Prăbușirea natalității în România: record negativ de un secol, gravide taxate în criză și un stat care cere copii dar nu știe să-i sprijine

În 2024, în România s-au născut sub 150.000 de copii — cel mai mic număr din ultimii 100 de ani, de la Primul Război Mondial încoace. Este al cincilea an consecutiv de scădere, iar tendința se accelerează: de la peste 215.000 de nașteri în 2019 la mai puțin de 150.000 în 2024. Există comune în România unde nu s-a mai născut niciun copil de 12 ani. Iar în loc de politici coerente de sprijin, Guvernul Bolojan a ales în 2025 să taie din indemnizația mamelor aflate în concediu de creștere a copilului, lovind exact în categoria pe care pretinde că vrea să o încurajeze. Acesta este tabloul demografic al unei țări care dispare pe fond de indiferență instituționalizată.

Cifrele: o prăbușire fără precedent

Datele INS vorbesc de la sine, fără nevoie de interpretare:

În 2024 s-au născut sub 150.000 de copii în România — un record istoric negativ și cel mai mic număr din ultimii 100 de ani. Este al cincilea an la rând în care nașterile din România au scăzut față de anul precedent.

Traiectoria ultimilor ani este dramatică. După ce în anii 2012–2021 România a avut constant peste 200.000 de nașteri anual, din 2022 a început o scădere accelerată în fiecare an: 188.000, 172.000, 164.000, 155.000 — o prăbușire de 50.000 de nașteri în doar patru ani. Estimările pentru 2025 coboară și mai mult, spre 154.000.

La 1 ianuarie 2025, România număra 21,74 milioane de persoane, în scădere cu 94.000 față de anul anterior. Natalitatea rămâne cronic scăzută, generația tânără se erodează masiv, populația activă începe să se subțieze, iar valurile de viitori pensionari anunță o țară tot mai îmbătrânită.

Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 126,8 la 132,4 persoane vârstnice la 100 persoane tinere, în doar un an. Vârsta medie a populației a ajuns la 42,9 ani.

Există localități în România unde nu s-a mai născut niciun copil în ultimii 12 ani. Un exemplu este comuna Brebu Nou din Caraș-Severin, formată din sate locuite odinioară de etnici germani care au emigrat masiv după 1989. Doar zece familii mai locuiesc permanent acolo. În localități din Alba și Hunedoara, din 2021 nu s-a mai înregistrat nicio naștere.

Rata de fertilitate a României este de 1,63 copii per femeie — sub pragul de înlocuire a generațiilor, care este de 2,1 copii per femeie. Dacă tendințele actuale se mențin, România ar putea ajunge la o populație de doar 14 milioane de locuitori până în 2100. Alte estimări sunt și mai sumbre: România ar putea ajunge în 2050 la aceeași populație ca după Primul Război Mondial, iar în 2100 la doar opt milioane de locuitori.

De ce scade natalitatea: un diagnostic cu mai multe cauze

Nu există o singură explicație. Prăbușirea demografică este produsul mai multor factori care se alimentează reciproc și se consolidează în timp.

Emigrarea masivă a celor mai fertili

În ultimele trei decenii, România s-a numărat printre țările cu cea mai rapidă depopulare din Uniunea Europeană. Între 1990 și 2021, țara a pierdut până la 17% din populație, în medie 130.000 de persoane pe an — echivalentul unui oraș românesc de dimensiuni medii. Această tendință a fost determinată în principal de emigrarea masivă, preponderent a tinerilor aflați la vârstă fertilă, care și-au construit familii în alte țări. Copiii lor nu apar în statisticile românești.

Costul vieții și lipsa încrederii în viitor

Cauzele scăderii natalității sunt diverse — de la decizii individuale legate de dorințele și stabilitatea cuplului, până la factori externi ce țin de măsurile adoptate de stat pentru sprijinirea viitoarelor familii. Factorii externi pot fi chiar mai puternici decât opțiunile cuplului. Nivelul de trai al societății, stabilitatea sau instabilitatea socială, inflația, șomajul și migrația influențează direct natalitatea.

