Catedrala Mântuirii Neamului, aproape de final: visul care prinde formă după mai bine de un secol

București, 15 octombrie 2025 — La aproape șaptesprezece ani de la demararea lucrărilor, Catedrala Mântuirii Neamului, cunoscută și drept Catedrala Națională, se apropie de momentul sfințirii finale.

Data stabilită de Patriarhia Română este 26 octombrie 2025, o zi cu dublă semnificație: sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir și aniversarea Centenarului ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. Ceremonia va fi oficiată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și Patriarhul Daniel, marcând unul dintre cele mai importante evenimente religioase din istoria recentă a țării.

Catedrala, concepută ca un simbol al unității spirituale și identitare a poporului român, se ridică la intersecția dintre credință, artă și inginerie. Ideea construcției unei catedrale naționale datează din 1884, când regele Carol I a propus edificarea unui lăcaș care să reprezinte recunoștința națiunii față de eroii săi.

Timp de mai bine de un secol, proiectul a fost amânat, până când Patriarhul Daniel a reușit, după anul 2007, să transforme visul într-un proiect concret. Sub îndrumarea sa, au fost luate deciziile cheie privind amplasamentul, structura, finanțarea și direcția artistică, cu scopul de a îmbina monumentalitatea bizantină cu funcționalitatea contemporană.

De la fundație până la turlele aurite, fiecare etapă a fost coordonată cu o precizie inginerească. Consilierul patriarhal Nicolae Crîngașu a supervizat zilnic lucrările, descris adesea de colaboratori drept omul care a pus „conștiința înaintea semnăturii”. În jurul său s-a format o echipă de arhitecți și ingineri care au devenit parte din istoria proiectului: Petre Chiuță, Florin Popescu-Vlad, Nicolae Vlădescu, Constantin Amâiei, Constantin Pavel, Ștefan Stănescu și Dan Ionescu.

Profesorul Nicolae Noica a oferit dimensiunea intelectuală și documentară a construcției, argumentând în scrierile sale importanța acestei lucrări ca expresie a identității naționale.

Execuția propriu-zisă a fost susținută de unele dintre cele mai importante companii de construcții active în România. Firma Bog’Art a realizat structura de bază, în timp ce Strabag s-a ocupat de suprastructură, ziduri, bolți și cupole.

Doi manageri tehnici, Franco Sticher și Andreas Hauschild, au coordonat ritmul lucrărilor, asigurând respectarea termenelor și a cerințelor de siguranță, în timp ce inginerul Eduard Antohie a gestionat detaliile de cost și calitate.

Această colaborare între companii românești și internaționale a demonstrat că un proiect de asemenea anvergură poate fi dus la bun sfârșit prin rigoare și viziune comună.

Interiorul Catedralei este, la rândul său, o operă monumentală. Atelierul de mozaic, coordonat de artistul Daniel Codrescu, lucrează în ritm intens la finalizarea celor aproape 25.000 de metri pătrați de decor.

Mozaicul, realizat din mici piese de sticlă colorată aplicate manual, este descris de artist drept „oglinda cerului pe pământ”: privit de aproape dezvăluie fragmente, dar de la distanță se transformă într-o imagine armonioasă și luminoasă.

Pentru fiecare metru pătrat se folosesc aproximativ 16 kilograme de materiale, iar peste 50 de artiști contribuie simultan la execuție, ceea ce transformă ansamblul într-unul dintre cele mai ambițioase proiecte decorative din Europa de Est.

Pe lângă mozaic și pictură, edificiul impresionează și prin dimensiunile sale. Cu o înălțime totală de 135 de metri, Catedrala Mântuirii Neamului este cea mai înaltă construcție religioasă ortodoxă din lume.

Iconostasul principal măsoară peste 23 de metri în lungime și 17 în înălțime, fiind considerat cel mai mare de acest fel existent. Crucea de pe turla centrală a fost montată în aprilie 2025, marcând vizual încheierea lucrărilor structurale.

Deși sfințirea din octombrie va consfinți momentul în care lăcașul devine oficial deschis cultului public, Patriarhia a precizat că lucrările de pictură și decorare vor continua și după acest moment. Finalizarea completă a interiorului este estimată pentru anul 2027, în funcție de ritmul donațiilor și de complexitatea artistică a lucrărilor. Potrivit Patriarhiei, peste 60% din fondurile investite provin din contribuțiile statului, dar restul de 40% fiind asigurate prin donații și finanțări private.

Pentru Patriarhul Daniel, proiectul reprezintă o împlinire de destin, dar și o lecție despre răbdare și solidaritate. „Dumnezeu face minuni mari la Catedrala Mântuirii Neamului”, declara acesta în urmă cu câteva luni, subliniind că edificiul „nu este doar o clădire, ci o rugăciune în piatră”. În același spirit, Patriarhia a precizat că acest spațiu va deveni nu doar un loc de cult, ci și un centru național de reprezentare, cu săli dedicate conferințelor, pelerinajelor și activităților sociale.

Pe măsură ce data de 26 octombrie se apropie, lucrările se află în linie dreaptă, iar echipele de finisaj lucrează zi și noapte. Clopotele, deja instalate, vor răsuna pentru prima dată în ziua sfințirii. Iar pentru cei care au contribuit, fie prin muncă, fie prin credință, momentul va însemna împlinirea unui vis început cu peste o sută de ani în urmă — acela de a ridica o catedrală care să vorbească lumii despre credința, cultura și unitatea poporului român.

Catedrala Mântuirii Neamului nu este doar un spațiu liturgic — este un simbol al unității naționale și al credinței care transcende generațiile. În cuvintele celor implicați:

„Când clopotele vor suna la sfințire, nu va fi doar bucuria unei clădiri terminate, ci mulțumirea unei țări întregi pentru toți cei care au pus o cărămidă — văzută sau nevăzută.”

Pentru mulți credincioși, această catedrală reprezintă dialogul dintre credință, cultură și identitate, un punct de ancorare religios-național.