Guvernul pregătește un „stabilizator automat" pentru prețurile alimentelor: Plafonare când inflația depășește 5%

Ministrul Agriculturii propune un mecanism similar intervențiilor BNR pe cursul valutar – Măsura va fi adoptată prin lege în Parlament, nu prin ordonanță de urgență

1 decembrie 2025 – Ministerul Agriculturii pregătește un pas fără precedent în politica economică românească: un mecanism automat de plafonare a adaosurilor comerciale la toate produsele agroalimentare ori de câte ori inflația depășește pragul de 5%. Propunerea vine în contextul în care România se confruntă cu cea mai ridicată rată a inflației din Uniunea Europeană – 9,8% în octombrie 2025 – iar actuala schemă de plafonare a adaosului comercial urmează să expire la 31 martie 2026.

Florin Barbu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a prezentat public conceptul care ar putea schimba fundamental modul în care statul român intervine pe piața alimentelor. Inspirat din modelul intervențiilor Băncii Naționale a României pe piața valutară, mecanismul ar funcționa ca un „switch" automat: sub 5% inflație, piața rămâne liberă; peste 5%, se activează automat plafonarea adaosurilor comerciale.

Un model inspirat de politica monetară a BNR

„Sunt de acord să nu mai intervenim în piață", a declarat Florin Barbu într-o conferință de presă. „Noi am intervenit în piață atunci când aveam o inflație la 31 decembrie 2022 de aproape 13%. Este normal să intervii ca stat, să-ți protejezi consumatorii, să-ți protejezi, pe de altă parte, și fermierii, pentru că plafonarea adaosului comercial reprezintă un preț mai bun la poarta fermei."

Ministrul a explicat logica din spatele propunerii: „Ca să nu mai fiu acuzat întotdeauna că intervin în piață, am venit cu o propunere: așa cum se întâmplă și la cursul de schimb al euro, când BNR-ul intervine atunci când cursul euro crește prea tare, să avem și noi o legislație pe inflație. Și atunci când inflația e peste 5%, să intre acest mecanism pentru toate produsele agroalimentare. În cazul în care inflația este sub 5%, piața să fie liberă și să fie eliminat."

Analogia cu BNR nu este întâmplătoare. Banca centrală intervine pe piața valutară prin vânzări sau achiziții de valută atunci când consideră că fluctuațiile cursului devin excesive și pot destabiliza economia. Ministerul Agriculturii propune acum un mecanism similar, dar pentru prețurile alimentelor, cu un prag clar de declanșare: 5% inflație anuală.

Context economic: Inflația persistentă și scumpirile dramatice la energie

Propunerea vine într-un moment critic pentru economia românească. Conform datelor Institutului Național de Statistică, rata anuală a inflației a fost de 9,8% în octombrie 2025, plasând România pe primul loc în Uniunea Europeană, cu o inflație dublă față de următoarea țară clasată, Estonia, care înregistrează doar 4,5%.

Analiza pe categorii de produse relevă amploarea problemei:

• Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 10,96% față de octombrie 2024

• Serviciile au crescut cu 10,52%

• Mărfurile alimentare s-au majorat cu 7,57%

Cel mai șocant este însă saltul prețului la energia electrică, care a crescut cu 72,3% după eliminarea schemei de sprijin privind plafonarea prețurilor energiei electrice. Această explozie a costurilor energetice s-a propagat în întreaga economie, afectând atât producția industrială, cât și prețurile finale pentru consumatori.

Economistul Adrian Negrescu a sintetizat situația în termeni duri: „Creșterea spectaculoasă a prețului energiei dinamitează economia. Este ca un cancer care se răspândește tot mai mult și care afectează tot ce se produce în țara asta, de la alimente, la produse nealimentare și servicii."

