Șefii marilor marine europene avertizează: NATO trebuie să se pregătească de război. Un conflict deschis cu Rusia ar putea izbucni în 2028–2029

Declarații dure la Conferința navală de la Paris: amenințarea rusă subacvatică rămâne puternică, acțiunile hibride reduc marja de manevră a Alianței, iar Europa trebuie să reacționeze credibil în zona gri

București, 3 februarie 2026 — Șefii Statelor Majore ale principalelor marine europene și aliați NATO au lansat un avertisment clar și unitar: Alianța trebuie să se pregătească pentru război în viitorul foarte apropiat. În cadrul unei conferințe organizate marți la Paris de Institutul francez de relații internaționale (Ifri), ofițeri superiori din Marea Britanie, Franța, Olanda, Italia și SUA au subliniat că Rusia continuă să investească masiv în capacități subacvatice și că un conflict deschis cu Moscova riscă să apară în doar 2–3 ani (2028 sau 2029).

Mesajul central a fost formulat fără ocolișuri de viceamiralul olandez Harold Liebregs, comandantul Marinei Regale Olandeze: „Trebuie să ne intensificăm eforturile și să ne pregătim pentru război”. El a adăugat că „nu trebuie să acceptăm acest lucru ca pe o nouă normalitate”, referindu-se la acțiunile hibride atribuite Rusiei (bruiaj GPS, zboruri cu drone deasupra infrastructurii critice, avarii la cabluri submarine), care erodează treptat poziția strategică a NATO.

Amenințarea rusă pe mare: investiții continue în flota nordică

Generalul britanic Gwyn Jenkins, First Sea Lord și șeful Statului Major al Royal Navy, a atras atenția asupra faptului că Rusia nu și-a redus investițiile în flota nordică, în ciuda costurilor ridicate ale războiului din Ucraina:

„Elementul care îmi atrage cel mai mult atenția în Atlantic, în special, este investiția Rusiei în flota sa nordică și, în special, în capacitățile sale subacvatice, care nu au scăzut. Rusia a continuat să aloce resurse pentru mijloacele subacvatice ale flotei nordice și continuă să producă ultima clasă de submarine, iar mijloacele subacvatice sunt acum din nou în mare.”

Jenkins a explicat dilema strategică pentru NATO: Rusia poate „fixa” resurse aliate cu un număr mic de submarine în zone cheie, în special în Atlanticul de Nord, după traversarea coridorului strategic GIUK (Groenlanda – Islanda – Regatul Unit). Acest lucru obligă Alianța să disloce resurse masive pentru contracarare, chiar și pentru riscuri reduse.

Șeful operațiunilor navale ale Marinei SUA, amiralul Daryl Caudle, a subliniat necesitatea unei abordări integrate: „Considerăm că este o muncă de echipă în ceea ce privește utilizarea submarinelor, navelor de suprafață foarte eficiente și, bineînțeles, a avioanelor noastre de patrulare maritimă”.

Franța și Olanda: flote insuficiente și nevoie de putere de foc sporită

Șeful Statului Major al Marinei franceze, amiralul Nicolas Vaujour, a confirmat colaborarea strânsă între aliați pentru rezolvarea amenințărilor subacvatice. Generalul Fabien Mandon, șeful Statului Major francez, a fost și mai direct în privința capacităților proprii:

„Numărul de nave este insuficient. Și cantitățile de rachete îmbarcate sunt, de asemenea, insuficiente. Acest lucru va face parte din axele de efort pentru viitor, deoarece va avea loc o luptă dificilă pe mare.”

Viceamiralul olandez Liebregs a detaliat provocările concrete ale Marinei Regale Olandeze: „Una dintre principalele mele provocări este creșterea puterii de foc pe mare. Prin urmare, înlocuim întreaga flotă: submarine, fregate, distrugătoare, nave-amfibii de transport, vânătoare de mine”.

Flancul sudic NATO: instabilitate crescândă

Amiralul italian Giuseppe Berutti Bergotto, șeful Statului Major al Marinei Militare italiene, a atras atenția asupra situației de pe flancul sudic al Alianței:

„Flancul sudic al Alianței nu este stabil. Noi actori intră în scenă, alții se întorc. Este o zonă în care apar zilnic crize.”

El a menționat atacurile Houthi din Marea Roșie și întărirea forțelor navale din Africa de Nord, unele echipate recent cu submarine capabile să lanseze rachete de mare rază.

Contextul mai larg: avertismente similare în NATO

Declarațiile de la Paris vin pe fondul unor avertismente repetate în ultimele luni din partea liderilor NATO și a serviciilor de informații europene. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a afirmat în decembrie 2025 că Rusia ar putea ataca un stat membru în următorii 5 ani și că Alianța trebuie să se pregătească pentru un conflict de amploarea celui din Al Doilea Război Mondial. Ofițeri superiori din Germania, Franța, Marea Britanie și Polonia au emis estimări similare: Rusia își reconstruiește rapid capacitățile militare și ar putea testa reziliența NATO în fereastra 2027–2030.

În România, experți în securitate (inclusiv din New Strategy Center) au semnalat că următorii 2–3 ani reprezintă perioada cu cel mai mare risc, mai ales pe fondul incertitudinilor privind angajamentul SUA sub noua administrație.

Conferința de la Paris subliniază o concluzie comună: amenințarea rusă pe componenta maritimă (subacvatică și hibridă) nu a scăzut, iar Europa și NATO trebuie să accelereze modernizarea flotei, creșterea stocurilor de muniție și capacitatea de reacție în zona gri. Fără o reacție credibilă și coordonată, marja de manevră strategică a Alianței riscă să se erodeze și mai mult în următorii ani.