Industria auto europeană riscă un "declin ireversibil", avertizează președintele Stellantis – Apel disperat înainte de revizuirea regulamentului UE privind emisiile

Președintele Stellantis, John Elkann, a lansat marți un avertisment dramatic: industria auto europeană se află în pragul unui "declin ireversibil" dacă Comisia Europeană nu acordă producătorilor auto mai multă flexibilitate în privința obiectivelor de emisii. Declarațiile vin cu două săptămâni înainte ca executivul european să prezinte, pe 10 decembrie, un pachet de propuneri în cadrul revizuirii programate a regulamentului UE privind emisiile de carbon pentru sectorul auto.

Lansarea versiunii hibride Fiat 500: un simbol al schimbării de strategie

Avertismentul lui Elkann a fost lansat la Torino, cu prilejul debutului producției de serie a noii versiuni hibride a iconicului model Fiat 500 – un moment simbolic care ilustrează dilema în care se află industria auto europeană.

Introdus în 2020 ca vehicul pur electric, noul Fiat 500 hibrid reprezintă acum o schimbare majoră de strategie pentru Stellantis. Compania mizează pe acest model pentru a inversa declinul producției sale italiene, afectată de un mix de factori devastatori: cererea scăzută pentru vehiculele electrice și concurența acerbă din partea producătorilor chinezi.

"Există o altă modalitate de a reduce emisiile în Europa într-un mod constructiv și convenit, restabilind creșterea pe care am pierdut-o și nevoile oamenilor", a declarat Elkann în timpul evenimentului care a marcat începerea producției noii versiuni hibride.

Piața auto europeană: încă sub nivelurile pre-pandemie

Cifrele arată o realitate îngrijorătoare pentru industria auto europeană. Înmatriculările de autoturisme în Europa s-au ridicat la aproximativ 13 milioane de unități în 2024, încă semnificativ sub nivelul de 15,8 milioane de unitățiconsemnat înainte de pandemie, în 2019.

Această scădere de aproape 18% față de nivelurile pre-COVID demonstrează că industria auto europeană nu s-a recuperat complet după șocurile multiple ale ultimilor ani: pandemia, criza semiconductorilor, conflictul din Ucraina și tranziția forțată către vehiculele electrice.

Pachetul de propuneri al industriei: șapte cereri esențiale

Industria auto europeană, în ansamblu, a elaborat un pachet de propuneri pentru Comisia Europeană, menit să ofere producătorilor mai multă flexibilitate în ceea ce privește obiectivele de emisii. Elkann susține că acest pachet "ar permite sectorului să evite un astfel de declin".

1. Permiterea vehiculelor hibride plug-in după 2035

Una dintre cele mai importante cereri este permitearea vehiculelor hibride plug-in și a modelelor cu autonomie extinsă după 2035 – o schimbare majoră față de planul actual al UE de a interzice vânzarea de mașini noi cu motoare termice începând din acel an.

2. Combustibilii alternativi ca opțiune viabilă

Industria solicită, de asemenea, recunoașterea combustibililor alternativi (e-fuels, combustibili sintetici) ca o cale viabilă către decarbonizare, nu doar vehiculele electrice cu baterii.

Elkann, care este și președintele Ferrari, vede în combustibilii alternativi o soluție care ar permite menținerea unei părți din infrastructura și know-how-ul actual al industriei auto.

3. Calcularea medie a obiectivelor de emisii pe mai mulți ani

În loc să impună respectarea obiectivelor intermediare de reducere a emisiilor de carbon stabilite pentru 2030 în mod anual, industria propune calcularea mediei pe parcursul mai multor ani (2028-2032).

Această flexibilitate ar permite producătorilor să gestioneze mai bine tranziția și să evite penalitățile severe în anii în care vânzările de vehicule electrice sunt mai scăzute decât se aștepta.

Următoarea "bornă" critică vine în 2030, când companiile vor trebui să își reducă emisiile medii ale flotei până la doar 49,5 g/km CO2 – o țintă extrem de ambițioasă pe care mulți în industrie o consideră imposibil de atins fără ajustări.

4. Scheme ample de casare a mașinilor existente

Pentru a accelera înlocuirea parcului auto vechi cu vehicule mai puțin poluante, industria propune introducerea unei scheme ample de casare a mașinilor existente, finanțată la nivel european.

