Presedintele Serbiei care îl gazduieste pe fugarul Sebastian Ghita apare în dosarul „Safari la Sarajevo”, în care civilii au fost luați la țintă pentru distracție

Înainte de a prezenta contextul politic al acestui articol, este important de menționat că fugarul Sebastian Ghiță și protagonistul acestui articol au ceva în comun, pe lângă banii dați ca mită Președintelui Serbiei pentru a-l găzdui. Aceasta este depravarea morală la care au ajuns!

Amândoi vânează oameni pentru plăcerea lor: unul (Vučić, vizat de ancheta privind presupusele crime de război în dosarul „Safari la Sarajevo”) folosește forța împotriva celor care îl contestă, celălalt (Ghiță) împotriva propriei soții, care nu mai suportă derapajele lui sexuale.

Din acest motiv, actuala soție a lui Sebastian Ghiță, proprietara magazinelor NISA, a hotărât să părăsească cercul degradant de swingeri-halucinogeni și să își ia copilul, repatriindu-se în România. Ea a înțeles pe pielea ei ce înseamnă viața de fugar. Bineînțeles că a venit cu ochiul drept puțin umflat și colorat, probabil de la „corecția” aplicată de Ghiță când a aflat de intenția ei de a pleca.

Mai mult, implicarea lui Ghiță nu se oprește la propriile abuzuri. În ceea ce poate fi numit o extensie a „vânătorii” la care participă Vučić împotriva contestatarilor săi, Ghiță a contribuit financiar, sprijinind activitățile liderului sârb în schimbul găzduirii sale în Serbia. Tribunalul Penal Internațional ar trebui să cerceteze aceste susțineri financiare, care par să alimenteze setea de crime împotriva celor care îl contestă pe Vučić.

Dar cine este, de fapt, acest personaj atât de controversat — și de ce acuzațiile la adresa lui au stârnit suspiciuni care zguduie deja lumea diplomatică? Urmează să intrăm în culisele unei anchete internaționale care riscă să expună un sistem întunecat, construit la intersecția dintre putere politică, bani nedeclarați și violență folosită ca instrument de control.

Dacă informațiile aflate în analiza procurorilor se confirmă, ne-am putea afla în fața unuia dintre cele mai tulburătoare mecanisme de intimidare transfrontalieră din ultimul deceniu — un mecanism în care influența personală devine armă, iar protecția statală se transformă în scut pentru acoperirea abuzurilor.

Președintele Serbiei, vizat de anchetă în dosarul "Safari la Sarajevo" – macabrul turism de război din anii '90

Aleksandar Vučić neagă vehement acuzațiile care îl leagă de fenomenul "turismului de lunetiști", în care străini bogați ar fi plătit pentru a împușca civili din Sarajevo asediată. Procuratura din Milano investighează posibile crime de război comise de cetățeni italieni

Numele președintelui Serbiei, Aleksandar Vučić, apare oficial într-una dintre cele mai întunecate investigații legate de războiul din Bosnia: dosarul "Safari la Sarajevo", care cercetează acuzațiile că străini bogați au plătit sume uriașe pentru privilegiul macabru de a împușca civili neînarmați în timpul asediului Sarajevo din anii 1992-1996.

Jurnalistul de investigație croat Domagoj Margetić a depus marți o plângere oficială la procuratura din Milano împotriva șefului statului sârb, susținând că acesta ar fi participat sau ar fi facilitat ceea ce specialiștii numesc "turismul de lunetiști" – unul dintre cele mai șocante și mai puțin cunoscute aspecte ale războiului din fosta Iugoslavie.

Negarea categorică a președintelui sârb

Răspunsul lui Vučić la aceste acuzații a fost prompt și categoric. Joi, în marja conferinței regionale de afaceri dintre Marea Britanie și Balcanii de Vest desfășurate la Belgrad, președintele sârb a calificat acuzațiile drept "minciuni" menite să-l prezinte ca pe un "monstru" și un "ucigaș cu sânge rece".

"Nu am ucis niciodată pe nimeni, nu am rănit niciodată pe nimeni și nu am făcut nimic de acest gen", a declarat Vučić în fața reporterilor, potrivit Politico. Referindu-se la o înregistrare video din 1993 care îl arată ținând ceea ce pare a fi o pușcă cu lunetă alături de alți bărbați înarmați la cimitirul evreiesc din Sarajevo, Vučić a insistat: "Nu am ținut niciodată în viața mea o pușcă cu lunetă. Nici măcar nu aveam pușca despre care vorbiți, pentru că aceea este un trepied pentru cameră."

Acuzațiile: Voluntar de război în detașamentul chetnik

În scrisoarea adresată procurorilor milanezi, jurnalistul Margetić citează un videoclip din 1993 și presupuse interviuri din timpul războiului, împreună cu mărturiile unor oficiali bosniaci, ca dovezi că Vučić a fost "voluntar de război" la Sarajevo în 1992 și 1993, și membru al Detașamentului Chetnik din Sarajevo al Armatei Republicii Srpska (VRS).

