De la Hidroelectrica la Țiriac Group: Rețeaua de sponsorizări dubioase și conflicte de interese care a costat România milioane din PNRR

Karoly Borbely și Viorel Cerchez: Două fețe ale aceluiași imperiu – cum s-au împletit interesele private cu patrimoniul energetic național

În umbra gigantului energetic Hidroelectrica, o companie de stat care generează miliarde de euro pentru economia românească, se desfășoară o poveste de abuzuri financiare și conflicte de interese care erodează încrederea publică în instituțiile țării.

O investigație amănunțită dezvăluie cum Karoly Borbely, fostul președinte al Directoratului Hidroelectrica, a direcționat fonduri publice către interese personale, prin sponsorizări dubioase și aranjamente care ridică semne de întrebare asupra integrității sale. Aceste practici, care amintesc de scandalurile corporatiste din marile anchete ale The Wall Street Journal sau The New York Times, sugerează un sistem în care banii statului devin monedă de schimb pentru favoruri private, punând în pericol nu doar resursele naționale, ci și relațiile României cu Uniunea Europeană.

Karoly Borbely, un personaj impus la conducerea Hidroelectrica de către UDMR cu sprijinul PSD, a ocupat poziția de președinte până în a doua jumătate a lunii septembrie 2025. Numirea sa, considerată netransparentă și marcată de un conflict de interese evident, a transformat România într-o "figură problematică" în ochii Comisiei Europene. Ca urmare, țara a riscat pierderea a 300 de milioane de euro dintr-o tranșă suspendată de 1,1 miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Presat de aceste consecințe, Borbely a demisionat, doar pentru a se alătura imediat Consiliului de Supraveghere al Grupului Țiriac – o mișcare care ridică suspiciuni de "pantouflage", practica prin care oficiali publici trec rapid în sectorul privat, adesea la companii pe care le-au supravegheat anterior, riscând abuzul de informații privilegiate și conflicte de interese.

Dar demisia nu a șters urmele activităților sale la Hidroelectrica. Sub conducerea lui Borbely, compania a cheltuit sute de mii de euro din fonduri publice în sponsorizări care par să servească interese personale. Aceste transferuri, descrise de surse ca fiind "serviciu contra serviciu", includ finanțări către Federația Română de Tenis (FRT), Fundația Țiriac și Federația Română de Hochei pe Gheață. De exemplu, în 2024, Hidroelectrica a alocat 450.000 de lei către FRT, urmată de încă 270.000 de lei în 2025 – un total de 720.000 de lei, echivalentul a aproximativ 150.000 de euro. Aceste fonduri sunt legate direct de interesele personale ale lui Borbely: fiica sa se antrenează la clubul privat Tennis Team București, condus de Adrian Marcu, vicepreședintele FRT. Este o coincidență prea convenabilă, care sugerează că banii statului au finanțat indirect activități familiale.

Nu s-au oprit aici. În 2024, Hidroelectrica a transferat 450.452 de lei (aproximativ 93.000 de euro) către Federația Română de Hochei pe Gheață, iar în 2025, 110.000 de lei (aproximativ 23.000 de euro) către Fundația Țiriac. Un exemplu concret este sponsorizarea celei de-a doua ediții a Ligii de Hochei pe Gheață pentru Copii, organizată în mai 2025 de Fundația Țiriac cu sprijinul Hidroelectrica. Evenimentul l-a avut ca invitat pe Ion Țiriac însuși, iar Borbely a participat în calitate de director executiv al companiei.

Aceste sponsorizări nu doar că ridică întrebări despre utilitatea lor pentru Hidroelectrica – o companie energetică, nu sportivă, cu priorități financiare clare legate de infrastructură și investiții strategice –, dar oferă și motive rezonabile pentru investigații ale Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Conflictele de interese sunt evidente, iar absența unor beneficii clare pentru companie sugerează un abuz de putere.