Un calcul simplu explică de ce multe cupluri renunță: pentru a crește trei copii în România, o familie are nevoie de minimum 2.000 de euro net pe lună, sumă pe care o familie medie din România nu o atinge prin venitul combinat al ambilor părinți.

Lipsa infrastruturii pentru copii

Numărul redus de creșe și grădinițe, mai ales în mediul urban aglomerat, face dificilă revenirea părinților la locul de muncă. România are un deficit cronic de locuri la creșe — părinții sunt nevoiți să înscrie copilul imediat după naștere pentru a prinde un loc. Absența acestei infrastructuri îi obligă pe mulți părinți — și mai ales pe mame — să rămână acasă mai mult decât și-ar fi dorit, cu impact direct asupra veniturilor și asupra deciziei de a mai face și un al doilea copil.

Infertilitatea în creștere

Aproximativ un cuplu din cinci se confruntă cu dificultăți în obținerea unei sarcini. Aproximativ 150.000 de cupluri din România nu reușesc să obțină o sarcină după cel puțin un an de încercări. În mediul urban, până la 4 din 10 cupluri care își doresc un copil nu reușesc să obțină o sarcină în interval de 1–5 ani.

50% din pacientele cu infertilitate prezintă leziuni de endometrioză. Stresul cronic, stilul de viață sedentar, amânarea sarcinii la vârste tot mai înaintate și factorii de mediu contribuie la creșterea incidenței infertilității. Iar tratamentele — mai ales FIV — sunt scumpe și, în absența unui program național robust, greu accesibile.

Amânarea maternității

Vârsta medie a mamei la prima naștere a crescut la 27 de ani. Această cifră, deși în creștere, rămâne sub media vest-europeană — dar tendința este clară. Cu cât primul copil apare mai târziu, cu atât probabilitatea unui al doilea scade semnificativ, intervalul biologic de fertilitate se îngustează, iar decizia familiei devine și mai complexă din punct de vedere logistic și financiar.

Ce beneficii are o gravidă în România în 2026: ce există pe hârtie

Cadrul legal de protecție a mamei și copilului există — pe hârtie este chiar generos în unele privințe. Problema este că în practică a fost erodat sistematic, mai ales prin măsurile de austeritate din 2025.

Concediul de maternitate (126 de zile)

Femeile asigurate au dreptul la concediu de maternitate de 126 de zile calendaristice — 63 de zile înainte de naștere (concediu prenatal) și 63 de zile după (postnatal). Minimum 42 de zile postnatal sunt obligatorii.

Indemnizația este de 85% din media veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni. Nu se aplică impozit pe venit, iar din 2025 nu se mai aplică nici CASS pe această indemnizație (după ce inițial Guvernul propusese și această taxare). Se reține doar CAS (contribuția la pensie).

Concediul pentru creșterea copilului (până la 2 ani)

Părintele — mamă sau tată — poate beneficia de concediu pentru creșterea copilului până când acesta împlinește 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația este de 85% din media veniturilor nete din ultimele 12 luni (din ultimii 2 ani), dar este plafonată: minim 1.651 lei și maxim 8.500 lei.

Luna tatălui — cel puțin 2 luni din concediu trebuie luate de celălalt părinte (de obicei tatăl). Dacă tatăl nu ia aceste luni, indemnizația pentru ele nu se mai acordă.

Stimulentul de inserție

Dacă un părinte revine la muncă înainte ca cel mic să împlinească 2 ani, primește un stimulent de inserție de 2.000 lei/lună — sumă neimpozabilă și cumulabilă cu salariul, până când copilul împlinește 2 ani.

Alocația de stat pentru copii

Fiecare copil primește alocație lunară: 800 lei pentru copiii până la 2 ani (sau 3 ani, dacă nu merge la grădiniță) și 600 leipentru copiii între 2 și 18 ani.

