Paradoxul digitalizării românești: Peste 500.000 de cetățeni au cartea electronică de identitate, dar instituțiile publice nu au cum să o citească

MAI declină responsabilitatea pentru dotarea cu cititoare de cip, lăsând pe seama fiecărei instituții achiziția echipamentelor necesare funcționării sistemului

București, 18 septembrie 2025 – România se confruntă cu un paradox birocratic major: deși peste 500.000 de cetățeni au primit deja noile cărți electronice de identitate (CEI), multe instituții publice nu dispun de aparatele necesare pentru citirea datelor stocate pe cipul electronic. Situația generează frustrări pentru cetățeni și pune în evidență lipsa de coordonare în implementarea proiectelor de digitalizare a administrației publice.

Cazuri concrete de disfuncționalitate

Pe 1 septembrie 2025, un cetățean a reclamat că la Direcția Taxe și Impozite Locale din Sectorul 3 nu a putut folosi cartea electronică de identitate, pentru că instituția nu are cititor de cip. "În mod absurd, oamenilor li se cere dovada tipărită a adresei de domiciliu, deși aceasta este deja stocată digital pe cipul Cărții Electronice de Identitate", a declarat persoana afectată.

Situația generează birocrație suplimentară, discriminare și pierdere de timp, afectând în special persoanele în vârstă sau vulnerabile care se confruntă cu dificultăți în obținerea documentelor suplimentare cerute de instituții.

Răspunsul MAI: „Nu este responsabilitatea noastră"

Într-un răspuns pentru Digi24, Ministerul Afacerilor Interne a precizat că dotarea instituțiilor cu cititoare de carduri este responsabilitatea acestora, nu a MAI. "Responsabilitatea adaptării infrastructurii informatice revine instituțiilor care solicită informațiile regăsite pe suportul electronic de stocare al CEI, cu atât mai mult cu cât, prin implementarea CEI, se urmărește facilitarea interacțiunii cetățeanului cu instituțiile publice", a transmis ministerul.

Această poziție ridică însă întrebări legitime despre logica implementării unui sistem național fără asigurarea infrastructurii necesare funcționării sale la toate nivelurile administrației publice.

Cerințele tehnice pentru funcționarea sistemului

MAI a explicat că pentru citirea adresei sau a altor date de pe buletin este nevoie de un cititor și de aplicația IDPLUGMANAGER, care permite accesarea informațiilor, semnarea electronică a documentelor și autentificarea în sistemele informatice ale statului.

Ministerul spune că oferă sprijin tehnic și clarificări instituțiilor care au nevoie de suport prin Direcția Generală de Evidență a Populației, însă rămâne problema finanțării acestor echipamente de către fiecare instituție în parte.

Situația la nivel local - răspunsuri evazive

Verificările jurnalistice arată o imagine fragmentată a implementării la nivel local. Primăria Sectorului 3 nu a răspuns până acum la solicitarea de a comunica dacă dispune de cititoare de carduri, în contextul în care cetățenii au reclamat problemele la instituțiile din subordinea sa.

În schimb, alte administrații locale au oferit răspunsuri mai precise:

Sectorul 6: Primăria a confirmat că dispune de echipamentele necesare pentru citirea cărților electronice.

Sectorul 5: Administrația locală a precizat că are deja mai multe cititoare în cadrul direcțiilor sale și urmează să achiziționeze altele suplimentare.

Iași: Primăria a comunicat că instituțiile subordonate au achiziționat cititoare de cip pentru funcționarea sistemului.

Sectoarele 1 și 4, Constanța: Aceste administrații au transmis că vor răspunde în termenul legal de 30 de zile, o abordare care sugerează fie lipsa echipamentelor, fie probleme organizatorice.

Achiziții la nivel național - progres lent

Potrivit datelor din Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), doar Primăria Timișoara figurează cu o achiziție finalizată recent, pe 26 august 2025. Această cifră ilustrează ritmul lent al adaptării instituționale la noile cerințe tehnologice.

În primele opt luni din 2025, au fost realizate aproximativ 400 de achiziții de cititoare de carduri la nivel național, cele mai multe între lunile mai și septembrie. Printre instituțiile care și-au procurat astfel de echipamente se numără primării, consilii județene, direcții de asistență socială, instanțe și universități.

Cronologia implementării și stadiul actual

MAI a început emiterea noilor buletine pe 20 martie 2025, în județul Cluj, ca proiect pilot. Ulterior, sistemul a fost extins în București, Oradea, Timișoara, Craiova, Brașov, Iași și Constanța, iar din 28 mai 2025 programul a devenit operațional la nivel național.

