CSM respinge frontal noua lege a salarizării: „Soluțiile sunt absurde, vor submina definitiv sistemul judiciar." Promovarea ar duce la scăderea salariului

La o zi după ce Guvernul interimar Bolojan a publicat, pe 25 mai 2026, proiectul Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice — cel mai amplu proiect de reformă salarială din sectorul bugetar propus în ultimii ani —, Consiliul Superior al Magistraturii a emis marți o poziție oficială cu un singur mesaj central: proiectul, în forma actuală, nu poate fi adoptat.

Limbajul CSM este neobișnuit de dur pentru o instituție cu tradiție în formulările tehnico-juridice prudente. Termenii folosiți — „absurd", „subminează definitiv", „destabilizare fără precedent", „vicii de constituționalitate" — indică nu o simplă obiecție tehnică, ci o respingere de principiu a logicii cu care a fost construit proiectul.

Ce prevede proiectul și unde se rupe firul

Miza centrală a noii legi a salarizării este eliminarea haosului din sistemul actual, marcat de zeci de sporuri, grile suprapuse și hotărâri judecătorești care au acordat magistraților drepturi salariale pe care Guvernul le contestă ca ilegale sau exagerate. Proiectul introduce o „diferență salarială tranzitorie" — un mecanism prin care salariile actuale sunt menținute nominal printr-un supliment individual timp de cinci ani, urmând ca, ulterior, toți să fie aduși pe noua grilă.

CSM demontează exact acest mecanism în cel puțin trei puncte critice.

Primul: natura și efectele juridice ale „diferenței salariale tranzitorii" nu sunt definite clar în text. Proiectul nu precizează dacă această componentă intră în calculul pensiei de serviciu la momentul pensionării — ceea ce ar genera, în mod mascat, o reducere a pensiei magistraților față de drepturile deja câștigate.

Al doilea, și cel mai concret: mecanismul produce consecințe contraintuitive și juridic inacceptabile pentru parcursul de carieră. Un magistrat care promovează la o instanță sau un parchet de nivel superior — adică face exact ceea ce sistemul ar trebui să încurajeze — ar suferi o scădere drastică a salariului, pentru că promovarea îl mută pe noua grilă, mai mică decât suma actuală protejată de „diferența tranzitorie". Același efect apare la trecerea într-o treaptă superioară de vechime: mai multă experiență, salariu mai mic. CSM cataloghează aceasta drept „consecință absurdă."

Al treilea: un magistrat care intră în profesie după adoptarea legii va fi remunerat la un nivel „absolut de neacceptat, cu mult redus în raport de cel al colegilor care și-au început cariera cu doar un an înainte" — o inegalitate structurală care va face profesia de judecător și procuror neatractivă tocmai pentru generațiile noi pe care sistemul are cel mai mare nevoie să le recruteze.

Atacul de fond: Executivul s-a erigat în judecător al hotărârilor judecătorești

Dincolo de criticile tehnice, CSM ridică o problemă de principiu constituțional cu o greutate mai mare decât toate celelalte. Proiectul de lege se fundamentează, afirmă instituția, pe o apreciere a Executivului cu privire la „legalitatea și temeinicia unor hotărâri judecătorești definitive" pronunțate anterior în favoarea magistraților. Cu alte cuvinte, Guvernul a ales ce hotărâri judecătorești recunoaște și pe care le ignoră, construind pe această bază noua grilă salarială.

„O astfel de conduită încalcă independența justiției și forța obligatorie a hotărârilor judecătorești definitive, plasându-se în afara unei atitudini democratice și responsabile a factorilor politici", transmite CSM, adăugând că aceasta „subminează poziția constituțională a puterii judecătorești ca putere în statul român, iar nu doar independența acesteia din punct de vedere financiar."

Formularea este extrem de rară în comunicările CSM și semnalează că instituția consideră că proiectul, dacă ar fi adoptat în forma actuală, ar crea un precedent prin care Executivul s-ar poziționa de facto deasupra puterii judecătorești.

Consecința practică anunțată: plecări masive și sistem în colaps

CSM avertizează că adoptarea proiectului „va conduce la o destabilizare fără precedent a resursei umane din sistemul judiciar", generând premisele unor plecări masive din corpul magistraților. Avertismentul nu este retoric — vine în contextul unui sistem deja în criză acută: deficit de peste 800 de judecători, volume de dosare în creștere cu 11% față de 2025, concursuri de admitere blocate de aproape doi ani și două judecătorii în pragul desființării, semnalate de același CSM tot în cursul acestei săptămâni.

Adoptarea unei legi care face profesia mai puțin atractivă financiar — mai ales pentru tineri și pentru magistrații care aleg să avanseze în carieră — ar agrava o criză de personal care funcționează deja la limita sistemului.

Judecătorul Alin Bodnar — soțul consilierei lui Bolojan — critică și el proiectul

Un detaliu care nu a trecut neobservat: printre primii magistrați care au reacționat critic la proiect se numără judecătorul Alin Bodnar — soțul Andei Bodnar, consilier prezidențial în echipa lui Nicușor Dan și fost colaborator al lui Ilie Bolojan. Bodnar a catalogat proiectul drept „inacceptabil", o poziție care nu face decât să sublinieze că opoziția față de această lege vine nu dintr-un reflex corporatist al sistemului judiciar, ci dintr-o analiză juridică pe care chiar persoane din sfera apropiată Executivului o împărtășesc.

Ce urmează

CSM anunță că „va utiliza toate instrumentele legale derivate din poziția sa constituțională de garant al independenței justiției" pentru a bloca adoptarea proiectului în forma actuală — inclusiv sesizarea Curții Constituționale, dacă proiectul va fi votat de Parlament fără modificările cerute. Proiectul a intrat în consultare publică, iar termenul pentru amendamente este în curs.

Contextul politic adaugă un strat suplimentar de complexitate: Guvernul Bolojan este interimar de la 5 mai, când a fost demis prin moțiunea de cenzură, și nu are mandatul politic pentru o reformă structurală de această amploare. Că un guvern interimar a ales totuși să publice proiectul unei legi a salarizării — angajament asumat prin PNRR și amânat de ani de zile — ridică întrebări despre oportunitatea politică a momentului, pe care CSM le transformă acum în argumente juridice cu consecințe concrete.