Drepturi la locul de muncă

Legislația (OUG 96/2003) prevede o serie de drepturi pentru gravidele angajate: concediul de risc maternal (dacă locul de muncă prezintă riscuri), dreptul la 16 ore/lună pentru consultații prenatale fără recuperare, dreptul la reducerea programului cu o pătrime (de la 8 la 6 ore), cu menținerea salariului integral, dacă medicul recomandă, și interdicția concedierii pe motiv de sarcină sau maternitate.

Programul național FIV

În 2026, Programul Național FIV va debuta cu o noutate: dublarea fondurilor prin accesarea de bani europeni. Dacă în 2025 numărul beneficiarilor a fost de aproximativ 6.000, în 2026 vor putea accesa fondurile între 10.000 și 12.000 de cupluri. Sprijinul constă în două vouchere: unul de 10.000 de lei pentru proceduri medicale FIV și unul de 5.000 de lei pentru medicamente.

Cum a „atacat" statul gravidele în 2025: Legea Bolojan și CASS-ul pe indemnizație

Tocmai când cifrele de natalitate atingeau recorduri negative, Guvernul Bolojan a ales să reducă venitul mamelor aflate în concediu de creștere a copilului.

Prin Legea 141/2025, Guvernul Bolojan a introdus impozitarea cu 10% CASS a indemnizațiilor pentru concediul de creștere a copilului. Măsura a afectat direct peste 130.000 de mame care se aflau în concediu de creștere la acel moment și toate femeile însărcinate din România care urmau să nască după 1 august 2025.

Indemnizația va fi redusă lunar cu 10% — această sumă reprezentând contribuția CASS reținută automat la sursă, de institutia plătitoare.

Concret, o mamă cu o indemnizație de 5.000 de lei pe lună pierde 500 de lei — sumă care, în contextul inflației alimentare record și al costurilor crescânde ale îngrijirii unui copil, este semnificativă. La indemnizația maximă de 8.500 lei, pierderea lunară este de 850 de lei — aproximativ o treime din salariul minim net.

Analiștii juridici au semnalat că legea a intrat în vigoare fără perioadă de tranziție pentru mamele care erau deja gravide sau aflate în concediu la momentul adoptării legii — ceea ce încalcă principiul securității juridice, al previzibilității și al așteptărilor legitime. Persoanele care și-au planificat familia pe baza legislației anterioare au fost prejudiciate retroactiv.

Centrul Filia a atras atenția că „această măsură de austeritate lovește discriminatoriu, în contextul declinului natalității. Când nu ești capabil să oferi alternative și infrastructură, dar iei astfel de măsuri, nu faci decât să descurajezi și mai mult natalitatea și să aduci mamele, mai ales pe cele cu venituri mici, în situație de vulnerabilitate și mai mare."

Peste 50.000 de persoane au semnat o petiție prin care au cerut exceptarea de la CASS, cu reacții virale pe rețelele sociale: „Ce urmează? Impozit pe nopțile nedormite? Accize pe laptele matern?"

Indemnizația și concediul de creștere a copilului de 2 ani, plus stimulentul de inserție, sunt singurele măsuri constante de combatere a declinului demografic pe care le-a luat Guvernul României în ultimii 20 de ani. Tocmai aceste măsuri au fost tăiate.

Paradoxul fiscal: statul vorbește de natalitate și taxează mamele

Această tensiune nu este nouă, dar s-a acutizat în 2025. Pe de o parte, autoritățile organizează dezbateri despre „natalitate — amenințare la adresa națiunii", miniștri anunță programe FIV, se vorbește de strategii naționale. Pe de altă parte:

— indemnizația mamelor a fost tăiată cu 10%; — TVA-ul a crescut de la 5% la 11% pentru cărți (inclusiv cărți pentru copii); — creșele și grădinițele rămân insuficiente; — alocațiile pentru copii sunt înghețate la nivelul din decembrie 2025; — România nu are o legislație proprie pentru FIV — este singura țară din UE fără un cadru legal coerent în domeniu.

„În timp ce în alte țări, genul acesta de politici — în care mamele au gratuități, au acces gratuit la diferite servicii pentru copii până la vârsta de trei ani sau au facilități în perioada în care copiii sunt foarte mici — în România au existat pe perioade scurte sau nu au existat deloc", explică sociologul Maria Voinea.

