ULTIMA ORĂ: Hidroelectrica se asociază cu gigantul francez EDF pentru proiectul Tarnița - investiție strategică din epoca Ceaușescu revine în actualitate

Compania de stat Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din România, a anunțat luni seara formarea unui parteneriat strategic cu grupul energetic francez EDF pentru dezvoltarea centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița-Lăpuștești, un proiect conceput inițial în perioada comunistă și reluat de-a lungul deceniilor fără a fi niciodată finalizat.

Conform documentelor convocării Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, programată pentru luna ianuarie 2026, Hidroelectrica intenționează să înființeze, împreună cu EDF Power Solutions International, o societate mixtă (Joint Venture Company) în participații egale de 50%-50%, dedicată exclusiv dezvoltării acestui proiect de infrastructură energetică majore.

Pe ordinea de zi a AGA se află aprobarea Acordului Acționarilor (Shareholders Agreement), care va defini termenii și condițiile de funcționare ale noii entități mixte. Hidroelectrica este controlată de Ministerul Energiei, care deține aproximativ 80% din capitalul companiei.

Partenerul francez: EDF Power Solutions International

EDF Power Solutions International face parte din grupul EDF, unul dintre cei mai mari producători mondiali de energie cu emisii reduse de carbon. Entitatea a luat naștere în iunie 2025 prin fuziunea dintre EDF Renewables și Divizia Internațională a Grupului EDF, concentrând sub un singur brand expertiza tehnologică și comercială a gigantului francez în domeniul energiei verzi.

Cu o capacitate instalată brută de 31 GW la nivel global și peste 10.000 de angajați în mai mult de 25 de țări, EDF Power Solutions oferă o gamă largă de tehnologii pentru producția de energie cu emisii reduse de carbon - de la energie eoliană, solară și hidroelectrică până la soluții de stocare pe baterii și prin pompaj, transmisie electrică și hidrogen verde.

Compania este specializată în dezvoltarea, construcția și operarea de centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj - exact tipul de infrastructură prevăzut pentru Tarnița. În februarie 2025, autoritățile române anunțau că atât EDF, cât și conglomeratul japonez Itochu manifestaseră interes pentru proiect, purtând discuții aplicate cu Transelectrica, operatorul sistemului energetic național.

Proiectul Tarnița: o istorie de aproape 50 de ani

Ideea construirii unei hidrocentrale cu acumulare prin pompaj în zona Tarnița-Lăpuștești datează din 1975, când Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice a elaborat studiile de amplasament pentru identificarea celor mai favorabile locații din România. Din 17 locații analizate inițial, în 1988 s-a optat pentru bazinul Someșului Cald, în județul Cluj, la aproximativ 30 de kilometri de Cluj-Napoca, unde lacul de acumulare Tarnița oferea cele mai bune condiții hidrologice și geologice.

Proiectul inițial prevedea construirea unei centrale cu patru grupuri de câte 250 MW fiecare, totalizând 1.000 MW putere instalată și o capacitate a bazinului superior de aproximativ 10 milioane de metri cubi de apă. Durata estimată de construcție era de 5-7 ani.

Scopul principal al centralei este echilibrarea sistemului energetic național prin pomparea apei în bazinul superior în perioadele de consum redus (noaptea, când energia este ieftină), apoi eliberarea ei pentru producție electrică în perioadele de vârf (ziua, când consumul și prețurile sunt ridicate). Practic, instalația funcționează ca o "baterie uriașă" naturală, stocând energie electrică sub formă de energie potențială a apei.

Un parcurs sinuos: între relansări și eșecuri

După căderea regimului comunist, proiectul a fost rostogolit de la o guvernare la alta fără rezultate concrete. În 2013, Guvernul român a înființat compania de stat Hidro Tarnița SA special pentru implementarea proiectului și a actualizat studiul de fezabilitate din 2008. Între 2014 și 2017 s-au organizat proceduri de atragere a investitorilor privați în sistem de parteneriat public-privat, dar fără succes.

În noiembrie 2023, Hidro Tarnița SA a intrat în faliment în vederea lichidării, după ce nu a reușit să atragă finanțare și să avanseze proiectul. Această companie deține în patrimoniu vechiul studiu de fezabilitate actualizat în 2014, document care ar putea deveni crucial acum.

