2026, deși legea prevedea actualizarea lor anuală cu rata inflației. Acum, autoritățile iau în calcul amânarea indexării și pentru 2027. Analiștii sunt fără echivoc: în condițiile actuale, o creștere reală a pensiilor este aproape imposibilă fără a agrava o datorie publică deja la limita angajamentelor față de Uniunea Europeană. Între timp, milioane de pensionari pierd teren în fiecare lună față de prețuri care cresc fără oprire.

Contextul: al treilea an consecutiv fără indexare

După majorările din 2024, pensiile nu au mai fost indexate nici la 1 ianuarie 2025, nici la 1 ianuarie 2026, deși legea prevedea actualizarea lor anuală în funcție de inflație. Autoritățile iau în calcul amânarea indexării și pentru 2027, ceea ce va afecta milioane de pensionari. Potrivit datelor CNPP, mai mult de jumătate din cei 4,57 milioane de pensionari — aproape 2,9 milioane — au pensii sub 2.500 de lei, ceea ce îi face extrem de vulnerabili în fața scumpirilor.

Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a recunoscut indirect că indexarea depinde de spațiul fiscal disponibil: „Dacă s-ar ajunge, în vreun moment, să existe probleme cu privire la indexarea pensiilor sau la modul în care finanțele publice vor arăta, vor fi direct generate de cei care au declanșat moțiunea de cenzură. Există resurse pentru plata salariilor și pentru plata pensiilor. Nu există niciun fel de risc." Cu alte cuvinte: pensiile se plătesc, dar că vor crește nu a promis nimeni.

Analistul Adrian Negrescu: „Pensionarii au pierdut deja echivalentul unei pensii lunare pe an"

Analistul Adrian Negrescu a explicat că pensionarii au pierdut deja echivalentul unei pensii lunare pe an prin neindexarea din ultimii doi ani. „Nu mă aștept să crească pensiile nici în 2027 ca urmare a indexării cu rata inflației, pentru că Guvernul trebuie să reducă deficitul cu 5% prin măsurile pe care le ia în 2026 și 2027. Doar printr-o minune, în care vom avea creștere economică de 1% și vor scădea simultan deficitul, am putea vedea o indexare a pensiilor. Altfel, fără creștere economică, România ar trebui să se împrumute pentru a crește pensiile, lucru care este imposibil de făcut în condițiile în care trebuie să reducem datoria publică."

Logica este implacabilă: România s-a angajat față de Comisia Europeană la o traiectorie de reducere a deficitului structural — în prezent printre cele mai ridicate din UE, depășind 7% din PIB în 2024. Indexarea pensiilor cu rata inflației ar costa bugetul de stat miliarde de lei suplimentar anual, bani pe care statul nu îi are fără să se împrumute. Iar împrumuturile, într-un context de dobânzi deja crescute la 7,3–7,4% pe zece ani și de presiune din partea agențiilor de rating, ar înrăutăți exact indicatorii pe care România se luptă să îi îmbunătățească.

Expertul financiar Roxana Bucur: „Pensionarii nu au ce face decât să stea la mâna reformelor"

Roxana Bucur, expert consultant financiar, avizat ASF, a punctat că pensionarii actuali nu mai au pârghii proprii: „Semnalul de alarmă al ceea ce se întâmplă acum trebuie tras pentru noi, cei care suntem activi. Din păcate, pensionarii nu au ce face decât să stea la mâna reformelor, însă cei tineri au posibilitatea să facă ceva încă de pe acum, urgent: să economisească și să își investească economiile pentru a avea o pensie decentă."

Bucur a adăugat un context structural mai larg, care schimbă fundamental perspectiva pe termen lung: „Să nu uităm că sistemul de pensii național este creat de Otto von Bismarck în anul 1889 pentru vârsta de pensionare de 70 de ani, iar pensia trebuia să susțină maximum 5 ani pensionarii. Acum, natalitatea este în scădere, exodul în creștere, speranța de viață în creștere și toți acești factori determină ca pensia actuală să fie mare față de ceea ce noi, viitorii pensionari, vom primi."

