Operațiunea "Absolute Resolve": Cum au capturat SUA președintele Venezuelei Nicolás Maduro

În cea mai spectaculoasă intervenție militară americană în America Latină din ultimele patru decenii, forțele speciale ale Statelor Unite l-au capturat pe președintele venezuelean Nicolás Maduro din propria reședință, într-o operațiune de cinci ore care a transformat dramatic peisajul politic regional.

Raidul de la Caracas: O operațiune militară fără precedent

În zorii zilei de sâmbătă, 3 ianuarie 2026, în jurul orei 2:00 dimineața, ora locală, capitala venezueleană Caracas a fost zguduită de cel puțin șapte explozii puternice. Elicoptere zburând la doar 30 de metri deasupra apei au pătruns în spațiul aerian venezuelean, în timp ce 150 de avioane de luptă decolau de pe 20 de baze militare din emisfera vestică, toate convergând spre unul dintre cele mai îndrăznețe obiective militare americane din istoria recentă.

Operațiunea, denumită "Absolute Resolve" (Hotărâre Absolută), a fost executată de Delta Force, unitatea de elită a armatei SUA, care a pătruns în reședința președintelui Maduro din Caracas – o fortăreață bine apărată cu sisteme de securitate sofisticate. Maduro și soția sa, Cilia Flores, au fost surprinși în somn și extrași din dormitorul lor.

Președintele american Donald Trump, care a urmărit operațiunea în timp real dintr-o cameră securizată improvizată la Mar-a-Lago, clubul său din Florida, a descris misiunea drept "o treabă uimitoare". "Ce făcea Maduro când băieții noștri au venit după el? Era într-un loc foarte bine apărat, ca o fortăreață. Este uimitor că, de partea noastră, nimeni nu a fost ucis. Câțiva băieți au fost răniți, dar au venit înapoi și se pare că sunt în stare bună. Am urmărit cum se petrece, a fost ca un show TV", a declarat Trump în conferința de presă de la Mar-a-Lago.

Cronologia unei capturări istorice

Ordinul final pentru operațiune a fost dat de Trump vineri, 2 ianuarie, la ora 22:46, ora estică. "Mult noroc", le-a transmis Trump liderilor militari, un mesaj care a fost reluat forțelor americane pregătite pentru acțiune.

Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Comun, a detaliat mecanica operațiunii: "Pe măsură ce noaptea a început, elicopterele au decolat cu forța de extracție, care includea ofițeri de aplicare a legii, și au început zborul lor în Venezuela la 100 de picioare deasupra apei."

Operațiunea a combinat atacuri aeriene de precizie împotriva unor obiective militare strategice – inclusiv baza militară Fuerte Tiuna (cel mai mare complex militar din Caracas), aeroportul La Carlota și facilitățile din portul La Guaira – cu o misiune de extracție executată chirurgical de forțele speciale.

Statele Unite au desfășurat și tactici de război cibernetic pentru a neutraliza sistemele de apărare venezuelene, facilitând pătrunderea forțelor aeriene și terestre. Conform oficialilor americani, sistemele de apărare antiaeriană de fabricație rusească ale Venezuelei – care, pe hârtie, ar fi trebuit să constituie o amenințare serioasă – au fost inoperante din cauza corupției, lipsei de întreținere și antrenamentului deficitar.

La ora 3:29 dimineața, ora locală, Maduro și Flores se aflau deja la bordul unei aeronave americane, îndepărtându-se de Venezuela. Trump a postat ulterior o fotografie cu Maduro pe nava USS Iwo Jima, purtând ochelari negri, cătușe și un trening Nike gri.

Motivația: De la narcoterrorism la petrol

Rațiunea oficială SUA se centrează pe rolul lui Maduro în traficul de droguri, Trump acuzându-l că golește închisori și aziluri pentru a trimite criminali spre nord, agravând criza migranților. Colapsul economic sub Maduro – hiperinflație, lipsuri alimentare, milioane de refugiați – a fost amplificat de sancțiuni americane din 2019. Realegerea contestată din 2024 a adâncit izolarea internațională.