Potrivit statisticilor INS, printre cele mai mari scumpiri din ultimul an se numără:

• Fructe proaspete: +22,74%

• Cacao și cafea: +20,77%

• Transport CFR: +18,59%

• Servicii de igienă și cosmetică: +18,54%

• Reparații auto: +16,57%

• Zahăr și produse zaharoase: +13,27%

• Asistență medicală: +13,53%

• Transport urban: +12,41%

• Lapte: +11%

• Carne de vită: +10%

• Pâine și ulei: +9%

Istorie: De la intervenție de urgență la regulă permanentă

Pentru a înțelege propunerea actuală, este esențial să privim în urmă la evoluția politicii de plafonare a adaosului comercial în România.

2023: Începutul intervențiilor

Măsura de plafonare a adaosului comercial a fost introdusă pentru prima dată în iulie 2023, prin Ordonanța de Urgență nr. 67/2023, ca răspuns la o criză acută a prețurilor alimentelor. La acel moment, inflația ajunsese la 12,8% în decembrie 2022, iar presiunea publică pentru acțiune guvernamentală devenise copleșitoare.

Mecanism inițial era simplu: un plafon de 20% pentru adaosul comercial practicat de comercianți la vânzarea cu amănuntul și cash&carry pentru 14 grupe de produse alimentare de bază. Măsura fusese gândită ca o soluție temporară, pentru doar 90 de zile.

Lista inițială includea produse esențiale:

• Pâine albă simplă (300-500 grame)

• Lapte de vacă de consum

• Ulei de floarea-soarelui

• Zahăr

• Făină de grâu

• Carne de pui

• Carne de porc

• Ouă

• Cartofi

• Ceapă

• Morcovi

• Mere

• Varză

• Roșii

Extinderi succesive: De la urgență la normalitate

Ceea ce trebuia să fie o măsură de urgență de trei luni s-a transformat treptat într-o politică semi-permanentă. În octombrie 2023, prin OUG 89/2023, lista a fost extinsă cu alte nouă produse: carne tocată, usturoi, orez, bulion de roșii, cozonac, margarină, drojdie, smântână și pere. Termenul a fost prelungit până la 31 ianuarie 2024.

Dar prelungirile nu s-au oprit aici. De-a lungul anului 2024, măsura a fost extinsă în mod repetat, iar în septembrie 2025, Guvernul a aprobat prelungirea până la 31 martie 2026. În total, ceea ce trebuia să fie o intervenție de 90 de zile va fi funcționat timp de aproape trei ani.

Această evoluție subliniază o realitate incomodă: problema prețurilor ridicate la alimente nu a fost o criză temporară, ci o situație structurală care necesită soluții pe termen lung.

Efectele plafonării: Succes sau iluzie?

Evaluarea efectelor plafonării adaosului comercial este controversată. Ministerul Agriculturii susține că măsura a avut un impact pozitiv semnificativ.

„Potrivit acestuia, în ciuda faptului că mulți analiști economici au afirmat inițial că plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază distorsionează piață, ulterior și-au dat seama că această schemă stabilită la Ministerul Agriculturii a fost 'una foarte bună', pentru că inflația a coborât la 5,5%, de la 12,8% în decembrie 2022", conform declarațiilor ministrului Barbu.

Totuși, această interpretare este pusă sub semnul întrebării de mai mulți experți economici. Adrian Negrescu, economist independent, a subliniat că „alimentele de bază devin tot mai scumpe pe lună ce trece, o dovadă în plus că plafonarea adaosului comercial a fost și este ca o frecție la un picior de lemn".

Statisticile INS confirmă această perspectivă sceptică: chiar și cu plafonarea adaosului comercial în vigoare, prețurile la produsele alimentare de bază au continuat să crească. Pâinea s-a scumpit cu aproximativ 10% în ultimele 12 luni, uleiul și carnea au urmat tendințe similare, iar fructele au înregistrat creșteri de peste 20%.

Adrian Codîrlașu, președintele Asociației CFA România, a atras atenția asupra unui fenomen mai puțin discutat: „represiunea financiară" – utilizarea inflației de către guverne ca instrument de reducere a dezechilibrelor economice prin dobânzi real negative. „Inflația este un mod prin care statul își acoperă dezechilibrele bugetare, fără ca populația să conștientizeze scăderea puterii de cumpărare", a explicat Codîrlașu.

