Cozmin Gușă acuză: România își pierde controlul asupra Fondului Proprietatea și a resurselor strategice – de la Salrom și Portul Constanța la zăcămintele de magneziu

Analistul politic susține că prin preluarea ostilă a Fondului Proprietatea, active strategice precum Salrom, Portul Constanța și aeroporturile au scăpat de sub controlul statului român

București, 2 octombrie 2025 – Analistul politic Cozmin Gușă a lansat acuzații grave în editorialul său de la GOLD FM, susținând că România a suferit o "lovitură uriașă" prin pierderea controlului asupra Fondului Proprietatea, ceea ce ar însemna implicit pierderea influenței asupra unor active strategice precum Salrom, Portul Constanța și aeroporturile. Acestea se adaugă, potrivit lui Gușă, unei liste lungi de resurse naturale cedatestră străinilor în ultimele două decenii.

Contextul: Preluarea ostilă a Fondului Proprietatea

Recent, Fondul Proprietatea, una dintre cele mai strategice entități financiare din România, a trecut printr-o schimbare majoră de conducere după ce acționarii au aprobat înlocuirea Franklin Templeton ca administrator. Fondul are participații în companii strategice precum:

• Salrom: 49% din acțiuni - cea mai mare companie de exploatare a sării din România

• Portul Constanța: participație semnificativă în administrarea portului strategic

• Aeroporturi București: participație minoritară în principalul hub aerian al țării

• Alro: participație în cel mai mare producător de aluminiu din România

Evaluarea bursieră totală a Fondului Proprietatea este de aproximativ 1,3 miliarde lei.

Acuzațiile lui Cozmin Gușă: "Vânătoare de resurse românești"

Comparația cu epoca Ceaușescu

Gușă începe editorialul evocând o discuție cu generalul Iulian Vlad, fost șef al Securității, despre modul în care Nicolae Ceaușescu trata informațiile despre resursele strategice ale României: "își lua notițe și nu dorea să rămână în posesia lui documentele cu aceste secrete foarte importante pentru România (...) pentru că erau informații de o uriașă valoare, care nu trebuiau să ajungă în posesia străinilor."

În contrast, Gușă susține că "după 1990, cu precădere după 2000, a început o vânătoare teribilă a resurselor românești".

Pierderea Fondului Proprietatea

Potrivit analistului, "această entitate strategică din România, Fondul Proprietatea, care are participații la multe alte active strategice, din punct de vedere național, a intrat total sub controlul Factorului Extern, după părerea mea al unor asasini economici și internaționali, fără ca statul român să mai aibă vreo posibilitate să intervină."

Gușă citează analiza jurnalistului Liviu Alexa, care a descris mecanismul prin care statul român ar fi pierdut influența asupra Fondului.

Lista resurselor naturale cedate

Analistul politic prezintă o listă de resurse naturale care ar fi fost cedate străinilor:

Cuprul: "Pe vremea guvernului MRU, Mihai Răzvan Ungureanu (...) cuprul, resursele de cupru, foarte importante, au fost înstrăinate, s-au plimbat pe la americani, pe la chinezi."

Petrolul: "Perimetrele Petrom, alea cu petrol mult, care mai au încă petrol, au fost cesionate în prima ședință de guvern a guvernului Ciolacu către cei de la OMV."

Magneziul: "Magneziul de la Budureasca, cel mai mare depozit de magneziu din Europa (...) să fie concesionat, tot în vremea guvernării Ciolacu, americanilor."

Aurul: "Aurul de la Certeze să nu mai fie la noi, să fie dat americanilor, mult aur la Certeze."

Responsabilitățile politice invocate

Gușă nu limitează criticile la o singură facțiune politică: "Ei trebuiau să fie de pază, principali responsabili. Aici vă rog să includeți, la capitolul cozi de topor românești toți premierii și miniștrii de resort din guvernările ultimilor 21 de ani."