Motive mai profunde includ alianțele: Maduro a criticat Israelul în conflictul Gaza, iar Venezuela nu are bancă centrală legată de Rothschild – punct amplificat de conspiraționiști. Rodríguez a acuzat atacul de „sclavie față de Israel”, iar Qatarul – aliat iranian – a exprimat furie. Petrolul e explicit: Trump a declarat că SUA vor confisca și vinde țițeiul venezuelean, scăzând prețurile globale beneficiind printre altele și firme americane.

Criticii o numesc „colonialism”, Amnesty International avertizând asupra riscurilor drepturilor omului și prăbușirii ordinii globale. Președintele brazilian Lula a convocat o întâlnire de urgență latino-americană, condamnând acțiunea „inacceptabilă”. Rusia și China cer eliberarea lui Maduro, iar Marea Britanie spune că „nu varsă lacrimi” pentru regimul său.

Justificarea principală a administrației Trump pentru operațiune se concentrează totuși pe acuzațiile grave de narcoterrorism aduse lui Maduro. Departamentul de Justiție al SUA l-a pus sub acuzare pe Maduro încă din martie 2020, în timpul primului mandat al lui Trump, acuzându-l că este liderul "Cartelului de los Soles" (Cartelul Soarelui) – o rețea sofisticată de trafic de droguri care ar fi facilitat transportul a "mii de tone de cocaină" către Statele Unite.

Rechizitoriul federal depus la Manhattan acuză că Maduro a condus și protejat această rețea pe măsură ce urca pe scara ierarhică în guvernul venezuelean. Ca membru al Adunării Naționale, ar fi facilitat transporturi de cocaină sub protecția forțelor de ordine. Ca ministru de externe, ar fi oferit pașapoarte diplomatice traficanților de droguri și ar fi asigurat acoperire diplomatică pentru aeronave folosite la transportul banilor din Mexic în Venezuela.

Procurorul general Pam Bondi a anunțat că Maduro și Flores se confruntă cu acuzații federale de "conspirație pentru narco-terorism, conspirație pentru importul de cocaină, deținere de mitraliere și dispozitive distructive". "În curând, se vor confrunta cu justiția americană, pe pământ american, în instanțele americane", a declarat Bondi.

Cu toate acestea, Trump a recunoscut și alte motivații în conferința de presă de la Mar-a-Lago, inclusiv dorința de a prelua controlul asupra vastelor rezerve de petrol ale Venezuelei. "Vom direcționa țara până când vom putea realiza o tranziție sigură, adecvată și judicioasă", a afirmat președintele american, adăugând că Statele Unite vor "inceta enormele rezerve de petrol ale Venezuelei" și vor recruta companii americane pentru a reconstrui industria devastată, folosind trupe americane pentru securitate.

Venezuela deține cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume – mai mult decât Arabia Saudită – ceea ce face țara extrem de atractivă din punct de vedere strategic și economic.

Contextul diplomatic: De la negocieri la raid militar

Operațiunea nu a venit din senin. Administrația Trump a exercitat o presiune crescândă asupra regimului Maduro încă din noiembrie 2024, când, într-un apel telefonic, Trump i-ar fi transmis lui Maduro că "ar fi în interesul său" să renunțe și să părăsească țara – ceea ce un oficial american a descris drept "practic un ultimatum".

Secretarul de stat Marco Rubio a subliniat că Maduro "a avut multiple oportunități să evite acest lucru". "I s-au oferit multiple oferte foarte, foarte, foarte generoase și a ales, în schimb, să acționeze ca un sălbatic, a ales să se joace, și rezultatul este ceea ce am văzut în această noapte", a declarat Rubio.

La începutul lunii decembrie, administrația Trump credea că începea să vadă fisuri în sistemul de susținere al lui Maduro. Însă, conform oficialilor, răspunsul insuficient al liderului venezuelean la presiunile diplomatice a accelerat planurile militare.