Critica Consiliului Concurenței: Verificări și suspiciuni de practici anticoncurențiale

Ministrul Barbu a recunoscut că există probleme care depășesc simpla plafonare a adaosurilor comerciale. În contextul scumpirilor din perioada sărbătorilor de iarnă, oficialul a declarat: „Oricine face comercializare speculează în perioada sărbătorilor și într-adevăr este o creștere. Dar aici sunt atribuțiile Consiliului Concurenței privind distorsionarea pieței."

Barbu a solicitat Consiliului Concurenței „verificări clare" pentru a investiga posibile înțelegeri anticoncurențiale: „Anumite înțelegeri între magazinele de retail sau între anumiți producători, aceste practici comerciale neloiale trebuie să dispară. Eu cred că trebuie să avem foarte mare grijă în această perioadă."

Mai mult, ministrul a ridicat o suspiciune îngrijorătoare: „Consiliul Concurenței trebuie să analizeze dacă nu cumva acea marjă care a fost eliminată de la produsele alimentelor de bază nu a fost transferată către alte produse agroalimentare."

Cu alte cuvinte, există suspiciunea că retailerii, constrânși să practice adaosuri mai mici la alimentele de bază plafonarte, au compensat prin creșterea adaosurilor la alte produse neplafonare – un fenomen economic cunoscut sub numele de „substituție" sau „transfer de costuri".

Procedura legislativă: De la Guvern la Parlament

Un aspect crucial al propunerii lui Florin Barbu este calea instituțională aleasă pentru adoptare. Spre deosebire de toate prelungirile anterioare ale plafonării adaosului comercial – toate adoptate prin ordonanțe de urgență ale Guvernului – ministrul insistă ca noua legislație să fie adoptată de Parlament.

„Deocamdată am avut o discuție cu colegii din Parlament, de la grupul Partidului Social Democrat. Voi merge și către celelalte grupuri ale partidelor din România și, bineînțeles, apoi voi avea o discuție și cu domnul premier, pentru că această lege vreau să fie aprobată în Parlamentul României, nu în Guvernul României, să nu se spună că Florin Barbu sau domnul premier Bolojan intervin în piață", a explicat ministrul.

Această opțiune procedurală nu este doar o chestiune de formă. Adoptarea prin lege parlamentară, mai degrabă decât prin ordonanță de urgență, conferă măsurii o legitimitate democratică mai puternică și o stabilitate legislativă superioară. De asemenea, reduce riscul de acuzații de interventionism excesiv din partea executivului.

„Să fie o lege aprobată în Parlament, care să limiteze creșterea prețurilor la produsele agroalimentare din România, iar acest lucru trebuie să se întâmple până expiră plafonarea, la 31 martie 2026", a subliniat Barbu, stabilind astfel un termen clar pentru finalizarea procesului legislativ.

Provocări economice: Energia și costurile de producție

Ministrul Agriculturii a identificat creșterea costurilor cu energia ca fiind principala cauză a presiunilor inflaționiste asupra alimentelor.

„Bineînțeles, prețurile au crescut și din cauza prețului la energie și știm că sunt costuri suplimentare. Și acolo eu cred că trebuie intervenit, pentru că tot ceea ce se întâmplă în România privind creșterea prețului la energie, creșterea prețului la combustibil, se reflectă în alimente și se reflectă și în inflație", a declarat Barbu.

Această observație este susținută de date concrete. Creșterea cu 72,3% a prețului energiei electrice după eliminarea plafonării s-a propagat rapid în toate sectoarele economice. Producătorii agricoli plătesc mai mult pentru irigații și procesare, procesatorii alimentari pentru fabricare și refrigerare, retailerii pentru iluminat și refrigerare în magazine, iar costurile de transport au crescut odată cu prețurile carburanților.

Așa se explică paradoxul: chiar dacă adaosurile comerciale sunt plafonare, prețurile finale continuă să crească, pentru că baza de calcul – prețul de achiziție plus costurile – se majorează constant din cauza energiei scumpe.

