FANTOMA DE 432 DE MILIOANE: Cum se „mărită” salubrizarea Sectorului 3 sub umbrela legală a unei licitații înghețate

După ce a tocat zeci de milioane de euro pentru a cumpăra camioane, pubele și uniforme sub pretextul că „strânge gunoiul în regie proprie”, Primăria Sectorului 3 a externalizat serviciul printr-un contract mamut. Dincolo de paravanul legal al unei licitații începute în iarna lui 2025, mecanismul din spatele cortinei arată cum concurența a fost sufocată printr-o strategie clasică de tip „fereastră oarbă”.

Ceea ce urmează depășește ficțiunea administrativă și intră direct în sfera manualului de „cum să pui pe tavă aproape jumătate de miliard de lei” respectând formal litera legii, dar violându-i spiritul. În timp ce cetățenilor Sectorului 3 li s-a vândut ani la rând povestea eroică a independenței de salubrizare — în care primăria cumpăra tot, de la măturători și geci, până la flote întregi de autospeciale scumpe —, în culise s-a semnat privatizarea profitului.

Dincolo de paravanul unei licitații demarate formal în iarna anului 2025, traseul real al procedurii ascunde un război de uzură administrativă, marcat de contestații succesive, respingeri strategice și blocaje în lanț. Când praful bătăliilor juridice s-a așezat pe masa Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), pe tabloul electronic din SEAP a mai rămas un singur nume.

1. Paradisul utilajelor proprii, abandonat pentru 86 de milioane de euro

Ani de zile, discursul oficial din Sectorul 3 a fost un imn adus independenței de salubrizare: „Nu ne mai lăsăm șantajați de firme private! Ne strângem singuri deșeurile!”. S-au înființat regii proprii, s-au cumpărat de la măturători și geci până la flote întregi de autospeciale scumpe, din banii contribuabililor.

Toate acestea au fost date uitării pe 9 decembrie 2025, când procedura PC1003154 (transmisă și la nivel european sub numărul JOUE 815175-2025) a fost publicată oficial în SEAP. Obiectul contractului: „delegarea prin concesiune” a colectării separate și transportului separat al deșeurilor menajere și similare. Valoarea estimată pusă pe masă depășește orice imaginație: 432.663.678,75 RON.

Adevărata problemă nu este însă doar decizia de a externaliza un serviciu pentru care primăria pretindea că am deja toată infrastructura, ci traseul procedural prin care s-a asigurat că restul pieței este eliminat din joc.

2. Primul val de contestații: Dovada barierelor din documentație

Traseul cronologic al licitației demonstrează că procedura a fost contestată aproape imediat după lansare de doi operatori majori din piață — Compania Romprest Service SA și RER Ecologic Service București REBU SA.

Pe 22 decembrie 2025, ambele companii depun oficial contestații în cadrul procedurii (nr. 5028 și nr. 5032), atacând elemente fundamentale din documentația de atribuire. Litigiul a vizat puncte esențiale din zona recipientelor de colectare separată și a informațiilor puse la dispoziția ofertanților. În salubrizare, pubelele, containerizarea și datele logistice clare nu sunt simple detalii; ele reprezintă structura de cost, infrastructura operațională și riscul contractual principal. Fără date curate, niciun operator legitim nu poate calcula un preț real fără să riște falimentul.

Pe 20 februarie 2026, prin Decizia nr. 493/C6/5028, 5032, CNSC a admis în parte contestațiile Romprest și REBU. Faptul că două dintre cele mai mari companii din domeniu au atacat documentația, iar instanța administrativă le-a dat parțial dreptate, este dovada factuală că licitația a plecat la drum cu vicii administrative reale și clauze problematice, obligând autoritatea contractantă să modifice regulile din mers.

3. „Resetarea” din Martie și anomalia contestației Blue Planet

Urmare a deciziei CNSC din februarie, Primăria Sectorului 3 publică în SEAP, pe 30 martie 2026 la ora 13:06, o nouă documentație de atribuire, înregistrată sub numărul DF1261142. Teoretic, condițiile de participare fuseseră corectate. Practic, la nici o zi distanță, pe 31 martie 2026, o nouă contestație lovește procedura (nr. 1201).

De data aceasta, contestatarul nu mai este un competitor revoltat, ci BLUE PLANET SERVICES SA — exact compania care, în final, va apărea în declarația de participare în postura de ofertant lider.

Din indexarea oficială a Deciziei CNSC nr. 1476/C6/1201 reiese un detaliu de o ironie jurnalistică rară: Blue Planet a atacat procedura în urma unor clarificări emise de Sectorul 3 pe 20 și 27 martie 2026, invocând exact aceiași dispută legată de modul de punere la dispoziție a recipientelor.

Exact aceeași problemă tehnică care fusese deja analizată și tranșată anterior de CNSC în decizia din 20 februarie.