Pregătirile pentru operațiune au început la mijlocul lunii decembrie 2025. Un plan anterior fusese întrerupt din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. "Voiam să facem asta acum patru zile, dar condițiile meteo nu au fost perfecte", a confirmat Trump.

Între timp, forțele de operațiuni speciale ale SUA au repetat neîncetat într-o replică a complexului fortificat al lui Maduro, exersând cum să-l extragă pe președintele venezuelean. Consilieri de top – inclusiv Rubio, secretarul Apărării Pete Hegseth, directorul CIA John Ratcliffe și consilierul pentru securitate națională Stephen Miller – s-au întâlnit regulat pentru a discuta misiunea.

Pe tot parcursul procesului, consilierii lui Trump au fost divizați cu privire la oportunitatea unei operațiuni militare, oferind uneori declarații publice contradictorii. Oficialii militari i-au avertizat pe Trump că orice greșeală în misiunea complexă ar putea duce la un eșec stânjenitor. Schimbarea de regim, chiar dacă prezentată ca o luptă împotriva drogurilor, ar putea înfuria baza de susținători ai lui Trump, au avertizat unii dintre consilierii președintelui.

Cu toate acestea, Trump a lăsat la latitudinea Pentagonului momentul optim pentru a da undă verde. Vineri seara, decizia finală a fost luată.

Rolul informațiilor secrete: "Cârtița" din guvernul venezuelean

Un element crucial al succesului operațiunii a fost, conform surselor, existența unei "cârtiț din interiorul guvernului venezuelean care a monitorizat poziția lui Maduro în zilele și momentele premergătoare capturării. Această sursă a Agenției Centrale de Informații (CIA) ar fi furnizat informații vitale despre locația și rutina liderului venezuelean, permițând forțelor speciale să execute raidul cu precizie chirurgicală.

Această infiltrare la nivel înalt explică, parțial, cum au reușit forțele americane să penetreze atât de ușor securitatea președintelui venezuelean și să neutralizeze apărările care, teoretic, ar fi trebuit să fie formidabile.

Destinația finală: De la Caracas la Brooklyn

După capturare, Maduro a fost transportat inițial pe USS Iwo Jima, nava de asalt amfibie americană staționată în Caraibe. De acolo, cuplul prezidențial a fost transferat pe un Boeing 757 militar care a aterizat sâmbătă seara la baza aerei Stewart de la Guardia Națională din Newburgh, New York.

Imaginile video au arătat o persoană îmbrăcată în haine întunecoase și cu gluga trasă pe cap – despre care se crede că este Maduro – sosind la helipada Westside din Manhattan, escortată de agenți federali. Zeci de ofițeri ai poliției locale și funcționari federali au securizat zona.

Maduro și Flores au fost duși la Metropolitan Detention Center (MDC) din Brooklyn – aceeași închisoare federală unde este deținut și rapperul Sean "Diddy" Combs. Cei doi urmează să compară în fața unui tribunal federal din Manhattan în cursul săptămânii viitoare pentru a răspunde acuzațiilor de narcoterrorism și alte infracțiuni.

Reacții internaționale: O lume divizată

Răspunsurile internaționale la operațiunea americană au fost puternic divizate, reflectând fracturarea geopolitică profundă a lumii contemporane.

Condamnări dure:

Rusia a cerut "eliberarea imediată" a lui Maduro, Ministerul rus de Externe calificând acțiunea drept o "încălcare flagrantă a dreptului internațional". Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și actual secretar adjunct al Consiliului de Securitate, a declarat că doar armele nucleare asigură "protecția fiabilă" a unei țări – un comentariu interpretat ca o amenințare voalată.

China, aliatul major al Venezuelei, a cerut și ea SUA să îl elibereze pe Maduro, denunțând operațiunea ca o violare a suveranității naționale.

Președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva a fost explicit: "Bombardamentele pe teritoriul venezuelean și capturarea președintelui său sunt inacceptabile. Aceste acte reprezintă o gravă afrenta la adresa suveranității Venezuelei și stabilesc un precedent extrem de periculos pentru întreaga comunitate internațională."

Premierul spaniol Pedro Sánchez a declarat: "Spania nu a recunoscut regimul lui Maduro. Dar nici nu va recunoaște o intervenție care încalcă dreptul internațional și împinge regiunea spre un orizont de incertitudine și beligeranță."

Președintele columbian Gustavo Petro a ordonat mobilizarea militarilor la frontiera cu Venezuela, calificând acțiunile Washingtonului drept o "agresiune împotriva suveranității" Americii Latine și avertizând că vor avea ca consecință o criză umanitară.

Susținere și aplauze:

Președintele argentinian Javier Milei, un aliat apropiat al lui Trump, a lăudat operațiunea, redistribuind un videoclip în care denunța regimul "narco-terorist" al lui Maduro ca o amenințare regională.

Ministrul israelian de externe, Gideon Sa'ar, l-a felicitat pe Trump pentru că a acționat "ca lider al lumii libere", adăugând: "În acest moment istoric, Israelul stă alături de poporul iubitorul de libertate din Venezuela, care a suferit sub tirania ilegală a lui Maduro."

Nigel Farage, liderul britanic de dreapta, a comentat: "Acțiunile americane în Venezuela peste noapte sunt neortodoxe și contrare dreptului internațional – dar dacă îi fac pe China și Rusia să se gândească de două ori, ar putea fi un lucru bun."

Reacții precaute:

Kaja Kallas, șefa politicii externe a Uniunii Europene, a declarat că președintele Venezuelei "nu are legitimitate", dar a subliniat că "principiile dreptului internațional trebuie respectate".

Cancelarul german Friedrich Merz a adoptat o poziție echilibrată: "Evaluarea juridică a intervenției americane este complexă și necesită o considerare atentă. Dreptul internațional rămâne cadrul rector. În această etapă, trebuie evitată instabilitatea politică în Venezuela. Obiectivul este o tranziție ordonată către un guvern ales."

Precedentul Panama: Comparații cu 1989

Operațiunea din Venezuela evocă inevitabil amintiri ale invaziei americane din Panama din decembrie 1989, când președintele George H.W. Bush a ordonat o operațiune militară masivă pentru a-l înlătura pe liderul militar Manuel Noriega, acuzat de trafic de droguri.

Invazia din Panama a implicat peste 20.000 de soldați americani și atacuri pe mare, aer și uscat. Oficial, 514 soldați și civili panamezi au murit, iar 23 de militari americani și-au pierdut viața. Noriega s-a refugiat în ambasada Vaticanului, unde trupele americane au folosit muzică rock la volum mare ca presiune psihologică până când s-a predat.

Asemănările sunt izbitoare: ambii lideri au fost acuzați de conducerea unui "narco-stat", ambii au fost capturați și aduși în fața justiției americane, și ambele operațiuni au ridicat întrebări profunde despre limitele intervenției americane și respectarea suveranității naționale.

Cu toate acestea, există și diferențe cruciale. Operațiunea din Venezuela a fost mult mai limitată în amploare, bazându-se pe precizia chirurgicală a forțelor speciale mai degrabă decât pe o invazie cu forțe terestre masive. De asemenea, contextul geopolitic este radical diferit: în 1989, Statele Unite operau într-o lume în care Uniunea Sovietică se prăbușea; în 2026, acționează într-o lume multipolar, în care China și Rusia sunt puteri rivale puternice.

"Doctrina Donroe": O nouă doctrină de politică externă?

În conferința de presă de la Mar-a-Lago, Trump a făcut referire la Doctrina Monroe – politica istorică americană de a menține puterile europene în afara emisferei vestice – redenumind-o drept "Doctrina Donroe", un joc de cuvinte bazat pe porecla "Don" pe care comentatorii i-au dat-o politicii externe din ce în ce mai agresive a președintelui.