Perspectivele BNR: Inflația va rămâne ridicată

Banca Națională a României a revizuit în creștere prognoza de inflație pentru sfârșitul anului 2025, estimând acum 8,8%, cu posibilitatea de a depăși pragul de 9%. Aceasta reprezintă o revizuire semnificativă față de estimarea anterioară de 4,6%.

Pentru sfârșitul anului 2026, BNR estimează o scădere mai lentă decât se aștepta anterior, spre 3%. Totuși, chiar și această prognoză pare optimistă în contextul factorilor structurali care alimentează inflația: prețurile ridicate la energie, majorarea TVA de la 9% la 19% în august 2025, creșterea accizelor la combustibili și persistența deficitului bugetar.

La ședința din 12 noiembrie 2025, Consiliul de Administrație al BNR a decis menținerea ratei dobânzii de politică monetară la 6,50% pe an, semnalând prudență în fața presiunilor inflaționiste persistente.

În minuta ultimei ședințe de politică monetară, banca centrală notează că evoluția inflației „este determinată în principal de factori de ofertă: expirarea plafonării prețului la energie electrică, majorarea cotelor de TVA și a accizelor, precum și scumpirea importurilor."

Așteptările inflaționiste ale mediului de afaceri

Un indicator important al viitorului economic îl constituie așteptările companiilor privind evoluția prețurilor. Conform celei mai recente „Anchete de conjunctură" realizate de Institutul Național de Statistică în octombrie 2025, toate sectoarele economiei românești anticipează noi scumpiri pentru intervalul octombrie-decembrie 2025:

• Industrie: managerii estimează o evoluție stabilă a producției, dar o creștere de peste 25% a prețurilor produselor industriale

• Construcții: activitatea ar putea scădea ușor cu 20,2%, însă prețurile lucrărilor vor urca semnificativ cu 37,6%

• Comerț cu amănuntul: cifra de afaceri ar urma să se reducă marginal cu 7,1%, în timp ce prețurile de vânzare se vor majora cu 37,7%

• Servicii: managerii prevăd stabilitate a volumului activității, dar creșteri de tarife cu 22,1%

Cu alte cuvinte, niciun sector economic nu estimează ieftiniri în perioada următoare. Aceste anticipări reflectă persistența așa-numitelor „așteptări inflaționiste" – percepția mediului economic asupra direcției viitoare a prețurilor. Fenomenul are implicații directe: dacă firmele se așteaptă la scumpiri, tind să ajusteze din timp prețurile și salariile, amplificând astfel presiunile inflaționiste într-un cerc vicios.

Critici și întrebări nerezolvate

Propunerea ministrului Barbu ridică o serie de întrebări tehnice și economice fundamentale care rămân, deocamdată, fără răspuns clar.

Pragul de 5%: De ce această cifră?

De ce exact 5% ar trebui să fie pragul de activare a mecanismului automat? Banca Centrală Europeană și Banca Națională a României au ca țintă pe termen mediu o inflație de 2%. Un prag de 5% înseamnă că statul român ar tolera o inflație de 2,5 ori mai mare decât ținta oficială înainte de a interveni.

Pe de altă parte, un prag prea scăzut ar putea duce la activări și dezactivări frecvente ale mecanismului, creând instabilitate și confuzie pe piață. Alegerea pragului de 5% pare să fie un compromis pragmatic, dar raționalul economic din spatele acestei cifre nu a fost explicat public.

Cum se va măsura inflația?

Va fi folosită rata anuală a inflației publicate de INS? Rata lunară? Media ultimelor 3, 6 sau 12 luni? Aceste detalii tehnice sunt cruciale, pentru că pot face diferența între un mecanism care funcționează previzibil și unul care generează haos.

Care produse vor fi incluse?

Ministrul a menționat că mecanismul se va aplica „pentru toate produsele agroalimentare" când inflația depășește 5%. Dar în prezent, plafonarea se aplică doar pentru 17 produse de bază specificate în legislație. O extindere la toate produsele agroalimentare ar reprezenta o intervenție de stat de o amploare fără precedent în economia de piață românească.

