Diamantul Florentin, comoara pierdută a Habsburgilor, a stat ascuns un secol într-un seif bancar din Canada. Familia dezvăluie secretul păstrat de împărăteasa Zita

Bijuteria de 137 de carate, moștenită de la Medici, a fost protejată de războaie și revoluții; descendenții planifică expunere publică în Canada ca gest de recunoștință

București, 3 februarie 2026 — Unul dintre cele mai mari mistere ale lumii bijuteriilor istorice s-a rezolvat în noiembrie 2025: Diamantul Florentin, o piatră galbenă de 137,27 carate în formă de pară, nu a fost furat, tăiat sau pierdut după căderea Imperiului Austro-Ungar în 1918, așa cum se credea de peste un secol. El a fost păstrat în secret de familia Habsburg-Lorena și depozitat într-un seif bancar din provincia Quebec, Canada, încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Revelația a venit din partea descendenților direcți ai ultimului împărat al Austro-Ungariei, Carol I, și ai împărătesei Zita de Bourbon-Parma. Trei membri ai familiei — Karl von Habsburg-Lothringen (64 de ani, nepotul lui Carol I), Lorenz von Habsburg-Lothringen (70 de ani) și Simeon von Habsburg-Lothringen (67 de ani) — au permis accesul unui jurnalist de la The New York Times pentru a deschide o veche valiză ponosită depozitată în bancă. În interior, diamantul era învelit în hârtie îngălbenită, alături de alte bijuterii de familie, inclusiv o broșă mare cu pietre prețioase și un Ordin al Lânii de Aur încrustat cu diamante.

Originea și istoria diamantului

Diamantul Florentin (cunoscut și ca „Great Florentine”) a fost menționat pentru prima dată în 1657 în posesia familiei Medici din Florența. Tăiat în formă dublă roz cu nouă fațete, el a simbolizat puterea și opulența Renașterii italiene. După stingerea liniei masculine a Medicilor în 1737, a intrat în posesia Habsburgilor prin căsătoria lui Francisc Ștefan de Lorena cu Maria Tereza a Austriei. Bijuteria a fost integrată în bijuteriile coroanei și a împodobit coroana lui Francisc Ștefan la încoronarea sa ca împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1745.

Habsburgii au deținut diamantul aproape două secole, până la sfârșitul Primului Război Mondial. În 1918, ultimul împărat, Carol I, a transferat bijuteriile în Elveția pentru a le proteja de revoluționari și bolșevici. După abdicare și exil, familia a continuat să păstreze comoara.

Cum a ajuns în Canada și de ce a rămas secret

În martie 1938, după Anschluss (anexarea Austriei de către Germania nazistă), împărăteasa-văduvă Zita (soția lui Carol I, decedat în 1922) a fugit din Belgia în Statele Unite împreună cu cei opt copii, având bijuteriile într-o simplă valiză de carton. Cu sprijinul american, familia s-a refugiat în Canada în 1940. Zita a depozitat comoara într-un seif bancar din Quebec pentru siguranță.

În 1953, Zita s-a întors în Europa, dar a lăsat diamantul și alte bijuterii în bancă. Ea a dezvăluit locația doar celor doi fii — Robert și Rodolphe — și le-a cerut să păstreze secretul timp de 100 de ani de la moartea lui Carol I (adică până în 2022). Karl von Habsburg a explicat: „Cu cât mai puțini oameni știu despre el, cu atât mai mare este siguranța”. Zita a murit în 1989, la 96 de ani, iar secretul a rămas intact până la dezvăluirea din 2025.

Autentificarea și planurile de viitor

Expertul Christoph Köchert (de la casa de bijuterii A.E. Köchert) a confirmat autenticitatea: „Modelul său de tăiere corespunde aproape exact cu reprezentările din sursele istorice... acesta este adevăratul și istoricul Diamant Florentin”. Bijuteria nu a fost tăiată, vândută sau pierdută, contrar zvonurilor persistente din anii 1920–1980 (inclusiv speculații din The Washington Post sau Artnet).

Familia nu intenționează să vândă diamantul — el rămâne proprietate privată a Habsburg-Lorena, nu parte a bijuteriilor coroanei austriece expropriate în 1919. Ei plănuiesc o expunere publică în Canada, posibil într-un muzeu sau printr-un fond fiduciar, ca gest de recunoștință față de țara care le-a oferit azil în vremuri de război.

Contextul mai larg al misterului

Timp de decenii, Diamantul Florentin a fost considerat una dintre cele mai mari comori pierdute ale Europei. Au circulat teorii că ar fi fost furat, recut în pietre mai mici (similar unor cazuri din familia Romanov) sau ascuns în America de Sud. Un diamant galben mai mic apărut la licitație în 1981 a fost suspectat ca fiind o parte din el, dar familia neagă orice vânzare sau modificare.

Istoricul Richard Bassett a confirmat în raportul său că bijuteriile sunt proprietate privată legitimă. Dezvăluirea din noiembrie 2025, bazată pe accesul direct la seif, pune capăt unei enigme care a durat peste un secol și subliniază modul în care familiile regale au protejat moștenirea în fața războaielor și revoluțiilor.

Astăzi, Diamantul Florentin rămâne un simbol al continuității Habsburgilor și al rezilienței în fața istoriei tumultuoase a Europei. Familia speră ca expunerea lui să aducă apreciere publică pentru o piesă care a supraviețuit secolelor fără a fi expusă riscurilor.