Justiția reacționează în bloc după atacurile PNL la adresa instanțelor. Președinții curților de apel condamnă „negarea” independenței justiției

CSM, Tribunalul București și președinții celor 16 curți de apel au criticat comunicările publice ale PNL după hotărârile pronunțate în litigiile privind conflictele interne ale partidului. Judecătorii spun că hotărârile pot fi contestate prin căi legale, nu prin presiuni publice asupra instanțelor.

Președinții celor 16 curți de apel din România au condamnat atacurile publice la adresa judecătorilor și instanțelor, după hotărârile pronunțate în dosare care vizează conflicte interne din PNL.

Comunicatul comun al președinților curților de apel vine după reacții similare ale Consiliului Superior al Magistraturii și Tribunalului București, într-un conflict care a escaladat rapid dincolo de disputa internă a Partidului Național Liberal.

Reacțiile au fost generate de comunicările publice ale PNL după ce Tribunalul Ilfov și Tribunalul București au pronunțat soluții favorabile unor contestatari din partid. Tribunalul Ilfov a suspendat deciziile privind sancționarea parlamentarilor liberali care au votat pentru învestirea Guvernului Veștea, iar Tribunalul București a suspendat provizoriu executarea și efectele hotărârii prin care fusese convocat Congresul Extraordinar al PNL din 21 iunie.

PNL a criticat public deciziile instanțelor. Sistemul judiciar a răspuns printr-o serie de comunicate neobișnuit de ferme, în care acuză presiuni publice asupra judecătorilor și contestarea rolului constituțional al instanțelor.

Comunicatul președinților curților de apel

Președinții curților de apel atrag atenția asupra degradării discursului public și asupra acțiunilor repetate de reducere până la negare a principiului independenței justiției.

„Atacurile explicite ale unui partid politic prin comunicare oficială publică împotriva judecătorilor şi a întregii instanţe învestite cu verificarea respectării legalităţii actelor interne sunt absolut inacceptabile şi trebuie respinse categoric”, se arată în comunicat.

Președinții curților de apel subliniază că jurisprudența Curții Constituționale, în aplicarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, permite explicit analiza judiciară a legalității raporturilor dintre partide și membrii lor.

„Negarea publică a obligației instanțelor de a se pronunța în exercitarea dreptului de acces la justiție de către orice persoană reprezintă o atitudine specifică regimurilor dictatoriale”, se arată în document.

Președinții curților de apel reamintesc că 3.580 de judecători ai României au denunțat o campanie de subordonare politică a justiției. Ei susțin că acțiunile repetate de tipul comunicatului partidului condus de premierul interimar al României, demis de Parlament în temeiul regulilor democratice, reprezintă „apogeul” unei astfel de campanii, care trebuie să înceteze.

Comunicatul este semnat de:

Oana-Maria Petrașcu, președintele Curții de Apel Alba Iulia;

Ionela-Diana Pătrașc-Bălan, președintele Curții de Apel Bacău;

Daniela Niculeasa, președintele Curții de Apel Brașov;

Liana-Nicoleta Arsenie, președintele Curții de Apel București;

Dana-Cristina Gîrbovan, președintele Curții de Apel Cluj;

Gabriel Mustață, președintele Curții de Apel Constanța;

Manuela-Cristina Berceanu, președintele Curții de Apel Craiova;

Adinan Halil, președintele Curții de Apel Galați;

Anda Crișu-Ciocîntă, președintele Curții de Apel Iași;

Florica Roman, președintele Curții de Apel Oradea;

Mihai-Bogdan Mateescu, președintele Curții de Apel Pitești;

Oliviu-Corneliu Șologon, președintele Curții de Apel Ploiești;

Anca Cazacu, președintele Curții de Apel Suceava;

Teodora Albu, președintele Curții de Apel Târgu Mureș;

Maria-Cristina Dica, președintele Curții de Apel Timișoara;

Petre-Valentin Bădița, președintele Curții Militare de Apel București.

CSM denunță „escaladarea fără precedent” a discursului împotriva instanțelor

Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reacționat separat, printr-un comunicat publicat pe 2 iulie.

CSM spune că, în urma comunicatului de presă al Partidului Național Liberal privind hotărârile Tribunalului București și Tribunalului Ilfov în litigiile referitoare la Congresul PNL, denunță „escaladarea fără precedent” a discursului public îndreptat împotriva instanțelor judecătorești.

Consiliul reafirmă că independența justiției este unul dintre fundamentele ordinii constituționale democratice și că hotărârile judecătorești pot fi contestate exclusiv prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin transferarea litigiilor în spațiul public și prin mesaje care pot exercita presiuni asupra instanțelor.