Începând cu 1 august 2025, cartea electronică de identitate poate fi solicitată la orice serviciu public comunitar pentru evidența persoanelor, indiferent de locul de domiciliu sau reședință al solicitantului. Din iunie 2025, pot obține CEI și copiii sub 14 ani.

În prezent, peste 500.000 de români au primit cartea electronică de identitate, cifră care reprezintă aproximativ 2,5% din populația țării, potrivit estimărilor demografice actuale.

Soluții temporare și alternative digitale

Pentru a atenua problemele cauzate de lipsa cititoarelor, MAI a implementat soluții alternative. Ministerul precizează că cetățenii pot obține online un certificat de atestare a domiciliului, valabil digital, direct de pe HUB-ul MAI.

Această soluție temporară permite cetățenilor să acceseze informații digitale despre domiciliu fără să fie nevoiți să prezinte documente tipărite suplimentare la instituțiile care nu dispun de echipamentele necesare.

Obiectivele pe termen mediu

Conform planificărilor guvernamentale, până în iunie 2026, cinci milioane de români ar trebui să aibă cărți de identitate cu cip. Documentele vor fi primite gratuit de la serviciul de evidența populației, pe baza unei cereri. Cei care nu doresc documente cu cip pot opta pentru o carte de identitate simplă, care trebuie plătită.

Problemele sistemice și lipsa de coordonare

Situația actuală evidențiază probleme mai profunde în implementarea proiectelor de digitalizare în România:

Lipsa de coordonare: Între instituția care implementează sistemul (MAI) și cele care trebuie să-l folosească (administrația locală, instituții publice).

Responsabilități fragmentate: Fiecare instituție trebuie să-și achiziționeze propriile echipamente, creând inegalități în funcționarea sistemului.

Lipsa unui plan integrat: Absența unei strategii coerente pentru dotarea simultană cu emiterea documentelor.

Impact asupra cetățenilor vulnerabili

Persoanele în vârstă și cele din categoriile vulnerabile sunt cel mai afectate de această situație. Acestea se confruntă cu dificultăți suplimentare în obținerea documentelor tipărite cerute de instituții, în contextul în care au investit timp și efort pentru obținerea cărții electronice.

Discriminarea generată de lipsa infrastructurii tehnice contravine principiilor digitalizării, care ar trebui să simplifice, nu să complice interacțiunea cetățenilor cu instituțiile publice.

Costurile pentru instituții și cetățeni

Lipsa coordonării generează costuri suplimentare atât pentru instituții, care trebuie să achiziționeze echipamente individual, cât și pentru cetățeni, care continuă să cheltuie timp și bani pentru obținerea documentelor tipărite.

Un cititor de carduri profesional costă între 100 și 500 de euro, în funcție de specificații, la care se adaugă costurile de instalare și configurare a aplicației IDPLUGMANAGER.

Lecții din alte țări europene

Majoritatea țărilor UE care au implementat cărți electronice de identitate au adoptat o abordare integrată, asigurând dotarea simultană a instituțiilor cu începerea emiterii documentelor. Estonia, considerată lider în digitalizare, a implementat infrastructura tehnică în paralel cu lansarea sistemului de identitate electronică.

Perspectivele de rezolvare

Pentru rezolvarea acestei situații, ar fi necesare:

• Finanțare centralizată: Alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru dotarea instituțiilor publice cu echipamentele necesare.

• Deadline-uri clare: Stabilirea unor termene limită pentru dotarea tuturor instituțiilor care interactionează cu cetățenii.

• Monitoring și raportare: Implementarea unui sistem de monitorizare a gradului de dotare și funcționalitate a equipamentelor.

• Suport tehnic centralizat: Extinderea suportului oferit de MAI pentru configurarea și menținerea sistemelor.

Concluzii

Paradoxul cărții electronice de identitate din România ilustrează problemele cronice ale digitalizării administrației publice: proiecte lansate fără infrastructura necesară funcționării, responsabilități fragmentate și lipsa unei viziuni integrate.

În timp ce peste jumătate de milion de cetățeni au îmbrățișat inovația tehnologică, aceștia se confruntă cu frustrarea de a nu putea beneficia de avantajele promise din cauza lipsei de pregătire a instituțiilor publice.

Rezolvarea acestei situații necesită o abordare coordonată și investiții suplimentare pentru a transforma promisiunea digitalizării într-o realitate funcțională pentru toți cetățenii României.