5. Adaptarea reglementărilor pentru a favoriza producția de mașini mici

O cerere specifică vizează ajustarea regulamentelor pentru a favoriza producția de mașini mici – segmentul cel mai afectat de costurile ridicate ale electrificării și de concurența chineză.

6. Recalcularea standardelor Euro 7

Deși Comisia Europeană a făcut deja un pas înapoi în privința standardului Euro 7 (stabilind cerințele la același nivel cu Euro 6 pentru benzină), industria continuă să argumenteze că aceste norme vor atrage resurse pe care ar trebui să le cheltuiască pentru electrificare.

"Din punctul de vedere al industriei, nu avem nevoie de Euro 7, deoarece va atrage resurse pe care ar trebui să le cheltuim pentru electrificare", a declarat anterior directorul general al Stellantis, Carlos Tavares. "De ce să folosim resurse limitate pentru ceva pentru o perioadă scurtă de timp?"

7. Flexibilitate în implementare și evaluare realistă

Industria solicită o evaluare realistă a fezabilității obiectivelor, ținând cont de factorii economici, geopolitici și de piață care afectează capacitatea de a investi miliarde în tranziția către electrificare.

Poziția noului CEO al Stellantis: "Acțiuni urgente și definitive"

Noul director general al Stellantis, Antonio Filosa, a declarat că discuțiile cu autoritățile europene au fost lungi și aprofundate, dar acum industria are nevoie de "acțiuni urgente și definitive".

"Dacă ni se va permite să recâștigăm clienții cu produse excelente, cum ar fi hibridul 500, vom putea cu siguranță să restabilim creșterea esențială pentru investițiile și inovația viitoare... sprijinind ocuparea forței de muncă în Europa", a subliniat Filosa.

Declarația subliniază legătura directă între flexibilitatea regulamentelor și menținerea locurilor de muncă în Europa – un argument politic puternic într-un moment în care multe țări se confruntă cu presiuni economice și sociale.

Sindicatele cer schimbări "înainte să fie prea târziu"

Apelul industriei este susținut și de sindicatele europene, îngrijorate de impactul social al declinului sectorului auto.

Gianluca Ficco, reprezentant al sindicatului italian UILM, a declarat într-un comunicat că începerea producției modelului hibrid Fiat 500 este un element pozitiv pentru producția italiană de automobile, dar a avertizat că UE trebuie să schimbe regulile pentru industria auto "înainte să fie prea târziu" pentru a evita consecințe dure pentru industrie și locuri de muncă.

Industria auto europeană angajează, direct și indirect, peste 13 milioane de persoane și reprezintă aproximativ 7% din PIB-ul UE. Un declin semnificativ al sectorului ar avea repercusiuni economice și sociale devastatoare.

Contextul mai larg: Stellantis renunță la obiectivul "100% electric în 2030"

Avertismentul lui Elkann vine în contextul în care Stellantis a renunțat deja la obiectivul inițial de a vinde doar mașini electrice în Europa începând din 2030.

Jean-Philippe Imparato, șeful operațiunilor europene ale Stellantis și fost CEO Alfa Romeo, a explicat recent că brandurile grupului vor continua să vândă mașini cu motoare termice în Europa și după 2030.

În opinia sa, "țintele de emisii stabilite de Uniunea Europeană pentru 2035 nu pot fi atinse de niciun producător auto" – o afirmație radicală care contestă fundamental viabilitatea strategiei actuale a UE.

Cu toate acestea, Stellantis menține obiectivul de a vinde circa 5 milioane de mașini electrice anual la nivel global din 2030, demonstrând că nu este împotriva electrificării per se, ci a calendarului și rigidității regulamentelor europene.

Problema structurală: cerere scăzută pentru vehicule electrice

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă industria auto europeană este cererea scăzută pentru vehiculele electrice, în ciuda stimulentelor guvernamentale și a investițiilor masive în dezvoltarea acestor modele.

Mai multe bariere împiedică adoptarea în masă a vehiculelor electrice:

1. Prețuri ridicate Vehiculele electrice rămân semnificativ mai scumpe decât echivalentele cu motoare termice, în special în segmentul mașinilor mici și medii.

2. Infrastructura de încărcare insuficientă Rețeaua de stații de încărcare este încă lacunară în multe regiuni europene, creând "anxietatea autonomiei" pentru potențialii cumpărători.