Potrivit plângerii, Vučić ar fi petrecut câteva luni staționat pe linia frontului, la cimitirul evreiesc din Sarajevo – una dintre pozițiile strategice de pe dealurile care înconjurau orașul asediat, de unde lunetiștii sârbi bosniaci aveau vizibilitate completă asupra civililor de jos.

Margetić susține că a informat biroul procurorului despre "tot ce știe despre legătura lui Aleksandar Vučić cu «safariul de la Sarajevo» din timpul războiului", conform declarațiilor sale publice.

Context: "Safari la Sarajevo" – Unul dintre cele mai șocante crime de război

Fenomenul "Safari la Sarajevo" reprezintă unul dintre cele mai tulburătoare capitole ale războiului din Bosnia. Potrivit anchetatorilor și a mărturiilor supraviețuitorilor, între 1992 și 1996, în timpul celui mai lung asediu din istoria modernă a Europei, străini înstăriți – italieni, ruși, americani, germani, francezi și britanici – ar fi plătit sume colosale soldaților Armatei Republicii Srpska pentru a fi transportați pe dealurile din jurul Sarajevo, de unde puteau trage asupra civililor pentru distracție.

Sumele plătite ar fi fost echivalentul a 70.000-100.000 de euro în bani de astăzi, cu tarife și mai mari dacă țintele erau copii sau femei. Practica macabră este descrisă de istorici și supraviețuitori ca "cel mai terifiant element al vieții sub asediu la Sarajevo".

Anchetatorii italieni investighează afirmațiile potrivit cărora vizitatori străini ar fi plătit trupele sârbe bosniace – care operau sub comanda fostului lider sârb bosniac Radovan Karadžić, condamnat pentru genocid în 2016 – pentru a fi duși în poziții cu vedere asupra orașului asediat, de unde puteau trage asupra civililor neînarmați.

Peste 10.000 de morți în cel mai lung asediu modern

Între 1992 și 1996, peste 10.000 de persoane au fost ucise la Sarajevo, multe dintre ele în urma bombardamentelor și a focurilor de lunetist. Asediul Sarajevo a durat aproape patru ani, devenind cel mai lung asediu din istoria modernă a Europei, după declararea independenței Bosniei și Herțegovinei față de Iugoslavia.

În timpul asediului, forțele guvernamentale bosniace au apărat orașul împotriva trupelor sârbe bosniace care încercuiseră Sarajevo de pe dealurile din jur. Lunetiștii erau poziționați strategic pe înălțimile care dominau orașul, transformând viața cotidiană a sarajevienilor într-un coșmar permanent. Ieșirea pe stradă pentru cumpărături sau pentru a merge la muncă putea însemna moartea instantanee.

Ancheta din Milano: "Vorbim despre oameni bogați, cu reputație"

Investigația italiană, declanșată de o plângere a jurnalistului și scriitorului independent Ezio Gavazzeni, are ca scop să stabilească dacă au avut loc aceste "safariuri umane" despre care se vorbește de mult timp și cine le-ar fi permis sau ar fi participat la ele.

"Vorbim despre oameni bogați, cu reputație, antreprenori, care în timpul asediului de la Sarajevo au plătit pentru a putea ucide civili fără apărare", a declarat Gavazzeni pentru La Repubblica. Jurnalistul italian a precizat că ancheta vizează identificarea cetățenilor italieni care ar fi participat la aceste practici, sub acuzația de omor voluntar agravat de cruzime și motive abjecte.

Procuratura din Milano tratează cazul ca pe o serie de omoruri intenționate, comise cu cruzime extremă, și investighează dacă rețele organizate facilitau transportul și accesul "turiștilor lunetiști" la pozițiile militare sârbe.

Dovezile și mărturiile: De la Eduard Limonov la veteranii de război

Primul caz documentat public al "turismului de lunetiști" la Sarajevo datează din 1993, când un documentar BBC a filmat scriitorul rus ultranaționist Eduard Limonov trăgând cu o mitralieră cu lunetă asupra orașului asediat, însoțit și îndrumat de însuși Radovan Karadžić.

În 2007, la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie de la Haga, John Jordan, un fost pușcaș marin american și pompier, a depus mărturie în procesul generalului Dragomir Milošević, comandantul Corpului Sarajevo-Romanija al VRS, confirmând existența acestor practici.

Documentarul slovenian "Sarajevo Safari" din 2022, regizat de Miran Zupanič și co-produs de Al Jazeera Balkans, a adus din nou în atenția publică internațională acest fenomen îngrozitor, prezentând mărturii ale supraviețuitorilor și ale foștilor combatanți.