În octombrie 2023, ministrul energiei de la acea vreme, Sebastian Burduja, relansa din nou proiectul, descriindu-l ca fiind unul "de suflet" și "de demnitate națională". A fost organizată o licitație pentru întocmirea unui nou studiu de fezabilitate, cu un buget estimat de 3,2-3,5 milioane de euro, dar procedura a fost anulată în decembrie 2023 din cauza lipsei de oferte valide.

Rezolvarea controversei studiului vechi

Un amendament parlamentar recent la legislația în vigoare ar putea rezolva problema lipsei studiului de fezabilitate. Potrivit acestei modificări, proiectul Tarnița ar putea fi lansat fără necesitatea întocmirii unui nou studiu complet, ci doar prin actualizarea indicatorilor tehnico-economici aferenți ultimei variante din 2014.

Această prevedere sporește semnificativ importanța studiului vechi aflat în patrimoniul Hidro Tarnița SA aflat în faliment. Inițial, lichidatorul judiciar intenționase să îl scoată la vânzare, dar Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), acționarul majoritar, s-a opus și a anunțat intenția de a prelua documentația pentru a o pune la dispoziția viitorului investitor.

De ce este necesar proiectul Tarnița

Sistemul energetic românesc se confruntă cu provocări majore determinate de creșterea rapidă a capacităților de producție din surse regenerabile intermitente (eolian și solar), precum și de dezvoltarea planificată a sectorului nuclear. Potrivit Strategiei Energetice Naționale 2018-2030, România are nevoie urgentă de capacități de stocare și echilibrare.

Transelectrica, operatorul sistemului de transport energetic, subliniază în planurile sale de dezvoltare că, în absența unor capacități de stocare precum Tarnița, integrarea masivă a energiei din surse regenerabile devine problematică. Spre deosebire de piața gazelor naturale, care dispune de capacități subterane de stocare, piața energiei electrice românești este deficitară din punct de vedere al infrastructurii de stocare.

Hidrocentralele cu acumulare prin pompaj pot fi pornite și oprite rapid - în câteva secunde pot sincroniza și ajung la putere deplină sub un minut - spre deosebire de centralele termice clasice. Această flexibilitate este esențială pentru echilibrarea fluctuațiilor rapide ale producției eoliene și solare.

Context european și estimări de cost

Aproape toate țările europene cu condiții geofizice favorabile au construit cel puțin o centrală de pompaj, inclusiv vecinii direcți ai României: Serbia, Bulgaria și Ucraina. România rămâne o excepție notabilă în acest sens.

Costurile investiției au fost estimate în diverse studii la peste 1 miliard de euro pentru o capacitate de 1.000 MW. Cu toate acestea, unii experți în energie au criticat proiectul ca fiind potențial ineficient economic în condițiile actuale de piață, ridicând întrebări cu privire la capacitatea sa de amortizare.

Pentru a face proiectul atractiv pentru investitori, în 2014 Guvernul Ponta a adoptat o ordonanță, încă în vigoare, care prevede scheme masive de ajutor de stat pentru investitorii în hidrocentrale cu acumulare prin pompaj.

Ce urmează

Parteneriatul Hidroelectrica-EDF marchează cea mai concretă evoluție a proiectului Tarnița din ultimii ani. Experiența vastă a grupului francez în dezvoltarea și operarea centralelor hidroelectrice cu pompaj la nivel global ar putea oferi garanțiile tehnice și financiare necesare pentru deblocarea acestui proiect blocat de aproape cinci decenii.

Adunarea Generală a Acționarilor Hidroelectrica, programată pentru luna ianuarie 2026, va decide asupra înființării societății mixte cu EDF. Dacă va fi aprobată, noua entitate va trebui să navigheze complexitatea administrativă și tehnică a proiectului, inclusiv actualizarea documentației tehnice, obținerea autorizațiilor necesare și asigurarea finanțării.

Pentru sistemul energetic românesc, Tarnița nu mai este doar un proiect de prestigiu moștenit din epoca comunistă, ci o necesitate strategică în contextul tranziției energetice și al integrării masive a surselor regenerabile. Rămâne de văzut dacă, de această dată, proiectul va depăși stadiul de intenție și va deveni realitate.

Hidroelectrica și EDF Power Solutions International nu au oferit detalii suplimentare despre calendarul sau bugetul estimat al proiectului până la momentul publicării.