3. Autonomia limitată Deși tehnologia a progresat, autonomia reală a vehiculelor electrice rămâne o preocupare, în special pentru călăt

oriile lungi.

4. Timpul de încărcare Chiar și cu stațiile rapide, timpul necesar pentru o încărcare completă rămâne mult superior celui pentru alimentarea cu combustibil.

5. Deprecierea rapidă Incertitudinea legată de durata de viață a bateriilor și costurile ridicate de înlocuire contribuie la o depreciere mai rapidă a vehiculelor electrice second-hand.

Amenințarea chineză: concurență de neegalat

Un alt factor major care contribuie la criza industriei auto europene este concurența acerbă din partea producătorilor chinezi, care beneficiază de:

• Subvenții masive de stat pentru dezvoltarea și producția de vehicule electrice

• Acces privilegiat la materii prime critice (litiu, cobalt, pământuri rare)

• Costuri de producție mult mai mici

• Tehnologie avansată în domeniul bateriilor și al software-ului

• Capacitate de producție uriașă

Producătorii chinezi precum BYD, NIO, Xpeng și alții au început să intre agresiv pe piața europeană cu modele electrice competitive ca preț și performanță, punând o presiune enormă pe marca

rcile tradiționale europene.

Ce urmează: Decizia crucială din 10 decembrie

Pe 10 decembrie 2025, Comisia Europeană va prezenta pachetul de propuneri în cadrul revizuirii programate a regulamentului UE privind emisiile de carbon pentru industria auto.

Această revizuire era inițial planificată pentru 2026, dar a fost devansată cu un an, reflectând urgența situației și presiunile intense din partea industriei.

Opțiunile Comisiei sunt:

1. Menținerea status quo-ului Păstrarea obiectivului de eliminare completă a vânzărilor de mașini noi cu motoare termice din 2035, fără excepții.

2. Flexibilizare moderată Acceptarea unor propuneri ale industriei, cum ar fi calcularea medie pe mai mulți ani sau recunoașterea combustibililor alternativi.

3. Reformă substanțială Amânarea termenului de 2035 sau permiterea unui mix mai larg de tehnologii (inclusiv hibride) după această dată.

4. Compromis politic O combinație de măsuri care să echilibreze obiectivele climatice cu realitățile economice și sociale ale industriei auto.

Consecințele inacțiunii: Un scenariu apocaliptic

Dacă Comisia Europeană nu răspunde favorabil cererilor industriei, consecințele ar putea fi devastatoare:

1. Închideri de fabrici Producătorii ar putea fi forțați să închidă fabrici în Europa și să mute producția în regiuni cu reglementări mai puțin stricte.

2. Pierderi masive de locuri de muncă Milioane de angajați din industria auto și din sectoarele conexe ar putea rămâne fără job.

3. Dominație chineză Piața europeană ar putea fi dominată de producătorii chinezi, cu implicații strategice și de securitate pe termen lung.

4. Pierderea competitivității Industria auto europeană, cândva lider mondial, ar putea deveni irelevantă pe scena globală.

5. Impact economic general Scăderea competitivității industriei auto ar afecta întreaga economie europeană, având în vedere ponderea sectorului în PIB.

Concluzii: La răscruce de drumuri

Industria auto europeană se află la o răscruce istorică. Avertismentul președintelui Stellantis despre un "declin ireversibil" nu este o exagerare retorică, ci o evaluare sobră a riscurilor reale cu care se confruntă sectorul.

Decizia Comisiei Europene din 10 decembrie va fi crucială. O abordare prea rigidă ar putea accelera declinul industriei, în timp ce o flexibilizare excesivă ar putea submina obiectivele climatice ale UE.

Provocarea este de a găsi un echilibru care să permită industriei auto europene să facă tranziția către neutralitatea climatică într-un ritm sustenabil economic și social, fără a-și pierde competitivitatea globală și fără a lăsa în urmă milioane de lucrători și comunități dependente de acest sector vital.

Industria auto nu cere abandonarea obiectivelor de reducere a emisiilor, ci o cale mai realistă și mai flexibilă de a le atinge – o cale care să țină cont de realitățile pieței, de capacitatea de investiție a companiilor și de nevoile consumatorilor europeni.