Cronica unei prăbușiri anunțate: De ce guvernul francez este condamnat, iar Parisul a devenit irelevant pe scena europeană

Paris – Pe coridoarele puterii de la Paris nu se mai discută dacă guvernul va cădea, ci doar când. Pentru executivul minoritar condus de Sébastien Lecornu, sentința este deja scrisă, iar calendarul politic francez s-a transformat într-o numărătoare inversă către o criză de stat inevitabilă. Pentru restul Europei, și în special pentru aliații de pe Flancul Estic precum România, realitatea este brutală: Parisul, paralizat de propriile lupte interne, a devenit un partener strategic irelevant.

Mecanismul prăbușirii este unul simplu, aproape matematic, și este legat de cel mai important test anual al oricărui guvern: votul pe buget.

Conform tuturor analizelor din presa franceză, de la Le Monde la Le Figaro, guvernul Lecornu nu are nicio șansă să obțină o majoritate în Adunarea Națională pentru a-și trece bugetul pe 2026. Opoziția, formată dintr-o alianță eterogenă, de la stânga radicală la dreapta naționalistă, este unită într-un singur scop: să dărâme executivul.

Confruntat cu acest blocaj, premierului Lecornu îi rămâne o singură opțiune constituțională pentru a evita paralizia totală: faimosul Articol 49.3, care îi permite să-și angajeze răspunderea și să treacă legea bugetului fără vot. Însă, acest gest este o sabie cu două tăișuri. În momentul în care va activa "arma nucleară" constituțională, opoziția va răspunde imediat cu o moțiune de cenzură.

Aici intervine noutatea. Spre deosebire de dățile trecute, de data aceasta consensul presei franceze este că moțiunea are șanse uriașe să treacă. Răbdarea partidelor din opoziție s-a epuizat. Votul lor va demite guvernul, aruncând Franța într-o criză politică totală. Acest moment este așteptat să aibă loc la scurt timp după 7 octombrie, odată cu avansarea dezbaterilor pe buget.

Pentru Președintele Emmanuel Macron, căderea guvernului său îl va lăsa fără opțiuni. Fără o majoritate alternativă în parlament, singura sa cale de ieșire onorabilă va fi dizolvarea Adunării Naționale și convocarea de alegeri anticipate.

Implicația strategică este devastatoare pentru orice aliat care încă mai spera la un sprijin de la Paris. Consumat de o criză internă existențială, Președintele Macron nu mai are nici timpul, nici capitalul politic pentru a se implica în jocurile de putere de pe Flancul Estic. Orice pariu făcut de un lider străin pe o intervenție salvatoare de la Paris în următoarele săptămâni este un pariu pe un cal mort. Franța a intrat într-un tunel politic întunecat, iar la celălalt capăt s-ar putea afla o configurație a puterii complet diferită. Până atunci, pe scena europeană, scaunul său a rămas, de facto, gol.

Sursa: Document ARCSANTQ.