Cum va funcționa pragul de activare și dezactivare?

Dacă inflația scade sub 5%, cât timp trebuie să rămână sub acest nivel înainte ca plafonarea să fie ridicată? O lună? Trei luni? Șase luni? Fără reguli clare de activare și dezactivare, mecanismul riscă să devină imprevizibil și să genereze comportamente speculative din partea retailerilor.

Ce se întâmplă cu contractele comerciale existente?

Când mecanismul se activează sau dezactivează, ce se întâmplă cu contractele de furnizare aflate deja în derulare? Vor trebui renegociate de fiecare dată? Cine suportă costurile acestor renegocieri frecvente?

Este legal sub regulile UE?

România este membră a Uniunii Europene și trebuie să respecte regulile pieței unice europene. Controlul prețurilor este, în general, privit cu suspiciune de Comisia Europeană, care îl consideră o distorsiune a competiției. Deși în perioade de criză acută au fost tolerate intervenții temporare, un mecanism permanent de control al prețurilor ar putea atrage atenția critică a Bruxelles-ului.

Comparația cu BNR: O analogie imperfectă?

Ministrul Barbu folosește intervenția BNR pe cursul valutar ca model pentru propunerea sa. Dar analogia are limitări importante.

BNR intervine pe piața valutară prin vânzări sau achiziții de valută, folosind propriile rezerve. Este o intervenție de piață: banca centrală devine un participant activ pe piață, cumpărând sau vânzând, nu impunând reguli celorlalți participanți.

Plafonarea adaosului comercial, în schimb, este o regulă administrativă impusă de stat: companiile private sunt obligate prin lege să nu depășească un anumit adaos, sub amenințarea unor amenzi substanțiale (între 100.000 și 2.000.000 de lei).

În plus, BNR are libertatea de a decide când și cum intervine, bazându-se pe judecata experților săi. Mecanismul propus de Ministerul Agriculturii ar fi automat, activat mecanic de un indicator statistic, fără posibilitatea de evaluare contextuală a situației economice.

Experiența internațională: Ce arată alte țări?

Controlul prețurilor la alimente este rar în economiile de piață dezvoltate. În timpul crizei COVID-19 și a războiului din Ucraina, câteva țări europene au experimentat cu măsuri temporare de plafonare sau de limitare a creșterilor de prețuri, dar majoritatea au renunțat rapid la ele.

Franța a încercat un sistem de „scut tarifar" anti-inflație, prin care marile lanțuri de retail s-au angajat voluntar să înghețe prețurile la anumite produse de bază. Dar aceasta a fost o inițiativă voluntară, negociată cu industria, nu o obligație legală impusă de stat.

Ungaria a implementat plafonări de prețuri la anumite alimente și combustibili în 2021-2022, dar măsurile au dus la penuria unor produse și au fost în mare parte abandonate.

Experiența internațională sugerează că plafonările de prețuri, chiar și bine intenționate, tind să genereze efecte secundare nedorite: penuria de produse, transferul costurilor către produse neplafonare, reducerea calității, sau retragerea unor furnizori de pe piață.

Reacțiile retailerilor: Acceptare reticentă

Retailerii din România au avut o poziție publică ambiguă față de plafonarea adaosului comercial. În septembrie 2025, reprezentanții principalelor lanțuri de magazine i-au transmis premierului Ilie Bolojan că, „principial, nu sunt de acord cu intervenția statului în economie, inclusiv prin plafonarea adaosului comercial, dar că se vor conforma deciziei Executivului."

Această formulare diplomatică ascunde probabil o opoziție mai profundă. Plafonarea adaosurilor comerciale limitează direct profitabilitatea retailerilor și reduce flexibilitatea lor comercială. În plus, implementarea măsurii presupune costuri administrative semnificative: trebuie să se țină evidențe separate pentru produsele plafonare, să se documenteze cheltuielile pentru a justifica prețurile practicate, și să se riște amenzi substanțiale în caz de nerespectare.