Contextul este și mai alarmant când analizăm legăturile cu Grupul Țiriac. În iulie 2023, în timp ce Borbely făcea parte din Consiliul de Supraveghere al Hidroelectrica, Grupul Țiriac a achiziționat 5% din acțiunile companiei, atât direct, cât și indirect. Ion Țiriac Jr. a descris investiția ca fiind una pe termen lung, dar coincidența cu sponsorizările ulterioare și cu mutarea lui Borbely la Țiriac Group în noiembrie 2025 ridică suspiciuni de aranjamente prealabile. Mai mult, sub conducerea lui Borbely, Hidroelectrica a pregătit vânzarea unor active către Republica Moldova, un proces care ar putea ascunde alte interese private. Aceste acțiuni nu doar că erodează patrimoniul companiei, dar ilustrează un model de "jefuire" a resurselor statului, în care oficiali folosesc pozițiile publice pentru a-și consolida alianțe private.

Dar Borbely nu este un caz izolat în ecosistemul corupt al Hidroelectrica, unde practica "ușilor rotative" între sectorul public și imperiul Țiriac pare să fie normă, facilitând abuzuri financiare de amploare.

Un alt exemplu izbitor este Viorel Cerchez, fost director de achiziții și logistică la Hidroelectrica, care ilustrează cum conexiunile cu Grupul Țiriac pot duce la scandaluri de fraudă și evaziune fiscală, furând indirect din resursele publice prin rețele ascunse. Cerchez, un om de încredere al familiei Țiriac, a trecut din poziția de director de achiziții la Țiriac Holdings (inclusiv Țiriac Auto, Țiriac AIR și Țiriac Real Estate) direct la Hidroelectrica în iulie 2014, numit de administratorul judiciar Euro Insol după un proces de recrutare. Mandatul său la Hidroelectrica a vizat reducerea costurilor, dar traiectoria sa ridică întrebări despre loialități împărțite.

După perioada la Hidroelectrica, Cerchez a devenit CEO al Masterange SRL, compania care administrează complexul rezidențial de lux Stejarii – un proiect emblematic al imperiului Țiriac, prezentat public ca fiind asociat cu Ion Țiriac. O investigație recentă dezvăluie că Stejarii este epicentrul unui scandal uriaș, cu suspiciuni de evaziune fiscală, fraudă și rețele ascunse. Sub conducerea lui Cerchez, Masterange SRL ar fi construit complexul folosind fonduri evazionate de la bugetul statului încă din anii '90, prin tranzacții imobiliare falsificate și clădiri puse în funcțiune fără autorizații legale. Mai grav, compania este acuzată de acces ilegal la fonduri europene pentru facilități private, precum restaurante și piscine, prin documente false – o potențială fraudă europeană care ar putea atrage atenția Parchetului European (EPPO).

Cerchez este descris ca arhitectul mecanismelor financiare din spatele complexului, tolerând activități ilegale, inclusiv petreceri private cu consum de droguri și prostituție la cafeneaua "Sunday Morning", frecventată de foști oficiali și oameni de afaceri. El ar fi implicat în plăți "la negru" pentru angajați, cu salarii parțiale în plicuri, și în recrutarea personalului de vânzări din rețele de escorte, ridicând probleme etice și legale. De asemenea, conexiuni cu Sergey Mendeleev, un cetățean rus sancționat de SUA, care ar fi plătit în criptomonede pentru cazare și protecție în complex, cu transferuri disimulate prin angajați.

Aceste practici sugerează un furt sistematic de resurse, legat indirect de Hidroelectrica prin trecutul lui Cerchez și prin sponsorizările lui Borbely către entități Țiriac, formând un cerc vicios de corupție care subminează integritatea sectorului energetic românesc.

Aceste cazuri – Borbely și Cerchez – expun o arhitectură a puterii în care interesele private ale unui imperiu precum cel al lui Țiriac se împletesc cu poziții publice inclusiv la Hidroelectrica, ducând la pierderi pentru stat și riscuri europene. Autoritățile, inclusiv DNA și EPPO, ar trebui să investigheze profund aceste rețele, pentru a preveni ca banii publici să rămană pradă ușoară pentru elite conectate la nesfârșit.

Hidroelectrica a fost și rămâne un pilon esențial pentru România, dar această poziție strategică nu trebuie folosită ca scut pentru opacitate. Dacă odată cu profitul record vin și practici manageriale care ridică semne de întrebare privind transparența, imputabilitatea și responsabilitatea în gestionarea banului public, atunci este datoria jurnaliștilor, a auditurilor independente și a autorităților de supraveghere să aducă în lumină toate datele care pot contribui la restaurarea încrederii publice și a standardelor de guvernanță corporativă.