De ce contestația Blue Planet poate părea „convenientă”

Pentru că are trei trăsături care ridică semne de întrebare:

Momentul: vine pe 31 martie, după clarificările din 20 și 27 martie și după documentația de atribuire refăcută pe 30 martie.

Rezultatul: este respinsă, deci nu modifică în favoarea pieței procedura așa cum au făcut, parțial, contestațiile Romprest/REBU.

Poziția ulterioară a contestatorului: Blue Planet apare apoi ca ofertant, în timp ce ceilalți operatori care au contestat inițial nu apar ca ofertanți.

Succesiunea ciudată ridică o întrebare legitimă: a fost o contestație reală, menită să corecteze o problemă de fond, sau o intervenție procedurală convenabilă, de întârziere, depusă de compania care avea să rămână ulterior singură în cursă?

4. Harta expansiunii: Blue Planet în punctele fierbinți ale Capitalei

Cazul Sectorului 3 nu este o anomalie izolată, ci piesa dintr-un puzzle mult mai mare. Numele Blue Planet apare repetat în zone de contracte mamut, tranziții tensionate și proceduri contestate din București, desenând conturul unei expansiuni teritoriale extrem de agresive.

Sectorul 1: contractul de 95,5 milioane cu Blue Planet, blocat înainte de start

Blue Planet nu apare doar în Sectorul 3. În iunie 2026, Primăria Sectorului 1 a anunțat că firma va prelua temporar serviciul de salubrizare pentru maximum 12 luni, printr-un contract de 95,5 milioane lei, prezentat ca soluție de tranziție după presupusa încetare a contractului cu Romprest la 30 iunie 2026. Primăria susținea că vechiul contract ar fi costat 168 milioane lei pentru aceeași perioadă și că atribuirea către Blue Planet ar produce o economie de 72,5 milioane lei.

Numai că tranziția nu a mai avut loc.

Romprest a contestat frontal interpretarea Primăriei și a susținut că propriul contract nu expiră în 2026, ci în 2033, iar instanțele i-au dat, cel puțin provizoriu, câștig de cauză. Pe 29 iunie 2026, Tribunalul București a suspendat efectele actelor prin care Sectorul 1 încerca să constate încetarea contractului Romprest la 30 iunie și a obligat autoritățile să nu emită alte documente privind durata contractului pe perioada suspendării. Mai mult, instanța a respins cererea de intervenție formulată chiar de Blue Planet Services.

Primăria Sectorului 1 a fost nevoită să admită că tranziția către noul operator, programată pentru 1 iulie, se amână până la clarificarea situației juridice. Cu alte cuvinte, Blue Planet fusese anunțată ca nou operator, contractul de aproape 100 de milioane de lei fusese prezentat public ca soluție de eficientizare, dar intrarea efectivă în serviciu a fost blocată înainte de start de litigiul Romprest.

La sectorul 1 s-a lasat si cu un dosar penal pentru primarul Tuta, si gasca care ii sustine pe Niculescu Si Tarek.

Sectorul 6: asocierea Bin Go – Blue Planet, intrată în licitația de peste un miliard, dar scoasă din cursă

Tabloul se repetă, dar cu un final diferit, în Sectorul 6. Acolo, Primăria a lansat o procedură de salubrizare estimată la 1.046.704.241,98 lei, pe o durată de opt ani. Printre cei patru ofertanți inițiali s-a aflat și asocierea Bin Go Solutions – Blue Planet Services, cu Bin Go în poziție de lider.

Numai că asocierea nu a ajuns la linia de sosire. Oferta Bin Go – Blue Planet a fost respinsă/descalificată de comisia de evaluare, pe motiv că nu ar fi respectat condițiile tehnice și financiare cerute. Asocierea a contestat decizia la CNSC, cerând anularea comunicării rezultatului procedurii și reluarea evaluării propriei oferte, însă CNSC a respins contestația ca nefondată prin Decizia nr. 1494/C8/1396 din 12 mai 2026.

Disputa a fost mutată apoi la Curtea de Apel București, unde Bin Go – Blue Planet contestă excluderea din procedură. În paralel, asocierea declarată câștigătoare — Urban Grup Environment – Compania Romprest Service – Mud Recycling — a intervenit pentru menținerea rezultatului.

Sectorul 4: Umbra vechiului Rosal

Tabloul monopolului mascat este completat de Sectorul 4, unde presa a relatat pe larg despre un contract uriaș de 1,9 miliarde lei, derulat pe o perioadă de 5 ani. Câștigătorul? Asocierea formată din United Waste Solutions SRL — nimeni alta decât rebranduita Rosal Grup — și partenerul său strategic deja tradițional, Blue Planet Services SA. Deși procedura a fost vehement criticată de opoziția politică, care a denunțat o „licitație cu dedicație”, contractul a mers nestingherit mai departe.

5. Băieții deștepți din umbră și conexiunile cu ecosistemul Rosal

În spatele firmelor înscrise în aceste proceduri se regăsesc personajele cheie implicate în istoricul devalizării gigantului Rosal Grup, imperiul de salubrizare creat de Silviu Prigoană.