Transformarea unei măsuri temporare într-un mecanism permanent ar putea intensifica opoziția industriei, mai ales dacă va include „toate produsele agroalimentare" așa cum sugerează ministrul Barbu.

Impactul asupra agricultorilor: Beneficiari sau victime?

O parte importantă a argumentației ministrului Barbu pentru plafonarea adaosului comercial se referă la protejarea fermierilor. „Plafonarea adaosului comercial reprezintă un preț mai bun la poarta fermei. Bineînțeles, dacă vrei să ai o marjă de profit mai mare ca și retail, cu un adaos comercial fix de 20%, normal că vei cere prețul mai mare la fermier", a explicat ministrul.

Logica este următoarea: dacă retailerii sunt constrânși să practice adaosuri mai mici, ei sunt nevoiți să ofere prețuri mai bune fermierilor pentru a-și menține aprovizionarea cu produse. În teorie, plafonarea adaosului comercial ar redistribui valoarea din lanțul alimentar de la intermediari către producători.

În practică, însă, situația este mai complicată. Fermierii au putere de negociere limitată față de marile lanțuri de retail, mai ales pentru produsele perisabile care trebuie vândute rapid. Dacă retailerii consideră că marjele lor sunt prea mici, ei pot pur și simplu să se orienteze către importuri, unde au mai multă flexibilitate în negocierea prețurilor.

Mai mult, plafonarea adaosului comercial la maximum 5% pentru produsele importate neprocesate (măsură introdusă în OUG 89/2023) poate face importurile mai atractive decât producția locală, subminând astfel scopul declarat de a proteja fermierii români.

Ce urmează: Calendar și obstacole

Ministrul Barbu a stabilit un calendar clar: legea trebuie adoptată până la 31 martie 2026, când expiră actuala plafonare a adaosului comercial instituită prin ordonanțe de urgență.

Drumul până acolo este însă complicat. Ministrul a început consultările cu grupul parlamentar PSD, dar trebuie să obțină susținere și de la celelalte partide din coaliția de guvernare: PNL și UDMR, precum și, teoretic, de la opoziție pentru o majoritate confortabilă.

Dat fiind caracterul controversat al propunerii – o intervenție de stat permanentă pe piață, cu activare automată – este probabil ca dezbaterea parlamentară să fie lungă și contentioasă. Opoziția din partea mediului de afaceri va fi puternică, iar economiștii vor ridica întrebări tehnice dificile.

În plus, Guvernul Bolojan se confruntă cu presiuni enorme pentru consolidare fiscală și reducerea deficitului bugetar. Comisia Europeană cere României măsuri credibile de ajustare fiscală. În acest context, adoptarea unei legi care ar putea fi percepută ca interventionism excesiv și potențial distorsionare a pieței ar putea complica relația cu Bruxelles-ul.

Lecțiile economice: De ce plafonările de prețuri eșuează de obicei

Istoria economică este plină de exemple de plafonări de prețuri care au eșuat. De la plafonările din Imperiul Roman, la controalele de prețuri din secolul al XX-lea, modelul este constant: plafonările pot oferi relief pe termen scurt, dar generează distorsiuni pe termen lung.

Motivele sunt bine înțelese în teoria economică:

1. Semnale de piață distorsionate: Prețurile servesc ca semnale esențiale într-o economie de piață, indicând unde există cerere și unde există penură. Plafonarea artificială a prețurilor perturbă aceste semnale, ducând la alocare ineficientă a resurselor.

2. Penuria de produse: Dacă prețurile plafonare sunt sub costul real de producție sau aprovizionare, furnizorii vor reduce cantitățile oferite sau vor ieși complet de pe piață, generând penuria.

3. Scăderea calității: Imposibilitate de a concura prin preț îi determină pe furnizori să reducă calitatea produselor pentru a-și menține profitabilitatea.

4. Piețe negre: Plafonările stricte generează oportunități pentru tranzacții ilegale la prețuri de piață, subminând scopul reglementării.

