Gazele din Marea Neagră, aparent prea multe pentru România: ce se va întâmpla cu surplusul. Ministerul Energiei răspunde controversei stocării în Ucraina

Din 2027, România va scoate din Marea Neagră mai mult gaz decât poate consuma. Acordul-cadru semnat de Nicușor Dan și Zelenski pe 12 martie ridică o întrebare practică, nu doar politică: unde pui 8 miliarde de metri cubi pe an când ai spațiu de stocare pentru 3? Ministerul Energiei a răspuns joi că nimic nu este hotărât, că gazul va fi vândut la prețul pieței și că Ucraina are pur și simplu cel mai mare spațiu de stocare din Europa.

Problema reală: o țară fără loc pentru propriile gaze

Din proiectul Neptun Deep, operaționalizat de OMV Petrom și Romgaz începând cu 2027, urmează să fie extrase 8 miliarde de metri cubi de gaz anual. România produce în prezent circa 9 miliarde de metri cubi pe an, cu un consum intern care oscilează în jurul aceleiași cifre — uneori sub, uneori ușor peste.

Ecuația este simplă: capacitatea de stocare a gazelor în România este de circa 3 miliarde de metri cubi, adică aproximativ 30% din consumul național. Neptun Deep va adăuga 8 miliarde de metri cubi. Piața internă nu poate absorbi acest volum, iar România nu are unde să-l depoziteze.

Fără o piață de desfacere pentru volumele de vârf, investițiile offshore ar fi subutilizate — inacceptabil mai ales pentru Romgaz și OMV Petrom, care vor avea opțiunea să vândă gazul în Vest la prețuri foarte bune, în actualul context geopolitic.

Ce prevede acordul Dan-Zelenski și de ce a stârnit reacții

Pe 12 martie, la Palatul Cotroceni, Nicușor Dan și Volodimir Zelenski au semnat un acord-cadru de cooperare energetică. Unul dintre punctele sale — referitor la stocarea gazelor din Neptun Deep în depozitele subterane ale Ucrainei — a generat imediat o dezbatere politică intensă, dominată de acuzații că România „dă gazul Ucrainei".

Acordul prevede explorarea posibilității de a utiliza depozitele subterane de gaze din Ucraina pentru stocarea gazelor transportate prin Coridorul Vertical sau provenite din producția viitoare din Marea Neagră, în cadrul proiectului Neptun Deep — acoperind atât nevoile de gaze ale Ucrainei, cât și depozitarea în siguranță a acestora.

Senatorul AUR Petrișor Peiu a calificat documentul drept „cel mai rușinos din istoria României" după tratatul de prietenie cu URSS din 1991. Premierul Bolojan a nuanțat: acordul nu obligă România să depoziteze gaze în Ucraina, ci creează posibilitatea unor astfel de soluții în cadrul cooperării regionale.

Răspunsul Ministerului Energiei: „nimic nu este hotărât"

Ministerul Energiei a precizat că documentul are caracter strategic și stabilește cadrul pentru explorarea unor opțiuni de cooperare, urmând ca eventualele proiecte concrete să fie analizate și dezvoltate ulterior de instituțiile și companiile competente. Nu au fost stabilite cantități concrete de gaze din Neptun Deep care ar putea fi stocate în Ucraina.

Argumentul tehnic invocat este direct: Ucraina deține printre cele mai mari capacități de stocare din Europa — peste 30 de miliarde de metri cubi, adică o treime din cât dețin toate țările UE la un loc. Operatorul Ukrtransgaz a fost certificat ca operator european de stocare, ceea ce înseamnă că poate deține rezerve strategice pentru statele membre UE.

Deciziile privind utilizarea infrastructurii de stocare vor fi luate în funcție de criterii economice, tehnice și de securitate energetică. Eventualele acorduri comerciale vor fi negociate direct între operatori, conform reglementărilor naționale și europene.