Specific, el menționează:

• Traian Băsescu

• Klaus Iohannis

• Nicușor Dan (actualul președinte)

• Marcel Ciolacu

• Adrian Năstase (pentru privatizări)

Contextul real al situației Fondul Proprietatea

Structura actuală

Fondul Proprietatea funcționează ca un vehicul de investiții listat la Bursă, creat pentru a compensa persoanele ale căror proprietăți au fost confiscate de regimul comunist. Guvernul român, prin Ministerul Finanțelor, mai deține o participație în Fond, dar nu una majoritară.

Preluarea recentă

În septembrie 2025, acționarii au votat înlocuirea Franklin Templeton ca administrator al Fondului, într-o mișcare descrisă ca "preluare ostilă". Noul administrator ar fi mai aproape de interese străine, potrivit criticilor.

Implicațiile strategice

Fondul Proprietatea are putere de decizie în consiliile de administrație ale companiilor în care deține participații. Pierderea influenței asupra Fondului ar putea însemna:

• Dificultăți în implementarea politicilor strategice la companii cheie

• Presiuni pentru vânzarea de active

• Orientarea deciziilor către interese străine

Poziții alternative și context economic

Argumentul privatizării eficiente

Susținătorii privatizărilor argumentează că companiile de stat au nevoie de management profesionist și investiții pe care statul român nu le poate asigura. Listarea la bursă și atragerea de investitori străini ar aduce:

• Capital pentru modernizare

• Expertiză managerială

• Transparență crescută

• Eficiență operațională

Angajamentele PNRR

România s-a angajat prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) să listeze la bursă participațiile din portofoliul Fondului Proprietatea, inclusiv Salrom, Aeroporturi București și Portul Constanța.

Provocările securității naționale

Indiferent de poziția politică, situația ridică întrebări legitime despre securitatea economică și națională:

• Control strategic: Cât de mult control străin este acceptabil asupra infrastructurii critice?

• Resurse naturale: Există un echilibru corect între exploatarea eficientă și păstrarea controlului național?

• Transparență: Sunt procesele de cedare/privatizare suficient de transparente?

• Protecție juridică: Are statul român instrumente legale pentru a proteja interesele strategice?

În Europa Centrală și de Est, mai multe state au inițiat în ultimii ani procese de „re-naționalizare strategică”. Ungaria a răscumpărat participații în companiile energetice și de infrastructură pentru a menține controlul asupra deciziilor critice, iar Polonia a creat „campioni naționali” integrați în domeniile energie și minerale. România rămâne una dintre puținele țări din regiune care nu a conturat o strategie coerentă de protejare a activelor strategice, ceea ce o face mai vulnerabilă la presiuni externe.

Contextul geopolitic

România se află într-o poziție strategică la granița NATO cu zone de conflict. Controlul asupra infrastructurii energetice, portuare și aeroportuare are implicații care depășesc economia:

• Siguranța aprovizionării energetice

• Rutele de transport pentru Ucraina

• Capacitatea de reacție în situații de criză

• Independența decizională în politica externă

Perspective

Dezbaterea despre controlul activelor strategice nu este nouă în România, dar situația Fondului Proprietatea o readuce în actualitate cu forță. Întrebările cheie rămân:

1. Echilibrul optim între investiții străine și control național

2. Mecanismele de protecție pentru active cu importanță strategică

3. Transparența proceselor de privatizare și concesionare

4. Responsabilitatea politică pentru deciziile cu impact pe termen lung

Concluzie

Editorialul lui Cozmin Gușă, deși incendiar, ridică întrebări legitime despre modul în care România își gestionează activele strategice și resursele naturale. Indiferent de validitatea completă a acuzațiilor specifice, tema merită o dezbatere publică serioasă și o investigație transparentă a tranzacțiilor menționate.

Următorii pași ar trebui să includă:

• Rapoarte oficiale despre statusul activelor strategice

• Clarificări guvernamentale despre cesionările de perimetrele petrolifere și miniere

• Analiză CSAT asupra implicațiilor de securitate națională

• Audit public asupra tranzacțiilor cu resurse naturale din ultimii 20 de ani

România are nevoie de o dezbatere matură, bazată pe fapte și analize economice solide, nu pe retorica politică, pentru a găsi echilibrul corect între dezvoltare economică și protejarea intereselor strategice naționale.