România revine în Consiliul Executiv UNESCO: o șansă strategică în cultura globală

Pe 7 noiembrie 2025, România a făcut un pas semnificativ pe scena internațională: a fost aleasă membru cu drepturi depline al Consiliului Executiv UNESCO pentru mandatul 2025–2029. După 14 ani de absență, țara noastră reintră într-un for decizional care modelează agenda educațională, științifică și culturală la nivel global. Alegerea nu este doar o victorie simbolică; ea deschide o fereastră de oportunitate pentru România de a-și reafirma relevanța internațională și de a-și promova interesele în cadrul unei organizații unde competiția pentru influență este intensă.

Consiliul Executiv, organul care pregătește și monitorizează implementarea programelor UNESCO, are rolul de a transforma viziunea generală a organizației în decizii concrete. Participarea României în acest for nu mai înseamnă doar prezență, ci implicare directă în conturarea politicilor globale pentru educație, cultură, știință și comunicare. Într-o lume în care soft power-ul cultural cântărește tot mai mult, revenirea în Consiliu oferă Bucureștiului un instrument de influență care poate fi tradus în proiecte concrete și parteneriate strategice.

Mandatul României va fi marcat de priorități care reflectă nu doar nevoile interne, ci și angajamentele globale: promovarea educației de calitate și a incluziunii digitale, consolidarea unei societăți bazate pe cunoaștere și protejarea libertății de exprimare. În context european și internațional, aceste teme nu sunt doar declarații de intenție; ele definesc poziționarea României ca actor relevant într-un ecosistem global de valori și standarde. Alegerea României a fost susținută de 135 de voturi, un semnal clar că partenerii internaționali recunosc capacitatea țării de a contribui substanțial la procesul decizional.

Dincolo de cifre, revenirea României în Consiliul Executiv are implicații profunde. Ea permite țării să se integreze în proiecte UNESCO de anvergură, să atragă finanțări și expertiză pentru inițiative culturale și educaționale și să creeze punți între actorii români și rețelele internaționale. Mai mult, este un catalizator pentru dezvoltarea infrastructurii educaționale și digitale interne, în contextul în care competiția globală se desfășoară tot mai mult pe terenul inovării și al cunoașterii.

Totuși, miza este mai mult decât simbolică. România va trebui să transforme alegerea într-o strategie concretă, cu rezultate palpabile. Este ușor să fii membru al unui consiliu; mai greu este să influențezi deciziile, să negociezi proiecte și să creezi alianțe care să aducă beneficii reale țării. În plus, contextul regional și global nu este lipsit de provocări: alte state europene și asiatice urmăresc cu atenție redistribuirea influenței în cadrul UNESCO, iar competiția pentru resurse, proiecte și vizibilitate va fi acerbă.

Pe termen lung, succesul României în Consiliul Executiv UNESCO va depinde de capacitatea sa de a transforma oportunitățile în proiecte concrete: programe educaționale inovatoare, schimburi culturale consistente, promovarea patrimoniului românesc și participarea în inițiative globale care alimentează imaginea țării ca actor responsabil și creativ. Alegerea de pe 7 noiembrie 2025 nu este un final, ci începutul unei perioade în care Bucureștiul trebuie să demonstreze că poate combina viziunea diplomatică cu acțiunea pragmatică.

Într-o lume tot mai interconectată, în care cultura și educația devin instrumente strategice ale puterii, revenirea României în Consiliul Executiv UNESCO este o șansă de a-și rescrie rolul pe scena internațională. Nu mai este vorba doar despre prezență simbolică, ci despre influență reală, despre capacitatea de a contribui la definirea regulilor jocului global în domenii fundamentale pentru secolul XXI. Cum va folosi România această oportunitate, rămâne de văzut, dar alegerea ei marchează un punct de cotitură în modul în care țara se poziționează între tradiție și inovare, între valori culturale și ambiții strategice globale.