CSM afirmă că declarațiile partidului sunt „fără precedent” și că gravitatea lor este amplificată de faptul că provin de la o formațiune politică parte într-un litigiu aflat pe rolul instanțelor.

Consiliul mai arată că însăși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 530/2013, a statuat că deciziile partidelor politice privind raporturile dintre partide și membrii acestora pot fi contestate în fața instanțelor.

CSM precizează că peste 3.500 de judecători au constatat, în adunările generale ale instanțelor, degradarea discursului public și politic la adresa justiției, concretizată prin campanii repetate de discreditare a instanțelor și magistraților.

„Într-o democrație constituțională, litigiile se analizează în fața instanțelor, nu în spațiul public prin delegitimarea autorității judecătorești”, a transmis Secția pentru judecători a CSM.

Tribunalul București respinge acuzațiile PNL

Tribunalul București a reacționat, de asemenea, după acuzațiile formulate public de PNL.

Într-un comunicat publicat pe 2 iulie, Tribunalul București spune că respinge acuzațiile formulate de un partid politic și consideră neavenite presiunile exercitate, prin astfel de comunicări publice, asupra judecătorilor în cursul soluționării unor cauze.

Instanța explică faptul că specializarea judecătorilor este prevăzută de lege și face parte dintr-o abordare managerială care urmărește organizarea mai eficientă a activității tribunalului, eficientizarea actului de justiție și unificarea practicii judiciare.

Tribunalul arată că specializarea judecătorilor care soluționează cauze privind persoane juridice — inclusiv federații, confederații, sindicate, patronate și partide politice — a fost realizată în aceeași logică în care au fost create și alte structuri specializate.

Conducerea Tribunalului București spune că toate măsurile manageriale au fost asumate transparent, în temeiul legii, cu scopul consolidării unei practici judiciare unitare și previzibile. Instanța mai notează că același partid politic a subliniat, în propriul program de guvernare, nevoia specializării și beneficiile acesteia.

„Astfel de acțiuni, desfășurate de un partid politic prin comunicare publică, în condițiile în care actele interne ale acestuia sunt în curs de analiză judiciară la Tribunalul București, trebuie respinse categoric”, se arată în comunicat.

Documentul este semnat de președintele Tribunalului București, judecătorul Cosmin Sterea-Grossu.

Deciziile care au declanșat conflictul

Conflictul dintre PNL și instanțe a pornit de la două hotărâri judecătorești care au vizat direct disputa internă din partid.

Prima este decizia Tribunalului Ilfov din 18 iunie, prin care au fost suspendate deciziile Biroului Politic Național al PNL privind sancționarea deputaților și senatorilor liberali care au votat pentru învestirea Guvernului Veștea.

A doua este decizia Tribunalului București, care a suspendat provizoriu executarea și efectele hotărârii Consiliului Național Extraordinar al PNL prin care fusese convocat Congresul Extraordinar al partidului din 21 iunie.

Hotărârea Tribunalului București nu este definitivă și poate fi atacată cu apel. Suspendarea rămâne valabilă până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului București.

Pentru PNL, cele două decizii au lovit în două puncte sensibile: controlul asupra parlamentarilor care au încălcat linia conducerii și legitimitatea congresului extraordinar în urma căruia a fost configurată noua conducere.

Pentru sistemul judiciar, reacția partidului a depășit limitele criticii admisibile a unei hotărâri și a intrat, potrivit CSM și conducerilor instanțelor, în zona presiunii asupra judecătorilor.

PNL, prins între criză internă și conflict cu instanțele

Conflictul cu justiția vine într-un moment critic pentru PNL.

Partidul a trecut printr-o criză internă majoră după desemnarea lui Adrian Veștea pentru funcția de premier. O parte a conducerii liberale, apropiată de Ilie Bolojan, a acuzat că nominalizarea a fost făcută fără consultarea partidului și că ar fi urmărit divizarea PNL.

Mai mulți parlamentari liberali au votat pentru învestirea Guvernului Veștea, în pofida poziției conducerii partidului. Ulterior, conducerea PNL a încercat să îi sancționeze, iar contestatarii au mers în instanță.

În paralel, conflictul privind congresul extraordinar a dus la o nouă dispută juridică, de data aceasta privind legalitatea procedurilor interne care au stat la baza convocării reuniunii.

Astfel, litigiile interne ale PNL au ajuns să fie arbitrate de instanțe, iar reacția partidului la soluțiile provizorii a produs o reacție instituțională în lanț: Tribunalul București, CSM și președinții curților de apel au condamnat public presiunile asupra judecătorilor.

De ce cazul este neobișnuit

În istoria recentă a PNL, nu au existat multe momente în care un conflict intern al partidului să producă o reacție atât de amplă din partea sistemului judiciar.