Presa de investigație (printre care și anchetele documentate de Săptămâna Financiară) a arătat pe larg cum un grup organizat format din executivi și interpuși a reușit să golească Rosal de peste 40 de milioane de eurode-a lungul a 6 ani de zile, prin contracte fictive, cesiuni dubioase de creanțe și migrarea activelor către firme satelit.

• Bogdan Niculescu (reprezentantul Bin Go Solutions) este chiar fostul Director General al Rosal Grup SA, personaj central în mutările de fonduri care au precedat prăbușirea financiară a imperiului Rosal.

• Robert Florin Vasiliu (reprezentantul Blue Planet Services) conduce structura utilizată drept vehicul de preluare a contractelor strategice de salubrizare din Capitală.

Umbra discretă a „Egipteanului”

Tarek El Feki nu intră pe ușa din față a procedurii din Sectorul 3. Nu apare ca ofertant, nu apare ca terț susținător și nu semnează declarația de participare. Totuși, numele acestui om de afaceri egiptean apare repetat în subsolul financiar și în anchetele de presă care vizează vechea rețea Rosal, grupul Toyo (Toyo Motors, Toyo IFN, Toyo Aviation) și mecanismele financiare din jurul acestora.

Investigațiile publicate de Captura.ro și preluate de Buletin de București îl descriu pe Tarek El Feki drept un veritabil creditor principal al Rosal în perioada 2020–2021. Potrivit acestor anchete, compania aflată în dificultate ar fi cesionat încă din 2019 o parte din încasări către Toyo Motors Center, determinând Primăria Sectorului 4 să direcționeze plăți lunare de salubritate direct în conturile firmei controlate de El Feki.

Mai mult, publicația Săptămâna Financiară îl include pe lista celor care ar fi participat la circuitele administrative prin care veniturile afacerilor gestionate de Bogdan Niculescu erau cesionate, punându-l în ecuație directă cu foștii directori și cu firme din grup precum Toyo Aviation — compania de aviație privată cunoscută în spațiul public pentru zborurile operate pentru Administrația Prezidențială.

Cea mai frapantă legătură indirectă vine însă dintr-o dezvăluire publicată de Newsweek. Jurnaliștii au arătat că, deși pe hârtie se pretindea că „nu există niciun fel de legătură” între Blue Planet Services și Tarek El Feki, firma acestuia din urmă, Toyo Motors, a pus la dispoziție drept garanție imobiliară la EximBank două terenuri din Voluntari evaluate la 13 milioane de lei, exclusiv pentru a securiza un credit masiv contractat de Blue Planet.

Când aceleași nume din ecosistemul extins al Rosal reapar în contracte publice de sute de milioane de lei în tot Bucureștiul, întrebarea legitimă nu este dacă El Feki a semnat fizic oferta depusă în Sectorul 3, ci dacă banii, garanțiile încrucișate și influența vechii rețele financiare au fost vreodată cu adevărat scoase din joc.

Concluzia: Întrebările la care Primăria Sectorului 3 refuză să răspundă

În fața acestei succesiuni neobișnuite de evenimente, întrebarea esențială pe care jurnaliștii, cetățenii și procurorii trebuie să o adreseze nu este doar cât timp a stat linkul în SEAP, ci cât timp util real a avut piața să participe pe o formă finală, stabilă și necontestată a documentației?

1. Care a fost numărul total de zile active (în care procedura nu a fost suspendată) rămase la dispoziția competitorilor pentru a depune oferta finală după soluționarea contestațiilor?

2. Care este justificarea economică pentru delegarea acestui serviciu către o firmă privată condusă de oameni din siajul falimentului Rosal, în condițiile în care Sectorul 3 a investit masiv din bani publici în utilaje proprii pentru a strânge gunoiul „în regie proprie”?

3. Cum explică autoritatea contractantă prezența unui singur ofertant la o licitație de aproape jumătate de miliard de lei, dacă documentația a fost într-adevăr una accesibilă, transparentă și corectă?

Banii cetățenilor din Sectorul 3 au cumpărat o infrastructură proprie de salubrizare uriașă. Astăzi, sub pretextul unei proceduri legale, dar profund măcinate de anomalii de calendar, un contract de jumătate de miliard de lei riscă să fie semnat cu aceeași structură de oameni care a lăsat în urmă faliment, datorii masive și suspiciuni penale. Aceasta nu mai este o achiziție publică transparentă, ci un manual de inginerie procedurală aplicat direct pe bugetul public al Capitalei.

Asteptam ca justitia sa isi faca treaba chiar daca Niculescu, Tarek, Baluta, Tuta si alti implicati ameninta cu numele unor procurori, sefi si sefe din anumite institutii publice.

Oameni care ar trebui sa apere statul, nu sa faca afaceri cu gunoaie.