Cinci state UE cer Bruxelles-ului măsuri mai dure împotriva practicilor comerciale neloiale. Industria europeană, presată de importuri, subvenții și supracapacitate globală

Franța, Italia, Țările de Jos, Lituania și Spania au transmis Comisiei Europene un document comun prin care solicită adoptarea unui pachet de măsuri pe termen scurt, mediu și lung pentru consolidarea instrumentelor de apărare comercială ale Uniunii, în contextul în care produsele chinezești continuă să inunde piața europeană, amenințând industria și locurile de muncă din bloc.

Inițiativa vine în contextul în care, în primele patru luni ale anului 2026, China a acumulat un excedent comercial cu Uniunea Europeană de 113 miliarde de dolari — față de 91 de miliarde în aceeași perioadă a anului trecut, o creștere de 22 de miliarde în doar 12 luni. Deficitul comercial al UE cu China atinsese deja 359,9 miliarde de euro în 2025, iar presiunea pe Bruxelles nu a încetat: Beijing a amenințat repetat cu represalii în ultimele săptămâni față de mai multe legi europene care restricționează accesul companiilor chineze pe piața unică, iar vineri a interzis acestor companii să coopereze cu Comisia Europeană în cadrul investigațiilor privind subvențiile străine.

Ce cer cele cinci state

Documentul celor cinci state propune investigații comerciale mai rapide, norme anti-circumvenție mai stricte, utilizarea mai largă a clauzelor de salvgardare și a măsurilor anti-subvenție, dar și o considerare mai explicită a securității economice în deciziile comerciale — toate acestea în timp ce afirmă angajamentul față de piețele deschise și față de regulile Organizației Mondiale a Comerțului.

Inițiativa coincide cu pregătirile pentru o dezbatere programată pe 29 mai în cadrul Colegiului Comisarilor europeni, dedicată tocmai raportului cu China. Comisia are pe masă mai multe opțiuni concrete, iar miza este una cu implicații structurale pentru modelul economic european.

Diversificarea furnizorilor de componente critice

Una dintre măsurile discutate la Bruxelles — relatată de Financial Times — este un mecanism care ar obliga companiile europene să achiziționeze componente critice de la cel puțin trei furnizori diferiți, cu praguri de aproximativ 30-40% pentru ce poate fi achiziționat de la un singur furnizor, din care restul să provină din surse neconcentrate în aceeași țară.

Propunerea vine ca răspuns direct la restricțiile pe care China le-a impus anul trecut asupra exporturilor de pământuri rare și cipuri semiconductoare — materiale și componente esențiale pentru industriile de tehnologie curată, auto și apărare din Europa.

Tarife sectoriale și noile cote la oțel

Comisia anunțase deja în strategia sa de securitate economică din decembrie trecut că, până în septembrie 2026, va prezenta noi instrumente pentru protejarea industriei europene împotriva practicilor comerciale neloiale și a excedentelor de capacitate. Comisarul pentru Comerț, Maroš Šefčovič, a declarat că UE va „lupta din răsputeri pentru fiecare loc de muncă european, pentru fiecare companie europeană, pentru orice sector tratat neloial."

O primă decizie concretă a fost deja adoptată: în luna aprilie, Consiliul UE și Parlamentul European au convenit impunerea de noi cote și dublarea tarifelor la importurile globale de oțel — dominate de excedentele de capacitate ale Chinei. Noile reguli intră în vigoare de la 1 iulie 2026. Producători mari, China în frunte, au ales să nu reducă supraproducția, ci să scadă prețurile — uneori ocolind normele OMC — scoțând din piață producătorii europeni care suportă costuri mai mari cu obligațiile de mediu și cu energia.

Acum, în vizorul Bruxelles-ului se află industria chimică. Importurile chineze de produse chimice au crescut cu 81% în cinci ani. Dar paradoxul este că industria chimică europeană este în același timp puternic orientată spre export, cu peste 30% din vânzări realizate în afara UE — inclusiv în China, al patrulea mare piețe de export al sectorului. Orice măsură tarifară față de Beijing comportă, prin urmare, riscul represaliilor chineze împotriva exportatorilor europeni.

Instrumentul anti-coerciție: „bazuca comercială"

O altă opțiune pe masă este Instrumentul Anti-Coerciție, conceput ca un instrument de ultimă instanță — denumit informal „bazuca comercială" a UE — care poate fi declanșat în cazul unor presiuni economice exercitate de o țară terță și ar permite Uniunii să restricționeze accesul Chinei la licențe sau la achizițiile publice europene. Utilizarea sa necesită însă susținerea unei majorități calificate a statelor membre, care nu este garantată.

Exemplul precedentului e elocvent: Germania s-a opus tarifelor adoptate de UE în 2024 împotriva vehiculelor electrice chineze, iar premierul spaniol Pedro Sánchez, care a vizitat China de patru ori în trei ani, pledează pentru relații mai strânse cu Beijingul, urmărind atragerea de investiții chineze. Aceasta este fractura structurală a Europei în fața Chinei: capitalele rămân profund divizate.

Riscul fragmentării europene

Diviziunile sunt deja vizibile în sectorul de telecomunicații, unde Comisia a propus un nou mecanism de eliminare progresivă a furnizorilor „cu risc ridicat" — Huawei și ZTE în prim-plan — din infrastructurile strategice europene. Revizuirea Actului privind Securitatea Cibernetică, care conține această propunere, generează rezistență în mai multe capitale, în special Spania și Germania, unde echipamentele chineze sunt profund integrate în infrastructura digitală. Pe deasupra, alternativele europene — Ericsson și Nokia — sunt semnificativ mai scumpe, parțial pentru că Huawei și ZTE beneficiază de subvenții de stat din China. Operatorii europeni de telecomunicații au cerut compensații financiare pentru înlocuirea echipamentelor — un model similar programului american „rip and replace" — dar nici Comisia, nici statele membre nu par dispuse să aloce fonduri pentru aceasta.

Contextul mai larg: Industrial Accelerator Act și tensiunile comerciale transatlantice

Solicitarea celor cinci state vine într-un moment de redefinire profundă a politicii industriale și comerciale europene. În martie 2026, Comisia a prezentat Industrial Accelerator Act (IAA), care conține, printre altele, norme de tip „Fabricat în Europa" — cerințe de conținut local pentru produse din sectoare strategice — suscitând critici din partea economiștilor și a statelor nordice și baltice, care avertizează că regulile OMC interzic explicit cerințele de conținut local și că astfel de măsuri ar putea deteriora relațiile comerciale cu parteneri alianți.

Concomitent, UE și SUA au convenit un acord comercial bilateral, în august 2025, care a redus tarifele americane pentru bunuri industriale europene și a stabilizat parțial relația transatlantică — dar care a presupus și concesii europene semnificative, inclusiv accesul preferențial al unor produse agricole și piscicole americane pe piața europeană.

Dilema structurală rămâne aceeași: decuplarea completă de China — singurul furnizor suficient de ieftin pentru a face posibile anumite industrii europene la actualele prețuri — are costuri politice și economice ridicate pe care statele membre nu le pot sau nu le doresc să le suporte în egală măsură. Dacă Bruxelles-ul va reuși să construiască o poziție colectivă coerentă până la dezbaterea din 29 mai rămâne, deocamdată, o întrebare deschisă.