Ce se întâmplă în restul Europei: scădere generală, dar răspunsuri diferite

Fenomenul nu este unic României. În Polonia, dublă ca populație, s-au născut în 2024 doar 252.000 de copii — al șaptelea an consecutiv de scădere. În Cehia, s-au născut 84.311 de copii — cel mai mic număr din istoria înregistrărilor statistice.

Diferența este că în aceste țări răspunsul statal a fost diferit. Experții polonezi și cehi nu susțin campanii de convingere a cetățenilor să facă copii — ci îmbunătățirea concretă a vieții familiilor cu copii: acces la creșe, locuințe accesibile, sprijin medical. „Nu avem nicio șansă să asistăm brusc la o creștere a natalității — statul ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea vieții părinților, copiilor și viitorilor părinți", afirmă experții polonezi.

Consecințele economice: un cerc vicios care se autoalimentează

Pe măsură ce generațiile tinere sunt în scădere, economia va produce mai puțin, iar investițiile vor fi limitate. Cheltuielile sociale cresc, în timp ce resursele pentru educație și infrastructură scad. Un studiu publicat în American Economic Journal arată că o creștere de 10% a populației peste 60 de ani duce la o scădere de 5,5% a PIB-ului pe cap de locuitor.

Sistemul de pensii este cel mai expus. Cu un raport dintre pensionari și contribuabili care se deteriorează constant, sustenabilitatea financiară a pensiilor publice devine tot mai fragilă. La orizont se conturează fie pensii mai mici, fie impozite mai mari pe muncă — ambele variante descurajând și mai mult decizia de a face copii.

Ce ar trebui să facă România

Specialiștii citați sunt unanimi: nu există o soluție rapidă. Politicile demografice au efecte în decenii, nu în ani. Un copil născut azi devine forță de muncă și contribuabil abia peste 20 de ani. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să înceapă de undeva.

Măsurile recomandate de experți și organizații de profil sunt:

— Extinderea masivă a rețelei de creșe și grădinițe, mai ales în mediul urban, cu locuri garantate și prețuri accesibile, pentru a permite revenirea rapidă a mamelor pe piața muncii fără a sacrifica îngrijirea copilului; — Menținerea și extinderea indemnizației pentru creșterea copilului, nu erodarea ei prin taxare suplimentară; — Facilități fiscale concrete pentru familiile cu copii: scutiri sau reduceri de impozit, deduceri suplimentare pentru fiecare copil; — Adoptarea unei legislații pentru FIV și extinderea Programului Național, astfel încât cuplurile infertile să nu fie nevoite să meargă în străinătate pentru tratamente pe care și le permit mai greu; — Politici pentru diaspora: măsuri care să atragă românii plecați înapoi în țară, sau cel puțin să mențină legăturile copiilor lor cu România; — Acces real la educație sexuală și planificare familială, pentru a reduce sarcinile nedorite și pentru a ajuta cuplurile care vor copii să ia decizii informate.

Oricât de bune ar fi politicile sociale, efectele demografice nu se pot vedea pe loc. Creșterea demografică nu poate avea efect brusc decât cu un decret similar celui din 1966 — pe care, în mod evident, nimeni nu îl dorește. Dar dacă am putea apăsa un buton care să nască instant copiii care ne lipsesc, tot am avea nevoie de aproximativ două decenii ca ei să producă efectele economice și sociale de care România are nevoie.

Logica este implacabilă: cu cât România amână politicile coerente de sprijin pentru familii, cu atât fereastra de oportunitate se îngustează. Fiecare generație mai mică decât precedenta înseamnă mai puțini potențiali părinți în deceniile următoare. Nu este o criză care se rezolvă cu o conferință de presă sau cu o lege tăiată în grabă prin asumare de răspundere.

Surse: INS, HotNews, G4Media, Contributors, Digi24, Antena 3, Juridice.ro, Avocatnet.ro, Europa Liberă România, Viața Medicală, Panorama, Ziarul de Iași