5. Transferul costurilor: Furnizorii constrânși să practice prețuri mici la unele produse compensează prin majorarea prețurilor la alte produse neplafonare – exact ceea ce suspicionează Consiliul Concurenței că s-a întâmplat în România.

Alternativele la plafonare: Ce alte opțiuni există?

În loc de plafonări de prețuri, majoritatea economiștilor recomandă abordări alternative pentru protejarea consumatorilor vulnerabili și pentru combaterea inflației:

1. Ajutor direct pentru persoanele cu venituri mici: Vouchere alimentare sau transferuri directe de bani către familiile sărace ar putea sprijini puterea de cumpărare fără a distorsiona piața.

2. Combaterea comportamentelor anticoncurențiale: Consiliul Concurenței ar putea investiga și sancționa înțelegerile ilegale de preț între retaileri sau abuzurile de poziție dominantă – abordarea propusă chiar de ministrul Barbu în declarațiile sale.

3. Reducerea taxelor pe alimente: TVA-ul redus sau eliminat pentru alimentele de bază ar putea reduce prețurile fără a impune plafonări, lăsând piața să funcționeze.

4. Investiții în infrastructură și eficiență: Îmbunătățirea drumurilor, a depozitării, a distribuției ar reduce costurile reale din lanțul alimentar, ducând la prețuri mai mici în mod organic.

5. Susținerea producției locale: Subvenții pentru fermieri, investiții în irigații, sprijin pentru procesatori locali ar putea crește oferta internă și reduce dependența de importuri scumpe.

6. Soluționarea crizei energetice: Cum chiar ministrul Barbu a recunoscut, prețurile ridicate la energie sunt cauza fundamentală a inflației la alimente. Rezolvarea acestei probleme la sursă ar avea efecte mult mai profunde decât orice plafonare de adaosuri comerciale.

Concluzie: Un experiment economic riscant în timp de criză

Propunerea ministrului Barbu de a institui un mecanism automat de plafonare a prețurilor alimentelor reprezintă o inovație radicală în politica economică românească. Inspirat din modelul intervențiilor BNR pe cursul valutar, mecanismul ar putea oferi o formă de stabilitate în perioade de inflație ridicată.

Totuși, implementarea sa ridică întrebări fundamentale despre rolul statului într-o economie de piață, despre eficiența controalelor de prețuri, și despre efectele pe termen lung ale interventionismului guvernamental persistent.

România se află pe un teren necunoscut. Nicio altă țară din Uniunea Europeană nu a instituit un mecanism permanent, automat, de plafonare a prețurilor alimentelor cu activare bazată pe praguri de inflație. Experimentul românesc va fi urmărit cu atenție, atât de către alte state care se confruntă cu inflație ridicată, cât și de către instituțiile europene preocupate de funcționarea corectă a pieței unice.

Succesul sau eșecul acestui mecanism va depinde de detaliile tehnice ale implementării, de capacitatea administrativă a statului de a-l aplica și monitoriza, și, cel mai important, de capacitatea României de a rezolva cauzele fundamentale ale inflației – în special criza energetică și deficitul bugetar – care continuă să alimenteze creșterea prețurilor.

Între timp, consumatorii români continuă să se confrunte cu o realitate dură: cu o inflație de 9,8%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană, puterea lor de cumpărare este erodată rapid. Dacă mecanismul automat propus va oferi relief real sau va fi doar o altă intervenție bine intenționată cu efecte limitate, timpul va arăta.

Cert este că până la 31 martie 2026, când expiră actuala plafonare, Parlamentul României va trebui să decidă: continuă cu intervenții ad-hoc prin ordonanțe de urgență, adoptă mecanismul automat propus de ministrul Barbu, sau renunță la plafonări și lasă piața liberă să determine prețurile. Fiecare opțiune vine cu propriile sale riscuri și oportunități într-o perioadă economică excepțional de volatilă și incertă.

Articol realizat pe baza declarațiilor ministrului Agriculturii Florin Barbu și a datelor publicate de Institutul Național de Statistică, Banca Națională a României și Eurostat.