"Hegemonia americană în emisfera vestică nu va mai fi niciodată pusă la îndoială", a declarat Trump, semnalând o nouă eră de asertivitate militară americană în regiune.

Această retorică a provocat îngrijorare în rândul analiștilor și legislatorilor, care văd un precedent periculos. Senatorul democrat Mark Warner, vicepreședinte al Comitetului de Informații al Senatului, a întrebat retoric: "Înseamnă asta că orice țară mare poate pune sub acuzare conducătorul unei țări adiacente mai mici și să scoată de la putere acea persoană? Asta ar duce la haos total, această teorie a cazului."

Warner și alți critici susțin că, dacă Statele Unite pot captura pe Maduro, de ce nu ar putea Rusia să facă același lucru cu președintele ucrainean Volodymyr Zelensky sau China cu președintele taiwanez? Administrația Trump poate susține că aceste situații sunt diferite – că Maduro a fost pus sub acuzare în SUA pentru crime concrete – dar alții vor ignora aceste distincții.

În mod realist, puține alte națiuni au capacitatea de a executa o operațiune de această amploare și complexitate. Rusia a încercat o capturare rapidă a Kievului în 2022 și a eșuat lamentabil. China a cheltuit sume uriașe pentru armata sa, dar nu a fost testată serios de ani de zile.

Situația din Venezuela: Cine conduce acum?

În orele și zilele imediat următoare capturării lui Maduro, situația politică din Venezuela a rămas extrem de fluidă și incertă.

Conform Constituției venezuelene, când președintele este absent – fie temporar, fie definitiv – vicepreședintele preia atribuțiile prezidențiale. Astfel, vicepreședinta Delcy Rodriguez, care este și ministru al finanțelor și petrolului, a preluat conducerea țării sâmbătă după-amiază.

Camera Constituțională a Curții Supreme din Venezuela a confirmat această decizie, ordonând ca Rodriguez să preia "funcția de președinte al Republicii Bolivariene Venezuela, pentru a garanta continuitatea administrativă și apărarea integrală a Națiunii". Instanța a adăugat că va dezbate situația pentru a "stabili cadrul juridic aplicabil care să garanteze continuitatea statului, administrarea guvernării și apărarea suveranității în fața absenței forțate a președintelui Republicii".

Rodriguez, 56 de ani, este o figură centrală a mișcării chaviste de peste două decenii. A ocupat diverse funcții de putere încă din era președintelui Hugo Chávez: ministru al comunicării (2013-2014), ministru de externe (2014-2017), și președintă a Adunării Naționale Constituante (2017). În 2018, Maduro a numit-o vicepreședinte, funcție pe care a păstrat-o și în timpul celui de-al treilea mandat prezidențial al lui Maduro, început la 10 ianuarie 2025.

Cunoscută ca o apărătoare feroce a guvernului socialist, Rodriguez a reprezentat Venezuela la Națiunile Unite și alte forumuri internaționale, unde a acuzat în mod constant alte guverne că încearcă să submineze țara sa. Maduro a asemănat-o în trecut cu o "tigroaică" pentru felul în care luptă pentru apărarea regimului.

În prima sa declarație publică după capturarea lui Maduro, Rodriguez a prezidat o ședință a Consiliului Național de Apărare, înconjurată de miniștri și oficiali de rang înalt, inclusiv ministrul de interne și justiție Diosdado Cabello – o altă figură cheie a regimului. "Solicităm eliberarea imediată a președintelui Nicolás Maduro – singurul președinte al Venezuelei – și a soției sale, Cilia Flores", a declarat Rodriguez, condamnând operațiunea americană ca o încălcare flagrantă a dreptului internațional.

"Există un singur președinte în această țară, iar numele lui este Nicolás Maduro Moros", a insistat Rodriguez, făcând apel la calm și unitate pentru a apăra țara în contextul "răpirii" liderului și promițând că Venezuela nu va deveni niciodată "colonia vreunei națiuni".

