Profesoara Rossella Miceli, pentru SolidNews: „Evaziunea fiscală a devenit noul ADN al economiei italiene”

Italia nu se mai confruntă doar cu o problemă fiscală. Ceea ce se întâmplă astăzi în peninsulă este, potrivit experților, o rană profundă în însăși structura socială și economică a țării: evaziunea fiscală nu mai este o excepție, ci a devenit o parte integrantă a sistemului.

Datele recente sunt alarmante: un italian din doi evită plata integrală sau parțială a impozitelor. Nu mai vorbim despre fraude izolate, ci despre un fenomen de masă, despre o cultură fiscală bazată pe neîncredere, despre un stat care și-a pierdut autoritatea morală și despre instituții care au eșuat în misiunea lor fundamentală – aceea de a colecta resursele necesare funcționării societății.

Într-o analiză transmisă în exclusivitate pentru SolidNews, profesoara Rossella Miceli, specialist în Drept Fiscal la Universitatea „La Sapienza” din Roma, explică amploarea fenomenului:

„Astăzi, evaziunea nu mai este un fenomen marginal, ci o practică răspândită care subminează fundațiile contractului social. Dacă unul din doi italieni evită plata taxelor, înseamnă că sistemul fiscal și instituțional trebuie reconstruit din temelii. Statul pierde resurse vitale, iar cei corecți sunt obligați să plătească pentru cei care trișează.”

Dimensiunea reală a evaziunii: cifre care explică dezastrul

Evaziunea fiscală este estimată de autoritățile italiene la un nivel uriaș. Diferența de colectare fiscală – adică suma totală pe care statul nu reușește să o încaseze din taxe și contribuții – este evaluată la aproximativ 82 de miliarde de euro pe an, din care peste 70 de miliarde provin doar din neplata impozitelor și taxelor clasice.

În paralel, dimensiunea așa-numitei economii ascunse (activități nedeclarate și activități ilegale) depășește 200 de miliarde de euro, adică aproape 11% din PIB-ul Italiei. În ceea ce privește pierderea de TVA, aceasta rămâne printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană – peste 16 miliarde de euro anual, în ciuda progreselor făcute în ultimii ani prin digitalizare și facturare electronică.

Aceste cifre nu sunt doar statistici. Ele explică de ce statul italian este obligat să crească povara fiscală asupra celor care respectă legea și de ce finanțarea serviciilor publice este mereu sub presiune.

Guvernele preferă să „ierte” decât să reformeze

Deși toate guvernele din ultimele decenii au promis reforme structurale și o luptă hotărâtă împotriva evaziunii, realitatea arată contrariul. În loc să construiască un sistem echitabil și eficient, statul italian a ales deseori să ofere amnistii fiscale și „pachete de iertare” pentru cei care au ocolit legea.

„Guvernul a folosit sistemul fiscal ca pe un instrument electoral, nu ca pe un instrument de responsabilitate. În loc de reforme, a oferit excepții; în loc de disciplină, compromisuri. Așa s-a ajuns ca încrederea cetățenilor în stat să fie înlocuită cu instinctul de supraviețuire”, explică prof. Miceli.

Un sistem fiscal ostil cetățenilor

Italia are una dintre cele mai complicate și birocratice legislații fiscale din Europa. Codul fiscal este modificat frecvent, normele se contrazic între ele, iar interacțiunea cu autoritățile este adesea un coșmar birocratic.

În aceste condiții, mulți mici antreprenori și profesioniști independenți aleg economia subterană nu din rea-voință, ci pentru că sistemul îi împinge acolo.

„Lupta împotriva evaziunii trebuie să înceapă cu o simplificare radicală a legislației și cu reconstruirea unui pact de încredere între cetățeni și stat. Fără acest contract moral și civic, niciun sistem fiscal nu poate funcționa”, afirmă profesoara Miceli.

Presiunea fiscală efectivă asupra celor corecți depășește în prezent 47% din veniturile lor, potrivit datelor asociațiilor de profil. Cu alte cuvinte, italienii care plătesc taxele ajung să suporte și partea celor care le evită.

O problemă de moralitate politică

Evaziunea nu este doar o chestiune de bani. Este o criză de moralitate. Statul italian a creat generații întregi de contribuabili care nu mai cred că statul merită ceea ce cere. Politicienii, indiferent de partid, au preferat să tolereze sistemul în loc să-l schimbe fundamental.

Rezultatul este un paradox periculos: cei care încalcă legea sunt deseori recompensați, iar cei care o respectă sunt penalizați.

Lecția Italiei pentru Europa și România

Fenomenul italian nu este un caz izolat. „Italia este astăzi oglinda unei Europe care își pierde reperele fiscale și morale. Când statul devine complice la propria neputință, evaziunea nu mai este o abatere, ci devine o politică publică neoficială”, avertizează Rossella Miceli.

România se află, spune ea, pe un drum asemănător: taxe mari, corupție endemică, birocrație excesivă și o administrație care preferă sancțiunile în locul reformei reale.

Concluzie: Evaziunea – noua normă

Cuvintele profesoarei Miceli nu sunt doar un avertisment academic, ci un diagnostic sumbru: Italia a ajuns într-un punct în care evaziunea fiscală nu mai este o excepție, ci regula.

Un stat care își pedepsește contribuabilii corecți și îi tolerează pe cei care trișează nu mai are legitimitate morală. Iar fără încredere și echitate, orice sistem fiscal este condamnat să eșueze.

„Evaziunea fiscală nu mai este o boală a economiei italiene. Este sângele care îi circulă prin vene. Și, dacă nu este tratată radical, va sufoca nu doar bugetul public, ci și încrederea cetățenilor în democrație”, conchide Rossella Miceli.