Referitor la exporturi: gazele din Neptun Deep vor fi comercializate în condiții de piață, iar eventualele livrări către statele vecine vor depinde de cererea regională, infrastructura de transport disponibilă și contractele comerciale încheiate de producători. Nu există contracte publice sau acorduri definitive privind utilizarea gazelor din Marea Neagră pentru consumul din Ucraina.

Logica economică explicată de un fost ministru

Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu a explicat pentru Digi24 de ce stocarea în Ucraina nu este neapărat un cadou politic, ci o decizie comercială:

„Avem capacități insuficiente de depozitare. Din acest motiv, în anumite zile din iarnă avem nevoie să importăm, pentru că avem un consum mai mare decât capacitatea de producție plus capacitatea de stocare."

„Am două posibilități: una, să investesc eu, să îmi fac propriile capacități de stocare, și asta înseamnă niște bani pe care trebuie să îi recuperez de la cetățeni. Sau să utilizez o capacitate existentă. Producătorii care vor să stocheze gazul nu vor plăti 20 de lei la noi, care am construit o infrastructură nouă, ci vor plăti 2 lei la ucraineni. Este o formă de a salva niște costuri."

Nicolescu a subliniat că gazul rămâne în proprietatea României și a producătorilor români, indiferent unde este depozitat fizic.

Obiecția opoziției: Azomureș și industria chimică

Senatorul Peiu susține că, în loc să fie trimise gazele spre Ucraina, ar fi trebuit redeschisă și dezvoltată industria chimică națională: „Azomureș, care producea în mod normal jumătate din îngrășămintele necesare țării, stă închis de câțiva ani din cauza gazului prea scump, și guvernul vrea să vândă gazul extras suplimentar în Ucraina."

Argumentul are o logică proprie în contextul crizei actuale de îngrășăminte, agravată de blocada Strâmtorii Ormuz — care a tăiat 50% din exporturile globale de uree și sulf. Romgaz se află în negocieri cu Azomureș pentru o posibilă achiziție a platformei industriale — ceea ce sugerează că opțiunea reindustrializării nu este complet abandonată.

Ce este Neptun Deep și de ce contează

Neptun Deep este cel mai mare proiect de gaze naturale din România și primul proiect offshore de adâncime, deținut în comun de OMV Petrom și Romgaz. Primele livrări de gaz sunt estimate pentru 2027. Perimetrul se află la circa 160 de kilometri de țărmul românesc, la adâncimi între 100 și 1.000 de metri.

Proiectul va transforma România în cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană. Rezervele estimate sunt de 100 de miliarde de metri cubi — de zece ori producția anuală actuală. Investiția totală: circa patru miliarde de euro.

Gazele vor intra în sistemul național de transport prin nodul de la Tuzla și vor putea fi exportate, dacă este cazul, prin interconectorul Negru Vodă-Isaccea spre Ucraina — cu o capacitate tehnică de peste 5 miliarde de metri cubi pe an.

Coridorul Vertical: proiectul mai larg din care face parte acordul

Acordul cu Ucraina nu se limitează la stocarea gazelor. El prevede și dezvoltarea Coridorului Vertical de Gaze, care leagă Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina. Pentru România, proiectul înseamnă acces la gaze din Marea Caspică și Azerbaidjan, la gazele lichefiate din terminalele din Grecia și Turcia, valorificarea gazelor din Marea Neagră și creșterea capacității de transport de la 5,3 miliarde mc/an la peste 9 miliarde mc/an.

Prin Coridorul Vertical, România devine potențial un hub energetic regional — nu un furnizor unilateral pentru Ucraina. Tarifele de transport ridicate sunt în prezent principalul impediment în utilizarea coridor ului, iar acordul Dan-Zelenski include și identificarea unor soluții pe termen lung pentru reducerea acestor tarife, bilateral și multilateral, împreună cu statele din coridor și cu Uniunea Europeană.

Surse: HotNews.ro, Digi24, Europa Liberă, Economedia, Romgaz, OMV Petrom