Nu este neobișnuit ca partidele să conteste hotărâri judecătorești sau să critice soluții. Este însă rar ca un partid de guvernare sau fost partid de guvernare să fie acuzat simultan de CSM, de Tribunalul București și de președinții curților de apel că exercită presiuni publice asupra instanțelor.

Comparațiile politice cu alte episoade de conflict între partide și justiție sunt inevitabile, inclusiv cu perioada PSD condus de Liviu Dragnea, când atacurile asupra sistemului judiciar și modificările legislative privind justiția au provocat proteste masive și reacții europene.

Diferența este că episodul actual nu vizează, cel puțin în această etapă, o reformă legislativă a justiției, ci reacția unui partid la hotărâri pronunțate în litigiile sale interne. Tocmai acest aspect face cazul sensibil: partidul este parte în proces, iar criticile publice pot fi interpretate ca presiune asupra instanței care urmează să judece căile de atac sau fondul cauzei.

Limitele criticii politice față de judecători

Hotărârile judecătorești pot fi criticate într-o democrație. Părțile nemulțumite pot invoca argumente juridice, pot folosi căile de atac și pot explica public de ce consideră că o soluție este greșită.

Limita apare atunci când critica se transformă în delegitimarea instanței sau a dreptului acesteia de a judeca.

CSM și președinții curților de apel susțin că exact această limită a fost depășită. În viziunea lor, nu este vorba doar despre nemulțumirea față de o hotărâre, ci despre contestarea rolului instanțelor în verificarea legalității actelor interne ale partidelor.

Această distincție este centrală pentru statul de drept. Un partid politic are autonomie internă, dar această autonomie nu poate elimina dreptul membrilor săi de a se adresa instanței atunci când susțin că le-au fost încălcate drepturi sau interese legitime.

Miza constituțională

Constituția garantează accesul liber la justiție, independența judecătorilor și separația puterilor în stat.

Articolul 21 prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. Articolul 124 stabilește că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.

În cazul partidelor politice, controlul judecătoresc nu înseamnă că instanțele conduc partidul sau înlocuiesc decizia politică. Înseamnă că pot verifica dacă actele interne respectă legea, statutul și drepturile membrilor.

Aceasta este și ideea invocată de CSM prin trimiterea la Decizia CCR nr. 530/2013: raporturile dintre partide și membrii lor pot intra sub control judiciar atunci când este invocat dreptul de acces la justiție.

Cine este mai radical în acest episod politic

În plan politic, episodul a produs o întrebare incomodă pentru PNL: cum poate un partid care invocă valorile europene, statul de drept și independența justiției să ajungă într-un conflict atât de dur cu instanțele, după ce pierde litigii interne?

AUR este partidul care cere explicit alegeri anticipate și se prezintă ca adversar al sistemului politic actual. Totuși, în acest episod, cele mai dure comunicate instituționale ale justiției nu vizează AUR, ci PNL.

Aceasta nu schimbă automat natura ideologică a partidelor și nu transformă PNL într-un partid extremist. Dar arată o ruptură între discursul liberal despre statul de drept și reacția unei părți a conducerii partidului atunci când instanțele pronunță soluții nefavorabile.

Pentru PNL, riscul este reputațional. Partidul a construit, în ultimii ani, o parte importantă a identității sale publice pe apărarea parcursului european și a instituțiilor statului de drept. Un conflict frontal cu instanțele poate submina exact acest mesaj.

Ce urmează

Pe termen scurt, litigiile continuă.

Decizia Tribunalului București privind suspendarea convocării congresului PNL poate fi atacată cu apel. Dosarul de fond privind legalitatea hotărârii Consiliului Național Extraordinar al PNL urmează să fie judecat separat.

În paralel, deciziile privind sancționarea parlamentarilor liberali rămân parte a conflictului intern din partid și pot produce noi etape judiciare.

Pe plan instituțional, CSM, Tribunalul București și președinții curților de apel au transmis deja că vor respinge public presiunile asupra judecătorilor. Pe plan politic, PNL trebuie să decidă dacă își continuă linia de confruntare sau mută disputa exclusiv în căile legale de atac.

Cazul arată cât de repede o criză internă de partid poate deveni o criză între o formațiune politică și puterea judecătorească.

Într-un stat de drept, partidele pot pierde procese. Pot ataca deciziile. Pot critica motivările. Dar nu pot cere, explicit sau implicit, ca instanțele să nu își exercite rolul atunci când sunt sesizate.

Miza reală nu este doar lupta pentru conducerea PNL. Miza este dacă un partid care invocă valorile europene și statul de drept acceptă, în practică, faptul că propriile opinii nu sunt mai presus de justiție.