Cu toate acestea, declarațiile președintelui Trump au creat confuzie suplimentară. La conferința de presă de la Mar-a-Lago, Trump a susținut că secretarul de stat Marco Rubio a vorbit cu Rodriguez și că aceasta părea dispusă să colaboreze cu Washingtonul. "A avut o conversație cu Marco. Mi-a spus: 'Vom face tot ce aveți nevoie'. Cred că a fost destul de politicoasă. Vom face lucrurile cum trebuie", a spus Trump.

Aceste remarci l-au surprins pe mulți analiști, care consideră extrem de puțin probabil ca Rodriguez – o chavisță convinsă care și-a construit întreaga carieră apărând regimul – să facă concesii Statelor Unite. "Nu este o alternativă moderată la Maduro. A fost una dintre cele mai puternice și dure figuri din întregul sistem", a declarat pentru CNN un analist politic.

Întrebarea esențială rămâne: Cine va conduce Venezuela pe termen lung? Trump a afirmat că "nu putem risca ca cineva care nu are binele poporului venezuelean în minte să preia controlul Venezuelei" și că "suntem acolo acum" și "vom rămâne până când va avea loc o tranziție corespunzătoare".

Cu toate acestea, Trump a indicat și că nu îl susține pe Edmundo González Urrutia, candidatul opoziției care, conform comunității internaționale, a câștigat alegerile prezidențiale din iulie 2024. De asemenea, a sugerat că María Corina Machado, laureată a Premiului Nobel pentru Pace și lidera opoziției venezuelene, "nu are susținere" în Venezuela – o afirmație contrazisă de protestele masive în favoarea ei.

Opoziția venezueleană: "A sosit ora libertății"

Pentru milioanele de venezueleni care au suferit sub regimul Maduro – marcate de hiperinflație devastatoare, penuria de alimente și medicamente, represiune politică brutală și exodul de mase (peste 7 milioane de venezueleni au fugit din țară în ultimul deceniu) – capturarea lui Maduro a fost primită cu speranță precaută și, în unele cazuri, cu euforie.

María Corina Machado, care a devenit simbolul rezistenței democratice în Venezuela, a transmis un mesaj puternic: "Venezueleni, a sosit ora libertății. Acest moment al istoriei noastre marchează încheierea unui regim care a adus suferință și distrugere poporului nostru."

Machado, care a fost descalificată ilegal de la participarea la alegerile prezidențiale din 2024, a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în același an și l-a dedicat lui Trump. Ea a cerut o schimbare imediată de guvern și instalarea lui Edmundo González Urrutia ca președinte legitim.

În stradă, reacțiile au fost mixte. În unele zone ale Caracasului, oamenii au ieșit pentru a sărbători, agitând steaguri și strigând lozinci anti-Maduro. Diaspora venezueleană din orașe precum Miami, Madrid și Tenerife a organizat adunări spontane de celebrare.

Cu toate acestea, în capitala venezueleană, multe străzi au rămas deșarte în primele ore după capturare, cu un miros persistent de polvoare în aer. Oamenii care au ieșit în căutarea necesităților de bază – lapte praf, scutece, medicamente – au găsit cele mai multe magazine închise, inclusiv farmacii, supermarketuri și benzinării. Incertitudinea și teama de ce urmează au paralizat viața cotidiană.

"Am auzit explozii de la ora două dimineața. Sunt pauze și apoi revin. Chiar acum încă le aud", a relatat o pensionară de 67 de ani care a cerut anonimatul. "Ferestrele au tremurat, m-am ascuns într-o cameră fără ferestre", a povestit femeia care locuiește într-un cartier din apropierea bazei militare Fuerte Tiuna.