Ce înseamnă în practică pentru un pensionar

Declarațiile experților se traduc în calcule concrete și dure la nivel individual.

O pensionară de 67 de ani a declarat că trăiește cu 2.200 de lei pe lună, sumă din care plătește în jur de 200 de lei pe medicamente, 300 de lei la energie electrică, 200 de lei la apă, și strânge bani din vară pentru lemnele de iarnă, care o costă aproximativ 3.000 de lei. „Socotiți și dvs dacă mi-ajung banii. E tare greu, dacă nu m-ar mai ajuta fiul meu cu alimente și n-aș mai pune câte ceva în grădină nu m-aș descurca deloc", a spus aceasta.

O altă pensionară din București, în vârstă de 65 de ani, a ajuns la 2.500 de lei după recalcularea pe noua lege a pensiilor. Cu 190 de lei pe medicamente, 330 de lei pe curent electric și între 600 și 700 de lei pe întreținere iarna — după ce a debranșat trei calorifere — calculul nu închide. „S-au scumpit toate, și medicamentele și mâncarea. De-abia mă descurc cu banii. Sunt nevoită să mai muncesc pe ici pe colo ca să pot să le plătesc pe toate. Nu-mi permit nici măcar biletele cu reducere prin casa de pensii, că ar trebui să dau 2.000 de lei deodată și nu am cum să economisesc."

Pierderea reală: echivalentul a 17% din valoarea pensiei

Economiștii avertizează că această situație nu este una temporară, ci rezultatul direct al necorelării pensiilor cu inflația. În mod normal, pensiile ar fi trebuit să crească cu peste 10% în 2025 și cu aproximativ 7% în 2026, compensând parțial inflația cumulată. Neaplicarea acestor indexări înseamnă o pierdere totală de peste 17% din puterea de cumpărare a pensiei, pe durata a doi ani — nu prin tăieri directe, ci prin erodarea treptată a valorii reale a venitului.

Mecanismul este cel mai puțin vizibil dintre formele de sărăcire: suma de pe chitanță rămâne aceeași, dar cu ea se cumpără din ce în ce mai puțin. Prețurile alimentelor, medicamentelor și utilităților au crescut constant în ultimii doi ani, în timp ce pensiile au rămas nominal înghețate.

De ce nu poate indexa statul: constrângerile fiscale

România se află pe o procedură de deficit excesiv inițiată de Comisia Europeană, care impune un calendar strict de reducere a dezechilibrului bugetar. Angajamentele asumate în cadrul acestei proceduri — și condiționarea fondurilor din PNRR de respectarea lor — lasă spații de manevră extrem de înguste pentru cheltuieli sociale suplimentare nefinanțate.

Adăugând criza politică generată de moțiunea de cenzură PSD-AUR, cu efectele ei directe pe cursul valutar și dobânzile la titlurile de stat, marja pentru orice expansiune fiscală se îngustează și mai mult. Ministrul Finanțelor Nazare a avertizat deja că dobânzile la care România se împrumută au crescut de la 6,2% în februarie la 7,3–7,4% în prezent — ceea ce scumpește semnificativ orice datorie nouă contractată pentru finanțarea cheltuielilor publice.

Perspectiva pe termen lung: o criză demografică structurală

Dincolo de contextul fiscal imediat, problema pensiilor din România are rădăcini demografice care nu se rezolvă prin nicio indexare. Sistemul public de pensii funcționează pe principiul solidarității intergeneraționale — cei care muncesc acum plătesc pensiile celor care s-au pensionat. Cu o populație activă în scădere accelerată, un val persistent de emigrație, o rată a natalității între cele mai scăzute din UE și o speranță de viață în creștere, raportul dintre contribuabili și pensionari se deteriorează structural.

Datele CNPP arată că România are în prezent 4,57 milioane de pensionari, față de circa 5,5 milioane de salariați care contribuie activ la sistem — un raport care nu poate susține pe termen lung valori reale ale pensiilor comparabile cu cele din Europa de Vest, fără reforme structurale profunde sau capitalizare privată semnificativă.