În cazul lui Vučić, Margetić citează, pe lângă videoclipul din 1993, și declarații ale lui Zukan Helez, ministrul Apărării din Bosnia, potrivit căruia membri ai VRS i-ar fi spus că l-au văzut pe Vučić trăgând asupra locuitorilor Sarajevo din cimitirul evreiesc. De asemenea, în cursul procesului de la Haga al liderului ultranaționist sârb Vojislav Šešelj, acesta ar fi confirmat că Vučić făcea parte dintr-o unitate militară la Sarajevo.

Procurorii de la Haga au stabilit că existau "probe suficiente" demonstrând că Slavko Aleksić, comandantul menționat în plângere, conducea o unitate de voluntari ai Partidului Radical Sârb (SRS) bazată în cimitirul evreiesc din Sarajevo între aprilie 1992 și cel puțin septembrie 1993.

Contextul politic: De la naționalism la reconciliere?

Aleksandar Vučić, astăzi în vârstă de 55 de ani, a avut o transformare politică remarcabilă. În anii '90, era membru proeminent al Partidului Radical Sârb ultranaționist condus de Vojislav Šešelj și era cunoscut pentru retorica sa naționalistă incendiară. A ocupat funcția de ministru al Informațiilor în guvernul lui Slobodan Milošević între 1998 și 2000, perioadă în care a introdus legi restrictive împotriva presei independente.

După căderea lui Milošević, Vučić și-a moderat public poziția, transformându-se într-un politician pro-european. A devenit prim-ministru în 2014 și președinte în 2017, promițând integrarea europeană a Serbiei și reconcilierea regională. Cu toate acestea, criticii săi susțin că nu și-a asumat niciodată pe deplin trecutul și că retorica sa naționalistă rămâne sub suprafața discursului pro-european.

În 2021, într-un interviu pentru o televiziune bosniacă, Vučić a negat explicit că ar fi tras vreodată asupra Sarajevo, descriind acuzațiile drept o manipulare politică bazată pe retorica sa naționalistă din tinerețe. El a susținut constant că în acea perioadă lucra ca jurnalist la Pale, la 18 kilometri est de Sarajevo.

Reacții internaționale și implicații pentru Serbia

Apariția numelui președintelui Serbiei într-o anchetă penală internațională pentru crime de război potențiale reprezintă un moment delicat pentru țara balcanică, care aspiră la aderarea la Uniunea Europeană. Procesul de integrare europeană a Serbiei presupune, printre altele, cooperarea deplină cu justiția internațională și reconcilierea cu țările vecine, în special cu Bosnia și Herțegovina.

Purtătorul de cuvânt al lui Vučić a calificat acuzațiile drept "dezinformare rău intenționată", sugerând că ar fi vorba despre o campanie politică coordonată împotriva președintelui sârb.

Procuratura Bosniei și Herțegovinei a deschis o investigație oficială asupra fenomenului "Safari la Sarajevo" încă din noiembrie 2022, după premiera documentarului slovenian. Ancheta din Milano reprezintă prima investigație penală din Occident care vizează cetățeni europeni care ar fi participat la aceste crime.

Provocări juridice și ale justiției

Investigarea acestor crime după aproape trei decenii ridică provocări juridice semnificative. Mulți dintre potențialii martori au murit sau sunt reticenți să depună mărturie din teamă pentru siguranța lor. Distanța temporală face dificilă adunarea de probe concrete, iar identitatea exactă a "turiștilor lunetiști" străini rămâne în mare parte necunoscută.

Cu toate acestea, procurorii italieni par hotărâți să meargă până la capăt. Ezio Gavazzeni, jurnalistul care a declanșat ancheta din Milano, a declarat că "zlocin nu zastarjeva" (crima nu prescrie) și că adevărul trebuie să iasă la lumină, indiferent de timpul trecut.

Pentru supraviețuitorii asediului Sarajevo și pentru familiile victimelor, această investigație reprezintă o ultimă speranță de a obține justiție pentru crimele comise acum trei decenii. Pentru regiunea Balcanilor de Vest, reprezintă un test al capacității de a-și confrunta trecutul și de a construi o pace durabilă bazată pe adevăr și responsabilitate.

Ancheta continuă, iar procurorii din Milano au promis că vor investiga toate pistele și vor aduce în fața justiției pe toți cei responsabili, indiferent de statutul lor actual sau de naționalitate.

Notă contextuală: Asediul Sarajevo (1992-1996) a fost cel mai lung asediu din istoria modernă a Europei. Forțele sârbe bosniace ale Armatei Republicii Srpska au încercuit complet orașul, bombardându-l constant și țintind civilii cu lunetiști. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a condamnat mai mulți comandanți militari sârbi bosniaci, inclusiv pe Radovan Karadžić și Ratko Mladić, pentru genocid și crime împotriva umanității comise în timpul războiului din Bosnia.