Întrebări fără răspuns și un viitor incert

Pe măsură ce praful se așează după una dintre cele mai dramatice operațiuni militare americane din ultimele decenii, rămân mai multe întrebări fundamentale fără răspuns:

Ce urmează pentru Venezuela? Deși Trump a promis că SUA va "dirija țara" până la o "tranziție sigură și judicioasă", nu există un plan clar pentru guvernarea de tranziție. Rodriguez și aparatul chavist rămân la putere, iar armata venezueleană – deși surprinsă de raid – nu s-a prăbușit. Riscul unui vid de putere sau al unui conflict intern este real.

Ce rol va juca opoziția? Edmundo González Urrutia, recunoscut de multe guverne occidentale ca adevăratul câștigător al alegerilor din 2024, se află în exil. María Corina Machado, deși extrem de populară, a fost marginalizată sistematic de regim. Poate opoziția fragmentată să se unească și să preia puterea într-un mod ordonat?

Cum va reacționa armata venezueleană? Forțele armate venezuelene au fost loiale lui Maduro, dar această loialitate a fost menținută prin patronaj, corupție și teamă. Cu liderul lor în custodie americană, vor rămâne unite sub Rodriguez, sau vor apărea fracturi? Există posibilitatea unui conflict armat intern?

Care vor fi consecințele regionale? Operațiunea a creat unde de șoc în întreaga America Latină. Țări precum Columbia, Brazilia și Mexic au condamnat intervenția, temându-se de un precedent periculos. Cuba, aliatul istoric al Venezuelei, este acum extrem de vulnerabilă. Trump a sugerat că atenția sa s-ar putea îndrepta în continuare spre Havana.

Ce impact va avea asupra dreptului internațional? Captarea unui șef de stat în funcție din propria țară reprezintă o violare fundamentală a principiilor de suveranitate care stau la baza sistemului internațional post-Westphalian. Dacă această acțiune devine normalizată, ce împiedică alte puteri să facă același lucru?

Care va fi răspunsul Chinei și Rusiei? Ambele țări au investit miliarde de dolari în Venezuela și au interese strategice majore acolo. Vor răspunde doar cu retorica de condamnare, sau vor lua măsuri concrete – economice, diplomatice sau chiar militare – pentru a contesta hegemonia americană în emisfera vestică?

Lecții și implicații pe termen lung

Operațiunea "Absolute Resolve" marchează o inflexiune semnificativă în politica externă americană și în ordinea internațională mai largă.

Pentru administrația Trump, operațiunea demonstrează capacitatea și dorința SUA de a proiecta putere militară pentru a-și atinge obiectivele – fie ele combaterea narcotrafficului, protejarea intereselor economice sau promovarea schimbării de regim. Este o revenire explicită la o doctrină interventionist în America Latină, după decenii în care Washington a fost mai reticent în a folosi forța militară directă în regiune.

Pentru Venezuela, momentul reprezintă potențial sfârșitul unei ere – încheierea a peste un deceniu de guvernare chavistă sub Maduro, marcată de colaps economic, represiune politică și izolare internațională. Dar ceea ce urmează rămâne profund incert. Tranziția către democrație este rareori liniară sau garantată, mai ales când este impusă extern.

Pentru comunitatea internațională, operațiunea ridică întrebări fundamentale despre când, dacă vreodată, este justificată încălcarea suveranității naționale. Există un echilibru legitim între respectarea suveranității statelor și protejarea drepturilor omului și combaterea crimei transnaționale? Și dacă da, cine decide când s-a trecut linia?

Ceea ce este clar este că operațiunea din Venezuela va fi studiată, dezbătută și contestată pentru anii ce vor veni – ca studiu de caz în aplicarea puterii militare, ca test pentru legitimitatea intervenției umanitare, și ca moment definitiv în remodelarea ordinii geopolitice a secolului XXI.

În cuvintele unui analist american: "Aceasta este o zi pentru adunarea faptelor. Oricine îți spune astăzi că știe încotro se îndreaptă lucrurile își pierde credibilitatea. Este mai bine să punem întrebări."

Și întrebările sunt multe, urgente și fără răspunsuri ușoare.