Pensiile și salariile bugetarilor ar putea crește cu 7% din 2027. Decizia stă în mâinile unui Guvern care încă nu există

După doi ani de înghețare a veniturilor, o eventuală indexare cu inflația ar aduce un plus de 200-300 de lei pe lună pentru pensionari și bugetari. Sindicatele amenință cu proteste, economiștii avertizează că nu e vorba de o creștere reală, iar specialiștii fiscali spun că măsura ar putea fi urmată de noi taxe. Cine va lua, de fapt, decizia rămâne, deocamdată, o necunoscută.

Pensiile și salariile din sectorul public ar putea crește cu 7% în 2027, pentru prima dată după doi ani de înghețare completă a veniturilor. Pentru un pensionar cu o pensie de 2.800 de lei, o indexare cu inflația ar însemna un plus de aproape 200 de lei pe lună. Pentru un bugetar care încasează în prezent aproximativ 4.700 de lei net, creșterea ar depăși 300 de lei. Decizia finală nu aparține însă Guvernului actual, ci celui care va rezulta din negocierile politice aflate încă în desfășurare la Cotroceni — un Executiv care, la data acestui articol, nu are nici măcar un premier desemnat.

De ce nu e, de fapt, o creștere

Deși discuția publică vorbește despre o „creștere de 7%", economiștii atrag atenția că termenul este înșelător. O indexare cu inflația nu adaugă putere de cumpărare — doar o recuperează pe cea pierdută în ultimii doi ani.

„Se fac doi ani de când pensiile sunt înghețate. Doi ani în care am avut o inflație de aproape 10%", explică analistul economic Bogdan Glăvan, care calculează că, în total, inflația cumulată din această perioadă ajunge la aproximativ 20% — practic aceeași marjă cu care au crescut pensiile în 2024. Cu alte cuvinte, indexarea de 7% discutată pentru 2027 nu ar face decât să reducă, parțial, decalajul creat de doi ani de stagnare a veniturilor pe fondul scumpirilor.

Sindicatele privesc, în schimb, lucrurile din perspectiva impactului imediat asupra oamenilor. Horațiu Raicu, reprezentant al Blocului Național Sindical (BNS), avertizează că refuzul indexării ar însemna sărăcirea a milioane de oameni: potrivit lui, veniturile actuale „nu acoperă nici măcar coșul minim de trai".

Cum s-a ajuns la doi ani de înghețare

Blocarea pensiilor și a salariilor bugetare nu este o măsură nouă, ci rezultatul primului pachet de austeritate al Guvernului Bolojan, anunțat încă din toamna anului 2025, pe fondul unui deficit bugetar de 9,3% din PIB înregistrat în 2024 — unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană și motivul pentru care România se află, din 2020, sub procedura de deficit excesiv a Comisiei Europene. Premierul a confirmat atunci că indexările vor fi reluate abia din 2027, iar salariul minim, alocațiile și punctul de pensie au rămas la nivelul din 2024 atât în 2025, cât și în 2026.

Măsura a produs rezultate vizibile în execuția bugetară: deficitul consolidat al României a scăzut cu 37% în primele șapte luni din 2026 față de aceeași perioadă a anului trecut, ajungând la 48,08 miliarde de lei, față de 76,44 miliarde de lei cu un an în urmă. Este exact argumentul pe care Guvernul îl folosește pentru a justifica prelungirea austerității — dar și motivul pentru care orice relaxare, precum indexarea din 2027, este privită cu precauție la nivelul instituțiilor fiscale.

Nota de plată: peste 23 de miliarde de lei în plus

Redeschiderea indexărilor nu este o decizie fără costuri. O creștere de 7% a pensiilor și salariilor bugetare ar adăuga peste 23 de miliarde de lei la cheltuielile bugetului de stat din 2027 — exact în anul în care România s-a angajat, în cadrul planului de corecție fiscală convenit cu Comisia Europeană, să reducă deficitul bugetar la 5% din PIB, continuând traiectoria descendentă stabilită pentru procedura de deficit excesiv (8,4% în 2025, 6% în 2026, cu obiectivul de a ieși complet din procedură până în 2030).

Expertul fiscal Gabriel Biriș, avocat și fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, avertizează că o astfel de presiune bugetară suplimentară ar putea fi acoperită prin noi majorări de taxe — accize, impozit pe venit, impozit pe profit. Biriș critică, în același timp, ritmul lent al reformei privind evaziunea fiscală: deși ANAF a înregistrat rezultate bune la colectarea TVA, măsurile rămân, în opinia sa, insuficiente pentru a evita o nouă rundă de creșteri fiscale.

Bruxelles-ul, invocat din ambele tabere

Miza europeană a dosarului a ajuns și în declarațiile oficialilor Guvernului interimar, care par să caute în direcții diferite o cale de ieșire din impas. Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Muncii — economist, fost ministru al Muncii în Guvernul Cioloș (2016-2017) și fost europarlamentar Renew Europe din partea USR — a ținut să clarifice cine poartă, de fapt, responsabilitatea: „Nu Comisia Europeană stabilește politica de pensii și salarii a României. Problema nu e dacă putem indexa pensiile sau salariile, ci cum construiești un buget care să permită aceste lucruri."

Vicepremierul Tánczos Bárna a mers, însă, mai departe, sugerând o soluție de negociere directă cu Bruxelles-ul: un moratoriu de un an, prin care România să rămână la nivelul actual al deficitului, în loc să mai reducă un procent din PIB anul viitor — o mișcare pe care o descrie drept „extrem, extrem de dureroasă" din punct de vedere social. Propunerea vine de la același oficial UDMR care, cu câteva zile înainte, explica de ce partidul său a devenit mai rezervat în negocierile pentru desemnarea unui nou premier — un dosar care, la rândul său, rămâne nerezolvat la patru luni de la căderea Guvernului Bolojan.

Cine va decide, de fapt

Aici se leagă cele două crize care domină, în paralel, agenda de la Cotroceni: cea a formării unui nou Guvern și cea a bugetului pentru 2027. Decizia privind indexarea pensiilor și a salariilor bugetare nu va fi luată de actualul Executiv interimar, condus de Ilie Bolojan, ci de formula guvernamentală care va rezulta din negocierile aflate încă în desfășurare — fie că va fi vorba despre varianta Alexandru Nazare, discutată în aceste zile la Palatul Cotroceni, fie despre oricare dintre celelalte scenarii aflate pe masă.

Miza este directă pentru peste patru milioane și jumătate de pensionari și peste un milion de angajați din sectorul public, ale căror venituri au rămas neschimbate din 2024. Pentru ei, întrebarea nu mai este doar „cu cât vor crește pensiile și salariile în 2027", ci, mai întâi, cine va avea autoritatea politică să ia această decizie — și când.