95% dintre români vor masă sănătoasă în școli. Un nou raport arată că extinderea programului a fost amânată de trei ori — deși legea o impune

Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare (CDBG), extensia academică a platformei Politică la Minut, a publicat un raport despre impactul Programului Național „Masă Sănătoasă" în școlile din România și despre decalajul persistent dintre angajamentele legale asumate și realitatea implementării. Concluzia centrală: 95% dintre români sunt de acord cu servirea unei mese sănătoase în școli — și totuși extinderea programului de la 540.000 de beneficiari actuali la 1 milion de elevi, prevăzută explicit prin lege, a fost amânată deja de trei ori de Guvern.

Unde se află programul acum

Programul Național „Masă Sănătoasă" (PNMS) funcționează la nivel național din 8 ianuarie 2026 și acoperă peste 540.000 de preșcolari și elevi din 1.427 de unități de învățământ — în scădere față de 1.462 de unități în 2025, în ciuda creșterii numărului de beneficiari. Zilnic, fiecare copil înscris primește gratuit o masă caldă sau, acolo unde logistica nu o permite, un pachet alimentar.

Bugetul alocat pentru 2026 este de 1,531 miliarde de lei — o creștere de aproape 40% față de 2025 (1,139 miliarde lei) —, majorare justificată atât de indexarea cu inflația a alocației zilnice per elev, cât și de extinderea modestă a numărului de beneficiari. Finanțarea vine de la bugetul de stat, prin sume defalcate din TVA, distribuite către autoritățile locale, care gestionează efectiv achizițiile și livrarea meselor.

Problema: legea prevede 1 milion de beneficiari. Realitatea: 540.000

Aceasta este inima raportului CDBG și a întrebării pe care platforma o pune public: de ce nu se extinde programul?

Legislația în vigoare stabilește că PNMS trebuie să ajungă la 1 milion de beneficiari — aproape dublu față de numărul actual. Calea spre acest prag era prevăzută să fie parcursă treptat, cu termene concrete asumate prin hotărâri de guvern. În realitate, extinderea a fost amânată de cel puțin trei ori, fără o explicație publică articulată clar de niciun executiv.

Motivele invocate informal în timp au variat: capacitate administrativă insuficientă la nivelul autorităților locale pentru gestionarea achizițiilor publice alimentare la scară mai mare; dificultăți logistice în asigurarea lanțului de frig și a pregătirii meselor calde în școlile fără infrastructură adecvată; și, mai ales, presiuni bugetare care au prioritizat alte cheltuieli.

De ce contează mai mult decât pare

Argumentul pentru extinderea programului nu este pur umanitar, deși componenta socială este evidentă: România are una dintre cele mai ridicate rate de abandon școlar din Uniunea Europeană — aproximativ 15,6% în 2024, față de o medie europeană de 9,5%. Cercetările naționale și internaționale documentează consecvant că accesul la o masă caldă zilnică reduce absenteismul, îmbunătățește concentrarea și performanța școlară și constituie, în comunitățile rurale sărace, unul dintre principalii factori care țin copiii în sistem.

Paradoxul semnalat de CDBG este unul de politică publică clasic: există consens social cvasi-universal — 95% susținere populară —, există cadru legal, există finanțare parțial alocată, există dovezi privind eficacitatea intervenției, și totuși implementarea bate pasul pe loc.

Autoritățile își propun, potrivit comunicărilor oficiale ale Ministerului Educației, extinderea treptată a PNMS la nivel național până în anul școlar 2029-2030. Ritmul actual — 540.000 de beneficiari în 2026, față de un obiectiv legal de 1 milion — sugerează că acel termen este optimist fără o schimbare de abordare în ceea ce privește capacitatea de implementare la nivel local și finanțarea.

Raportul complet CDBG urmează să fie disponibil pe platformele Politică la Minut și ale Centrului pentru Democrație și Bună Guvernare.