China aprobă oficial importul de lactate din România. Primul acord de acest tip după trei decenii deschide o piață de 70 de miliarde de dolari

Administrația Generală a Vămilor din China a emis aprobarea formală pentru importul produselor lactate românești — brânzeturi, lapte praf, formule pentru sugari, produse din zer. Decizia transformă în realitate operațională un memorandum semnat în urmă cu o lună la Beijing și reface o punte comercială întreruptă după 1989.

Aproape 35 de ani după ce relațiile comerciale agroalimentare dintre România și China au încetat practic să existe, Beijing a dat undă verde oficială exportului de produse lactate românești pe piața sa internă. Confirmarea a venit săptămâna trecută din partea Administrației Generale a Vămilor din China, instituția cu autoritate de reglementare în domeniul siguranței alimentelor importate.

Acordul din martie și confirmarea chineză transformă pentru prima dată după 1989 termenii acestei relații comerciale dezechilibrate.

Ce produse pot fi exportate și în ce condiții

Aprobarea chineză acoperă o gamă largă de produse: brânzeturi, lapte praf, formule pentru sugari, produse pe bază de zer — obținute din lapte de vacă, oaie sau capră, cu condiția respectării standardelor chineze privind siguranța alimentară.

Condițiile tehnice sunt stricte și nenegociabile. Unitățile exportatoare trebuie să dețină aprobarea autorităților române competente și să fie înregistrate în sistemul chinez de certificare. Laptele crud trebuie să provină exclusiv din ferme libere de boli majore ale animalelor, aflate sub supraveghere oficială permanentă. Fiecare transport va fi însoțit de certificate sanitar-veterinare care atestă respectarea cerințelor privind reziduurile, procesarea și trasabilitatea completă a produsului.

Povestea acordului: de la Beijing la aprobare oficială

Fundamentul acestei deschideri a fost pus pe 17–18 martie 2026, la Beijing, când ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Florin Barbu, s-a întâlnit cu omologul său chinez, Han Jun, ministrul Agriculturii și Afacerilor Rurale al Republicii Populare Chineze.

Au fost semnate două categorii de documente: mai întâi, un Memorandum de Înțelegere privind cooperarea bilaterală în domenii esențiale — securitatea alimentară, investițiile în agricultură, procesarea produselor agroalimentare, cercetarea și inovarea și schimbul de tehnologii moderne, cu o valabilitate de cinci ani și posibilitate de prelungire. Apoi, tehnic și concret, președintele ANSVSA, Alexandru Nicolae Bociu, a semnat trei protocoale sanitare-veterinare cu reprezentanții Administrației Generale a Vămilor din China, reglementând condițiile de inspecție și carantină pentru carnea de pasăre tratată termic, produsele lactate și produsele acvatice sălbatice.

La momentul semnării, Florin Barbu a declarat că este vorba de „poate cel mai important protocol din ultimii 30 de ani pentru agricultura românească." „Am reușit pentru prima oară să deblocăm o piață cu tradiție istorică. Înainte de Revoluție am avut acorduri comerciale cu China pe produse agroalimentare, dar după Revoluție nu am mai avut", a spus ministrul.

Ministrul chinez Han Jun a subliniat la rândul său că cele două țări au o îndelungată tradiție de relații prietenoase, iar cooperarea agricolă bilaterală are o bază solidă și un potențial semnificativ. Partea chineză și-a exprimat disponibilitatea de a colabora pentru îmbunătățirea mecanismelor de cooperare și valorificarea oportunităților în domenii precum securitatea alimentară, procesarea avansată, agricultura în spații protejate, sectorul vitivinicol și comerțul cu servicii agricole.

O piață de 71 de miliarde de dolari — și o concurență acerbă

Miza comercială este substanțială. Veniturile companiilor din sectorul lactatelor din China s-au ridicat la 510 miliarde de yuani — echivalentul a aproximativ 71 de miliarde de dolari — în 2024, potrivit Bloomberg. Această cifră plasează China printre cele mai mari piețe de lactate din lume, în rapidă expansiune pe fondul creșterii clasei de mijloc și a modificării obiceiurilor alimentare.

Concurența pe această piață este însă extrem de intensă. Marii exportatori mondiali de lactate — Noua Zeelandă, Australia, Uniunea Europeană în ansamblu, SUA — au investit masiv în decenii de construire a brandurilor și a logisticii de export în China. Impactul real al accesului românesc va depinde de capacitatea firmelor de a respecta cerințele riguroase de certificare, de a asigura volume constante pentru export și de a face față concurenței internaționale.

Contextul strategic: dincolo de lactate

Aprobarea lactatelor este prima confirmare operațională a unui acord cu un orizont mult mai larg. Memorandumul vizează nu doar produsele lactate, ci și exportul de pește și carne de pasăre procesată. Florin Barbu a anunțat că România se află într-un stadiu avansat de pregătire a documentelor pentru exportul de cereale și produse procesate din carne de porc.

Memorandumul include, de asemenea, cooperarea în domenii de interes major pentru agricultura românească — industria vinului, dezvoltarea capacităților de procesare, transferul de tehnologie și formarea profesională, precum și atragerea de investiții reciproce.

Ministrul Barbu a invocat și contextul investițional intern: „România are capacitatea de a produce, avem deja în derulare investiții de 2 miliarde de euro în fabrici de procesare și construim cel mai mare abator de porci din sud-estul Europei."

Prin acest acord, România își reafirmă obiectivul strategic de a deveni nu doar un furnizor de materii prime, ci un actor competitiv pe lanțul valoric agroalimentar, cu accent pe procesare, valoare adăugată și diversificarea piețelor de export. Dacă infrastructura de procesare și certificare va ține pasul cu deschiderea diplomatică, piața chineză poate deveni în câțiva ani una dintre principalele destinații ale exporturilor agricole românești.

Context: România este unul dintre cei mai mari producători agricoli din Uniunea Europeană, cu o suprafață agricolă de aproximativ 13,5 milioane de hectare. Cu toate acestea, exportul de produse procesate cu valoare adăugată a rămas istoric subdezvoltat față de potențialul productiv al țării, care a exportat preponderent materii prime — cereale și oleaginoase — în detrimentul produselor finite. Acordul cu China este parte dintr-o strategie mai largă de diversificare a piețelor, în contextul dependenței tradiționale de piața europeană.